Lutanyuk împotriva Greciei

STRASBURG 25 iunie 2015 DEFINIF 25/09/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă.

În cauza Lutanyuk c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Isabelle Berro, președinta, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Aleluia Sicilianos, Erik Møse, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 iunie 2015, Renunțarea hotărârii pe care o reprezintă, adoptat la această dată procedural La originea cauzei 60362/13) îndreptat împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant ucrainean, Ivan Mikhaylovich Lutanyuk ( A fost reprezentat de delegații agentului său, dl K. Georghiadis, membru al Consiliului Juridic de la … aprilie 2014, a fost comunicat guvernului art. 3 din convenție, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus.

ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA □ESPECE Reclamantul s-a născut în 1970 și locuiește în prezent în Ucraina. Reclamantul era șofer într-o întreprindere poloneză care efectua transporturi internaționale. La 10 mai 2011, a fost arestat de poliția de frontieră în portul Igumenitsa, în timp ce acesta se îmbarca cu camionul său pe o barcă La 13 mai 2011, reclamantul, acuzat de transportul ilegal al migranților ilegali, a fost pus în detenție provizorie în incinta din Ilgoumenitsa și a fost deținut acolo până la 27 mai 2011 într-o celulă de 9 m2 cu alte șapte persoane care erau toți fumători. La 26 mai 2011, a fost transferat la închisoarea din Ioannina, într-o cameră de 35 m2, care găzduia 34 de persoane.

La 18 mai 2011, a solicitat eliberarea sa, dar la 9 noiembrie 2011, camera de judecată a tribunalului corecțional din Thesprotie a respins cererea. 10. La 8 septembrie 2011, reclamantul a fost transportat la închisoarea Korydallos și plasat într-o celulă de 8 m2 cu alți trei deținuți. Reclamantul susține că celula era murdară și că toate cererile sale pentru a fi examinate de un medic au fost respinse. Prin hotărârea din 5 martie 2012, Tribunalul din Corfu, care se afla în formațiune de trei judecători, l-a declarat pe reclamantul vinovat de transportul de migranți ilegali, l-a condamnat la o pedeapsă de o sută patruzeci și șapte de luni de retenție, pe care o transformă într-o pedeapsă pecuniară de 5 EUR pe zi de detenție.

12. La 8 octombrie 2013, la apelul reclamantului, Tribunalul din Corfu, care se afla în formațiune de cinci judecători, a confirmat pedeapsa pronunțată în primă instanță, a stabilit pedeapsa de ispășit la 10 ani de recucerire pe care o transformă într-o pedeapsă pecuniară de 5 EUR pe zi de detenție. 13. La 28 iunie 2012, reclamantul a fost transferat la închisoarea din Corfu. În apelul său, el a fost plasat într-o celulă de 6,5 m2 care găzduia trei sau, uneori, patru deținuți și în care nu avea decât două paturi. Deținuții trebuiau să cumpere cu propriile lor dinari apa potabilă și produsele de igienă personală. Reclamantul susține că a trebuit să aștepte două luni pentru a fi examinat de către un medic și patru luni pentru a primi medicamentele prescrise.

14. Reclamantul a fost eliberat la o dată nespecificată în septembrie 2014. Informații furnizate de guvern cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului 15. Guvernul furnizează Curții documente întocmite chiar de directorii închisorilor, care descriu în general condițiile de detenție în interiorul lor și conțin, de asemenea, informații specifice referitoare la solicitant. În închisoarea din Ioannina 16. 4, de o suprafață de 50 m2 cu aproximativ 30 de deținuți. Lumina naturală și deținerea în magazie sunt asigurate de patru ferestre mari. Deținuții aveau posibilitatea de a rămâne în afara casei, fie în curte, fie în sala de gimnastică, fie în bibliotecă, de la 7:30 la 12 ore și de la 15 ore până la apusul soarelui 17. În ziua sosirii la închisoare și în ziua următoare, reclamantul, care era deja sub tratament medical, a fost examinat de un medic care i-a prescris medicamente pentru astm alergic, infecții respiratorii și dureri psihosomatice.

La 29 iunie 2011, a fost transferat la spitalul din Ioannina, unde a fost supus unui examen cardiologic, unui examen biologic și i s-a prescris un test de efort. La 28 iulie 2011, a fost supus unui examen pneumologic și altor examinări și i s-a prescris un tratament antibiotic. În închisoarea Korydallos 18. Reclamantul a fost deținut în aripa A a închisorii, în celulele A72, A47 și A89. Schimbările de celulă au fost cauzate de probleme de coabitare. Toate celulele laielei A au o suprafață de 9,5 m2, inclusiv spațiul de toaletă și chiuvetă, și găzduiesc, din cauza suprapopulației, trei până la patru deținuți. Celulele sunt încălzite cu un sistem de încălzire centrală, cel puțin o oră și jumătate dimineața și cel puțin o oră și jumătate seara.

Celulele nu dispun de apă caldă și de apă caldă și cele din zona A, unde a fost deținut reclamantul, nu dispun de dușuri. Deținuții utilizează 12 dușuri comune care se află în subsolul lailei și care aduc 2 000 de litri de apă caldă pe zi. 19. Fiecare aripă are o curte mare la care deținuții pot avea acces de 8 litri de apă caldă pe zi. orele 12:00 și 15:00 până la apusul soarelui. 20. Pe durata detenției sale, reclamantul nu a lucrat în închisoare și nu a participat la niciun program educațional. 21. Documentul întocmit de închisoare recunoaște problema cronică a suprapopulației cu care se confruntă și precizează că, în perioada în care reclamantul a găsit numărul deținuților de la 2 095 la 2 343 de persoane, pentru o capacitate de aproximativ 1 300 de persoane, în închisoarea Corfu 22. Capacitatea oficială maximă a închisorii este de 250 de persoane, în timp ce, în perioada în care reclamantul locuia acolo, ea găzduia 300 de deținuți.

Reclamantul a fost plasat într-o celulă de 5,5 m2. Celula conținea o masă, două scaune și un televizor. De asemenea, era o toaletă, un duș și o chiuvetă într-un spațiu suplimentar de 2,5 m2. Reclamantul a împărțit celula cu unul sau doi deținuți, o declarație necontestată de către reclamant; deținuții puteau, între orele 8:00 și 12:00, să se plimbe sau să facă sport în curtea închisorii (400 m2) și între orele 15:00 și 20:00 să rămână în holul aripii lor 23. Reclamantul a fost transferat de două ori la spitalul Corfu pentru probleme de vedere și dureri lombare. El a lucrat, de asemenea, în închisoare pentru o perioadă de 136 de zile. II.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 24. Pentru dreptul și practica internă relevante a se vedea Hotărârea Kanakis c. Grecia (n 40146/11, § 62-67, 12 decembrie 2013). PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIA 25, recurentul se plânge de condițiile sale de detenție în secția de poliție din Igoumenița și în închisorile din Ioannina, Korydallos și Corfu. El invocă o încălcare a articolului 3 din convenție, care este astfel formulată, nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Cu privire la admisibilitate 26. În primul rând, guvernul invită Curtea să respingă cererea ca inadmisibilă, deoarece reclamantul nu este conform cu art. 36 alineatul (1), 2 și 4 din regulament, care prevede că, începând cu comunicarea cererii sale, un solicitant trebuie să fie reprezentat de un avocat sau să solicite și să obțină o autorizație specială din partea președintelui pentru a-și asigura el însuși apărarea.

27. În al doilea rând, guvernul a susținut că cererea trebuie respinsă pentru nerespectarea termenului de șase luni: perioada cuprinsă între 13 mai 2011 și 26 iunie 2012 în timpul căreia reclamantul a fost deținut în închisoarea din Igumenitsa, în închisorile din Ioannina și Korydallos, dar și în închisoarea din Corfu, între 1 martie și 2 aprilie 2012 se află în afara termenului de șase luni, reclamantul a sesizat Curtea la 4 septembrie 2013 și, de asemenea, guvernul subliniază că această perioadă nu ar putea fi considerată o situație continuă, deoarece condițiile de detenție de la o închisoare la alta și, de asemenea, atunci când un deținut este transferat dintr-o zonă de poliție la o închisoare.

28. În al treilea rând, guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne: pe de o parte, reclamantul nu a depus o cerere de despăgubire, întemeiată pe art. 105 din legea de trimitere a codului civil combinat cu articolele 2 alineatul (1) și 7 alineatul (2) din Constituție, 3 din convenție și articolele relevante din Codul de judecată ; pe de altă parte, nu se plânge la consiliul închisorii din Corfu, în conformitate cu art. 6 alineatul (2) din Codul penitenciarelor, nici la procurorul care supraveghează această închisoare. 29. Reclamantul nu prezintă observații cu privire la aceste excepții ale guvernului.

30. În ceea ce privește prima excepție, Curtea arată în primul rând că art. 36 din Regulamentul de procedură nu prevede ca sancțiune să se aplice în cazul unei neglijențe din partea reclamantului de a numi un avocat sau un avocat sau un d În plus, Comisia constată că, în urma comunicării cererii, a avut loc o tentativă de soluționare pe cale amiabilă a cauzei între părțile pe care reclamantul le-a refuzat în cele din urmă și că observațiile acestuia din urmă ca răspuns la observațiile guvernului au constat în producerea unor fotografii ale închisorii Corfu în care acesta a fost deținut. Având în vedere natura cauzei, jurisprudența bine stabilită a Curții în această privință și informațiile furnizate de reclamant în cererea sa, Curtea consideră că faptul că nu este reprezentat de un avocat nu poate împiedica examinarea prezentei cereri.

Prin urmare, Curtea respinge excepția cu care este vorba. 31. În ceea ce privește a doua excepție, Curtea constată că detenția reclamantului în închisoarea Korydallos s-a încheiat la 26 iunie 2012, în timp ce cererea a fost depusă în fața acesteia la 4 septembrie 2013, și anume în afara termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție.

Nici o circumstanță specială nu îi permite să considere că detenția reclamantului în secția de poliție din Igumenitsa (în care nu a rămas în altă parte decât 13 zile) și în închisorile din Ioannina și Korydallos și detenția sa ulterioară în închisoarea Corfu constituie o situație continuă În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană sau o persoană fizică, o face sau o persoană fizică ori juridică, o persoană sau o persoană fizică ori o face sau o persoană fizică ori juridică, o entitate sau o entitate sau un organism care face parte dintr-un stat membru, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate,

o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori un organism ori un organism ori un organism,

o entitate ori organism ori o organism ori o organism ori o organism ori o organism ori organism ori organism ori o organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism sau organism ori organism ori organism ori organism ori o organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori o organism ori o organism ori ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori ori ori ori ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori Presupunând chiar că condițiile de detenție ale reclamantului în închisorile din Ioannina și Korydallos pot fi considerate în

mod semnificativ similare cu cele din Corfu, detenția în această închisoare reprezintă o întrerupere clară în raport cu situația penitenciară a reclamantului, numai prin faptul că reclamantul a lucrat acolo timp de 136 de zile (a se vedea mutatis mutandis) Kanakis c. Grecia (n, citată anterior, §§ 91-92, 12 decembrie 2013). 32. Prin urmare, cererea, cu condiția ca aceasta să se refere la condițiile de detenție anterioare transferului la Corfu, trebuie respinsă pentru nerespectarea termenului de șase luni, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție.

33. Cu privire la excepția de la epuizarea căilor de atac interne, Curtea reamintește că a avut în mai multe rânduri posibilitatea de a se pronunța asupra sesizării instanțelor administrative a unei acțiuni întemeiate pe art. 105 din legea de însoțire a codului civil și face trimitere la jurisprudența sa în materie (a se vedea, printre multe altele, Kanakis c. Grecia (n, citată anterior, § 87-88); și Nikolaos Atanasiou și alții, n 36546/10, §§ 64-71, 23 octombrie 2014. Curtea subliniază încă o dată că obligația de a se epuiza și a se bucura, în principiu, la data depunerii cererii în fața acesteia (Baumann c. Franța, n 33592/96, § 47 CEDH 2001-V). 34. În speță, Curtea arată că, la data sesizării sale, recurentul era deținut în închisoarea Corfu.

Prin urmare, acțiunea în despăgubire întemeiată pe căi de atac fondată pe căi de atac, art. 105 din legea de însoțire a Codului civil nu poate, în ceea ce o privește, să fie considerată efectivă în scopul epuizării căilor de atac, întrucât, în această acțiune, lipsește caracterul preventiv în sensul jurisprudenței Curții.

În plus, sesizarea Consiliului închisorii prevăzut la art. 6 alineatul (2) din Codul penitenciarelor nu este suficientă pentru a remedia situația denunțată, în special în cazul în care reclamantul nu se plânge numai de situația sa personală, ci susține că este afectat personal de condițiile predominante din închisoare (Nisiotis c. Grecia, 37404/08, § 29, 10 februarie 2011 Samaras și altele, § Grecia, n 11463/09, § 48, 28 februarie 2012 Lica c. Grecia, n 74279/10, § 38, 17 iulie 2012). 35. În consecință, Curtea respinge excepția guvernului întemeiat pe neobosirea căilor de atac interne care vizează condițiile de detenție ale reclamantului la închisoarea Corfu.

În plus, Curtea constată că în această privință nu este în mod evident greșit fondată în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție și nu se confruntă cu nici un alt motiv, declarându-l admisibil, pe fondul 36. Guvernul se referă la informațiile pe care le-a furnizat cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului și susține că acestea, chiar dacă nu erau pe deplin satisfăcătoare, în special din cauza suprapopulației și a spațiului personal de care dispunea, nu depășesc pragul de gravitate necesar pentru a fi calificate drept tratament inuman sau degradant. 37. Reclamantul susține că ar trebui să cumpere el însuși produse de igienă corporală și că toate celulele în care a fost deținut găzduiau patru deținuți în loc de doi.

De asemenea, acesta furnizează fotografii ale celulelor, fără a preciza totuși în ce închisoare au fost luate. 38. În ceea ce privește condițiile materiale de detenție și, în special, suprapopularea în închisori, Curtea face trimitere la principiile care reiese din jurisprudență, astfel cum le-a amintit recent în Hotărârile Ananyev și altele (citată anterior, §§ 139-159) și Tzamalis și alții c. Grecia 15894/09, §§ 3 din Convenție (a se vedea în acest sens Karalevičius c. Lituania, 53254/99, 7 aprilie 2005). 39. În special în ceea ce privește acest ultim factor, Curtea arată că, atunci când s-a confruntat cu cazuri de suprapopulare flagrantă, aceasta a considerat că acest element, în sine, poate ajunge la concluzia încălcării articolului 3 din Convenție.

În general, se referă la cazurile în care spațiul personal acordat unui solicitant era mai mic de 3 m2 (Kattyrev c. Rusia, n 37213/02, §§ 50-51, iunie 2007, Andrei Frolov c. Rusia, n 205/02, § 47-49, 29 martie 2007, Kadićis c. Letonia, n 62393/00, § 55, 4 mai 2006, Melnik c. Ucraina, n 72286/01, § 102, 28 martie 2006 și, a contraro, Muršić c. Croația, n 7334/13, 12 martie 2015).În schimb, în cazul în care lipsa spațiului nu era atât de evidentă, Curtea a luat în considerare alte aspecte referitoare la condițiile materiale de deținere pentru a aprecia conformitatea unei situații date la art. 3 din Convenție.

Astfel, chiar și în cazurile în care un solicitant dispunea într-o celulă de spațiu personal mai mare, cuprinsă între 3 m2 și 4 m2, Curtea a ajuns totuși la concluzia încălcării articolului 3 luând în considerare lacuitatea combinată cu, de exemplu, absența stabilită a ventilației și a iluminării adecvate (Vlassov c. Rusia, nr. 78146/01, § 84, 12 iunie 2008, Babuchkine c. Rusia, nr. 67253/01, § 44, 18 octombrie 2007, Trepachkine c. Rusia, nr. 36898/03, § 94, 19 iulie 2007 și Peers c. Grecia, 28524/95, § 70-72, CEDO 2001 III. 40. Curtea constată că, potrivit informațiilor furnizate de guvern, reclamantul a fost deținut în închisoarea Corfu din 28 iunie 2012 până în septembrie 2014, adică timp de aproximativ doi ani și două luni.

În conformitate cu documentul întocmit de directorul închisorii, reclamantul a stat într-o celulă de 5,5 m2 pe care o împărtășea cu unul sau doi alți deținuți, necontestate de solicitant (punctul 22 de mai sus). Nici guvernul, nici directorul închisorii nu precizează perioadele în care celula găzduia în întregime două sau trei deținuți. Cu toate acestea, potrivit spuselor guvernului, închisoarea găzduia 300 de deținuți pentru o capacitate maximă de 250, deci este probabil ca cea mai mare parte a timpului să fi fost ținută împreună cu alte două persoane și să fi avut un spațiu personal de 1,8 m2. Mai mult decât atât, chiar și atunci când ocupația sa este de două persoane, spațiul personal al fiecăruia nu putea depăși 2,75 m2.

La aceasta se adaugă faptul că celula conținea o masă, două scaune și un televizor și că condițiile de cazare erau nesatisfăcătoare în anumite alte aspecte (punctul 13 de mai sus), conform afirmațiilor reclamantului, necontestate de guvern. 41. Curtea ia notă de faptul că guvernul invocă că deținuții puteau să se plimbe sau să facă exerciții în curtea închisorii între orele 8:00 și 8:00 p.m., între orele 8:00 și 12:00 p.m., să rămână în vestibul aripa lor. Cu toate acestea, guvernul nu precizează care era suprafața acestui vestibul, nici nu și-a întins suficient spațiu pentru a găzdui toți deținuții din această aripă în astfel de condiții încât să poată sta acolo în timpul după-amiezii fără a fi obligați să intre în celula lor.

42. În cele din urmă, perioada de 136 de zile în care reclamantul a lucrat în închisoare este scurtă în raport cu întreaga sa perioadă de detenție pentru ca aceasta să fi putut atenua în mod decisiv disconfortul cauzat de lipsa de spațiu individual suficient. 43. Având în vedere suprapopularea generală din închisoarea Corfu, unde reclamantul a locuit mai mult de doi ani, condițiile de detenție impuse de acesta din urmă au depășit, în opinia Curții, pragul de gravitate impus pentru aplicarea articolului 3.44. Prin urmare, această dispoziție a fost încălcată. 45. Această concluzie scutește Curtea de examinarea în detaliu a celorlalte aspecte ale condițiilor de detenție puse în discuție de solicitant.

II. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 46. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 47. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că … a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 iunie 2015, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Søren Nielsen Isabelle Berro Grefier Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE LUTANYUK c. GRÈCE (Requête n o 60362/13) ARRÊT STRASBOURG 25 juin 2015 DÉFINITIF 25/09/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Lutanyuk c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en une chambre composé de : Isabelle Berro, présidente, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, juges, et de Søren Nielsen, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 2 juin 2015, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 60362/13) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant ukrainien, M. Ivan Mikhaylovich Lutanyuk (« le requérant »), a saisi la Cour le 4 septembre 2013 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. Le requérant est né en 1970 et réside actuellement en Ukraine. A. L’arrestation et la détention du requérant et sa version concernant les conditions de sa détention

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

24. Pour le droit et la pratique internes pertinents voir l’arrêt Kanakis c. Grèce (n o 2) (n o 40146/11, §§ 62-67, 12 décembre 2013). EN DROIT I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 3 DE LA CONVENTION

25. Le requérant se plaint de ses conditions de détention dans le commissariat de police d’Igoumenitsa et dans les prisons d’Ioannina, de Korydallos et de Corfou. Il allègue une violation de l’article 3 de la Convention qui est ainsi libellé : « Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants. » A. Sur la recevabilité

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

46. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »