AFFAIRE LUTANYUK c. GRÈCE

AFFAIRE LUTANYUK c. GRÈCE (CtEDO, 2015)

STRASBURG 25 iunie 2015 DEFINIF 25/09/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Lutanyuk c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Isabelle Berro, președinta, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Aleluia Sicilianos, Erik Møse, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 iunie 2015, Renunțarea hotărârii pe care o reprezintă, adoptat la această dată procedural La originea cauzei 60362/13) îndreptat împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant ucrainean, Ivan Mikhaylovich Lutanyuk ( A fost reprezentat de delegații agentului său, dl K. Georghiadis, membru al Consiliului Juridic de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . aprilie 2014, a fost comunicat guvernului art. 3 din convenție, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA □ESPECE Reclamantul s-a născut în 1970 și locuiește în prezent în Ucraina. Reclamantul era șofer într-o întreprindere poloneză care efectua transporturi internaționale. La 10 mai 2011, a fost arestat de poliția de frontieră în portul Igumenitsa, în timp ce acesta se îmbarca cu camionul său pe o barcă La 13 mai 2011, reclamantul, acuzat de transportul ilegal al migranților ilegali, a fost pus în detenție provizorie în incinta din Ilgoumenitsa și a fost deținut acolo până la 27 mai 2011 într-o celulă de 9 m2 cu alte șapte persoane care erau toți fumători. La 26 mai 2011, a fost transferat la închisoarea din Ioannina, într-o cameră de 35 m2, care găzduia 34 de persoane. La 18 mai 2011, a solicitat eliberarea sa, dar la 9 noiembrie 2011, camera de judecată a tribunalului corecțional din Thesprotie a respins cererea. 10. La 8 septembrie 2011, reclamantul a fost transportat la închisoarea Korydallos și plasat într-o celulă de 8 m2 cu alți trei deținuți. Reclamantul susține că celula era murdară și că toate cererile sale pentru a fi examinate de un medic au fost respinse. Prin hotărârea din 5 martie 2012, Tribunalul din Corfu, care se afla în formațiune de trei judecători, l-a declarat pe reclamantul vinovat de transportul de migranți ilegali, l-a condamnat la o pedeapsă de o sută patruzeci și șapte de luni de retenție, pe care o transformă într-o pedeapsă pecuniară de 5 EUR pe zi de detenție. 12. La 8 octombrie 2013, la apelul reclamantului, Tribunalul din Corfu, care se afla în formațiune de cinci judecători, a confirmat pedeapsa pronunțată în primă instanță, a stabilit pedeapsa de ispășit la 10 ani de recucerire pe care o transformă într-o pedeapsă pecuniară de 5 EUR pe zi de detenție. 13. La 28 iunie 2012, reclamantul a fost transferat la închisoarea din Corfu. În apelul său, el a fost plasat într-o celulă de 6,5 m2 care găzduia trei sau, uneori, patru deținuți și în care nu avea decât două paturi. Deținuții trebuiau să cumpere cu propriile lor dinari apa potabilă și produsele de igienă personală. Reclamantul susține că a trebuit să aștepte două luni pentru a fi examinat de către un medic și patru luni pentru a primi medicamentele prescrise. 14. Reclamantul a fost eliberat la o dată nespecificată în septembrie 2014. Informații furnizate de guvern cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului 15. Guvernul furnizează Curții documente întocmite chiar de directorii închisorilor, care descriu în general condițiile de detenție în interiorul lor și conțin, de asemenea, informații specifice referitoare la solicitant. În închisoarea din Ioannina 16. 4, de o suprafață de 50 m2 cu aproximativ 30 de deținuți. Lumina naturală și deținerea în magazie sunt asigurate de patru ferestre mari. Deținuții aveau posibilitatea de a rămâne în afara casei, fie în curte, fie în sala de gimnastică, fie în bibliotecă, de la 7:30 la 12 ore și de la 15 ore până la apusul soarelui 17. În ziua sosirii la închisoare și în ziua următoare, reclamantul, care era deja sub tratament medical, a fost examinat de un medic care i-a prescris medicamente pentru astm alergic, infecții respiratorii și dureri psihosomatice. La 29 iunie 2011, a fost transferat la spitalul din Ioannina, unde a fost supus unui examen cardiologic, unui examen biologic și i s-a prescris un test de efort. La 28 iulie 2011, a fost supus unui examen pneumologic și altor examinări și i s-a prescris un tratament antibiotic. În închisoarea Korydallos 18. Reclamantul a fost deținut în aripa A a închisorii, în celulele A72, A47 și A89. Schimbările de celulă au fost cauzate de probleme de coabitare. Toate celulele laielei A au o suprafață de 9,5 m2, inclusiv spațiul de toaletă și chiuvetă, și găzduiesc, din cauza suprapopulației, trei până la patru deținuți. Celulele sunt încălzite cu un sistem de încălzire centrală, cel puțin o oră și jumătate dimineața și cel puțin o oră și jumătate seara. Celulele nu dispun de apă caldă și de apă caldă și cele din zona A, unde a fost deținut reclamantul, nu dispun de dușuri. Deținuții utilizează 12 dușuri comune care se află în subsolul lailei și care aduc 2 000 de litri de apă caldă pe zi. 19. Fiecare aripă are o curte mare la care deținuții pot avea acces de 8 litri de apă caldă pe zi. orele 12:00 și 15:00 până la apusul soarelui. 20. Pe durata detenției sale, reclamantul nu a lucrat în închisoare și nu a participat la niciun program educațional. 21. Documentul întocmit de închisoare recunoaște problema cronică a suprapopulației cu care se confruntă și precizează că, în perioada în care reclamantul a găsit numărul deținuților de la 2 095 la 2 343 de persoane, pentru o capacitate de aproximativ 1 300 de persoane, în închisoarea Corfu 22. Capacitatea oficială maximă a închisorii este de 250 de persoane, în timp ce, în perioada în care reclamantul locuia acolo, ea găzduia 300 de deținuți. Reclamantul a fost plasat într-o celulă de 5,5 m2. Celula conținea o masă, două scaune și un televizor. De asemenea, era o toaletă, un duș și o chiuvetă într-un spațiu suplimentar de 2,5 m2. Reclamantul a împărțit celula cu unul sau doi deținuți, o declarație necontestată de către reclamant; deținuții puteau, între orele 8:00 și 12:00, să se plimbe sau să facă sport în curtea închisorii (400 m2) și între orele 15:00 și 20:00 să rămână în holul aripii lor 23. Reclamantul a fost transferat de două ori la spitalul Corfu pentru probleme de vedere și dureri lombare. El a lucrat, de asemenea, în închisoare pentru o perioadă de 136 de zile. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 24. Pentru dreptul și practica internă relevante a se vedea Hotărârea Kanakis c. Grecia (n 40146/11, § 62-67, 12 decembrie 2013). PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIA 25, recurentul se plânge de condițiile sale de detenție în secția de poliție din Igoumenița și în închisorile din Ioannina, Korydallos și Corfu. El invocă o încălcare a articolului 3 din convenție, care este astfel formulată, nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Cu privire la admisibilitate 26. În primul rând, guvernul invită Curtea să respingă cererea ca inadmisibilă, deoarece reclamantul nu este conform cu art. 36 alineatul (1), 2 și 4 din regulament, care prevede că, începând cu comunicarea cererii sale, un solicitant trebuie să fie reprezentat de un avocat sau să solicite și să obțină o autorizație specială din partea președintelui pentru a-și asigura el însuși apărarea. 27. În al doilea rând, guvernul a susținut că cererea trebuie respinsă pentru nerespectarea termenului de șase luni: perioada cuprinsă între 13 mai 2011 și 26 iunie 2012 în timpul căreia reclamantul a fost deținut în închisoarea din Igumenitsa, în închisorile din Ioannina și Korydallos, dar și în închisoarea din Corfu, între 1 martie și 2 aprilie 2012 se află în afara termenului de șase luni, reclamantul a sesizat Curtea la 4 septembrie 2013 și, de asemenea, guvernul subliniază că această perioadă nu ar putea fi considerată o situație continuă, deoarece condițiile de detenție de la o închisoare la alta și, de asemenea, atunci când un deținut este transferat dintr-o zonă de poliție la o închisoare. 28. În al treilea rând, guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne: pe de o parte, reclamantul nu a depus o cerere de despăgubire, întemeiată pe art. 105 din legea de trimitere a codului civil combinat cu articolele 2 alineatul (1) și 7 alineatul (2) din Constituție, 3 din convenție și articolele relevante din Codul de judecată ; pe de altă parte, nu se plânge la consiliul închisorii din Corfu, în conformitate cu art. 6 alineatul (2) din Codul penitenciarelor, nici la procurorul care supraveghează această închisoare. 29. Reclamantul nu prezintă observații cu privire la aceste excepții ale guvernului. 30. În ceea ce privește prima excepție, Curtea arată în primul rând că art. 36 din Regulamentul de procedură nu prevede ca sancțiune să se aplice în cazul unei neglijențe din partea reclamantului de a numi un avocat sau un avocat sau un d În plus, Comisia constată că, în urma comunicării cererii, a avut loc o tentativă de soluționare pe cale amiabilă a cauzei între părțile pe care reclamantul le-a refuzat în cele din urmă și că observațiile acestuia din urmă ca răspuns la observațiile guvernului au constat în producerea unor fotografii ale închisorii Corfu în care acesta a fost deținut. Având în vedere natura cauzei, jurisprudența bine stabilită a Curții în această privință și informațiile furnizate de reclamant în cererea sa, Curtea consideră că faptul că nu este reprezentat de un avocat nu poate împiedica examinarea prezentei cereri. Prin urmare, Curtea respinge excepția cu care este vorba. 31. În ceea ce privește a doua excepție, Curtea constată că detenția reclamantului în închisoarea Korydallos s-a încheiat la 26 iunie 2012, în timp ce cererea a fost depusă în fața acesteia la 4 septembrie 2013, și anume în afara termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție. Nici o circumstanță specială nu îi permite să considere că detenția reclamantului în secția de poliție din Igumenitsa (în care nu a rămas în altă parte decât 13 zile) și în închisorile din Ioannina și Korydallos și detenția sa ulterioară în închisoarea Corfu constituie o situație continuă În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană sau o persoană fizică, o face sau o persoană fizică ori juridică, o persoană sau o persoană fizică ori o face sau o persoană fizică ori juridică, o entitate sau o entitate sau un organism care face parte dintr-un stat membru, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori un organism ori un organism ori un organism, o entitate ori organism ori o organism ori o organism ori o organism ori o organism ori organism ori organism ori o organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism sau organism ori organism ori organism ori organism ori o organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori o organism ori o organism ori ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori ori ori ori ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori Presupunând chiar că condițiile de detenție ale reclamantului în închisorile din Ioannina și Korydallos pot fi considerate în mod semnificativ similare cu cele din Corfu, detenția în această închisoare reprezintă o întrerupere clară în raport cu situația penitenciară a reclamantului, numai prin faptul că reclamantul a lucrat acolo timp de 136 de zile (a se vedea mutatis mutandis) Kanakis c. Grecia (n, citată anterior, §§ 91-92, 12 decembrie 2013). 32. Prin urmare, cererea, cu condiția ca aceasta să se refere la condițiile de detenție anterioare transferului la Corfu, trebuie respinsă pentru nerespectarea termenului de șase luni, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. 33. Cu privire la excepția de la epuizarea căilor de atac interne, Curtea reamintește că a avut în mai multe rânduri posibilitatea de a se pronunța asupra sesizării instanțelor administrative a unei acțiuni întemeiate pe art. 105 din legea de însoțire a codului civil și face trimitere la jurisprudența sa în materie (a se vedea, printre multe altele, Kanakis c. Grecia (n, citată anterior, § 87-88); și Nikolaos Atanasiou și alții, n 36546/10, §§ 64-71, 23 octombrie 2014. Curtea subliniază încă o dată că obligația de a se epuiza și a se bucura, în principiu, la data depunerii cererii în fața acesteia (Baumann c. Franța, n 33592/96, § 47 CEDH 2001-V). 34. În speță, Curtea arată că, la data sesizării sale, recurentul era deținut în închisoarea Corfu. Prin urmare, acțiunea în despăgubire întemeiată pe căi de atac fondată pe căi de atac, art. 105 din legea de însoțire a Codului civil nu poate, în ceea ce o privește, să fie considerată efectivă în scopul epuizării căilor de atac, întrucât, în această acțiune, lipsește caracterul preventiv în sensul jurisprudenței Curții. În plus, sesizarea Consiliului închisorii prevăzut la art. 6 alineatul (2) din Codul penitenciarelor nu este suficientă pentru a remedia situația denunțată, în special în cazul în care reclamantul nu se plânge numai de situația sa personală, ci susține că este afectat personal de condițiile predominante din închisoare (Nisiotis c. Grecia, 37404/08, § 29, 10 februarie 2011 Samaras și altele, § Grecia, n 11463/09, § 48, 28 februarie 2012 Lica c. Grecia, n 74279/10, § 38, 17 iulie 2012). 35. În consecință, Curtea respinge excepția guvernului întemeiat pe neobosirea căilor de atac interne care vizează condițiile de detenție ale reclamantului la închisoarea Corfu. În plus, Curtea constată că în această privință nu este în mod evident greșit fondată în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție și nu se confruntă cu nici un alt motiv, declarându-l admisibil, pe fondul 36. Guvernul se referă la informațiile pe care le-a furnizat cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului și susține că acestea, chiar dacă nu erau pe deplin satisfăcătoare, în special din cauza suprapopulației și a spațiului personal de care dispunea, nu depășesc pragul de gravitate necesar pentru a fi calificate drept tratament inuman sau degradant. 37. Reclamantul susține că ar trebui să cumpere el însuși produse de igienă corporală și că toate celulele în care a fost deținut găzduiau patru deținuți în loc de doi. De asemenea, acesta furnizează fotografii ale celulelor, fără a preciza totuși în ce închisoare au fost luate. 38. În ceea ce privește condițiile materiale de detenție și, în special, suprapopularea în închisori, Curtea face trimitere la principiile care reiese din jurisprudență, astfel cum le-a amintit recent în Hotărârile Ananyev și altele (citată anterior, §§ 139-159) și Tzamalis și alții c. Grecia 15894/09, §§ 3 din Convenție (a se vedea în acest sens Karalevičius c. Lituania, 53254/99, 7 aprilie 2005). 39. În special în ceea ce privește acest ultim factor, Curtea arată că, atunci când s-a confruntat cu cazuri de suprapopulare flagrantă, aceasta a considerat că acest element, în sine, poate ajunge la concluzia încălcării articolului 3 din Convenție. În general, se referă la cazurile în care spațiul personal acordat unui solicitant era mai mic de 3 m2 (Kattyrev c. Rusia, n 37213/02, §§ 50-51, iunie 2007, Andrei Frolov c. Rusia, n 205/02, § 47-49, 29 martie 2007, Kadićis c. Letonia, n 62393/00, § 55, 4 mai 2006, Melnik c. Ucraina, n 72286/01, § 102, 28 martie 2006 și, a contraro, Muršić c. Croația, n 7334/13, 12 martie 2015).În schimb, în cazul în care lipsa spațiului nu era atât de evidentă, Curtea a luat în considerare alte aspecte referitoare la condițiile materiale de deținere pentru a aprecia conformitatea unei situații date la art. 3 din Convenție. Astfel, chiar și în cazurile în care un solicitant dispunea într-o celulă de spațiu personal mai mare, cuprinsă între 3 m2 și 4 m2, Curtea a ajuns totuși la concluzia încălcării articolului 3 luând în considerare lacuitatea combinată cu, de exemplu, absența stabilită a ventilației și a iluminării adecvate (Vlassov c. Rusia, nr. 78146/01, § 84, 12 iunie 2008, Babuchkine c. Rusia, nr. 67253/01, § 44, 18 octombrie 2007, Trepachkine c. Rusia, nr. 36898/03, § 94, 19 iulie 2007 și Peers c. Grecia, 28524/95, § 70-72, CEDO 2001 III. 40. Curtea constată că, potrivit informațiilor furnizate de guvern, reclamantul a fost deținut în închisoarea Corfu din 28 iunie 2012 până în septembrie 2014, adică timp de aproximativ doi ani și două luni. În conformitate cu documentul întocmit de directorul închisorii, reclamantul a stat într-o celulă de 5,5 m2 pe care o împărtășea cu unul sau doi alți deținuți, necontestate de solicitant (punctul 22 de mai sus). Nici guvernul, nici directorul închisorii nu precizează perioadele în care celula găzduia în întregime două sau trei deținuți. Cu toate acestea, potrivit spuselor guvernului, închisoarea găzduia 300 de deținuți pentru o capacitate maximă de 250, deci este probabil ca cea mai mare parte a timpului să fi fost ținută împreună cu alte două persoane și să fi avut un spațiu personal de 1,8 m2. Mai mult decât atât, chiar și atunci când ocupația sa este de două persoane, spațiul personal al fiecăruia nu putea depăși 2,75 m2. La aceasta se adaugă faptul că celula conținea o masă, două scaune și un televizor și că condițiile de cazare erau nesatisfăcătoare în anumite alte aspecte (punctul 13 de mai sus), conform afirmațiilor reclamantului, necontestate de guvern. 41. Curtea ia notă de faptul că guvernul invocă că deținuții puteau să se plimbe sau să facă exerciții în curtea închisorii între orele 8:00 și 8:00 p.m., între orele 8:00 și 12:00 p.m., să rămână în vestibul aripa lor. Cu toate acestea, guvernul nu precizează care era suprafața acestui vestibul, nici nu și-a întins suficient spațiu pentru a găzdui toți deținuții din această aripă în astfel de condiții încât să poată sta acolo în timpul după-amiezii fără a fi obligați să intre în celula lor. 42. În cele din urmă, perioada de 136 de zile în care reclamantul a lucrat în închisoare este scurtă în raport cu întreaga sa perioadă de detenție pentru ca aceasta să fi putut atenua în mod decisiv disconfortul cauzat de lipsa de spațiu individual suficient. 43. Având în vedere suprapopularea generală din închisoarea Corfu, unde reclamantul a locuit mai mult de doi ani, condițiile de detenție impuse de acesta din urmă au depășit, în opinia Curții, pragul de gravitate impus pentru aplicarea articolului 3.44. Prin urmare, această dispoziție a fost încălcată. 45. Această concluzie scutește Curtea de examinarea în detaliu a celorlalte aspecte ale condițiilor de detenție puse în discuție de solicitant. II. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 46. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 47. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 iunie 2015, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Søren Nielsen Isabelle Berro Grefier Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

LUTANYUK c. GRÈCE

(Requête n

o

60362/13)

ARRÊT

STRASBOURG

25 juin 2015

DÉFINITIF

25/09/2015

Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Lutanyuk c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en une chambre composé de

:

Isabelle Berro,

présidente,

Khanlar Hajiyev,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Julia Laffranque,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Erik Møse,

juges,

et de Søren Nielsen,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 2 juin 2015,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

60362/13) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant ukrainien, M. Ivan Mikhaylovich Lutanyuk («

le requérant

»), a saisi la Cour le 4 septembre 2013 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par les délégués de son agent, M. K. Georghiadis, assesseur au Conseil juridique de l’Etat, et M

me

V. Stroumpouli, auditrice au Conseil juridique de l’Etat. Informé de son droit de prendre part à la procédure (articles

36

§

1 de la Convention et 44 §

1 du règlement), le gouvernement ukrainien n’a pas répondu.

3.

Le 1

er

avril 2014, le grief concernant l’article 3 de la Convention a été communiqué au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus.

EN FAIT

I.

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

Le requérant est né en 1970 et réside actuellement en Ukraine.

A.

L’arrestation et la détention du requérant et sa version concernant les conditions de sa détention

5.

Le requérant était chauffeur dans une entreprise polonaise effectuant des transports internationaux.

6.

Le 10 mai 2011, il fut arrêté par la police des frontières dans le port d’Igoumenitsa – alors qu’il était en train d’embarquer avec son camion sur un bateau – car il transportait 46 ressortissants afghans, pakistanais, iraniens et irakiens, qui avaient pénétré de manière irrégulière sur le territoire grec.

7.

Le 13 mai 2011, le requérant, accusé de transport illégal de migrants irréguliers, fut placé en détention provisoire dans le commissariat d’Igoumenitsa. Il y fut détenu jusqu’au 27 mai 2011 dans une cellule de 9

m² avec sept autres personnes qui étaient tous fumeurs. Le requérant prétend qu’ayant des problèmes de bronches, il toussait constamment et s’évanouit plusieurs fois.

8.

Le 26 mai 2011, il fut transféré à la prison d’Ioannina, dans une chambrée de 35 m² qui accueillait trente-quatre personnes.

9.

Le 18 mai 2011, il demanda sa mise en liberté, mais le 9 novembre 2011, la chambre d’accusation du tribunal correctionnel de Thesprotie rejeta la demande.

10.

Le 8 septembre 2011, le requérant fut transporté à la prison de Korydallos et placé dans une cellule de 8 m² avec trois autres détenus. Le requérant soutient que la cellule était sale et que toutes ses demandes pour se faire examiner par un médecin furent rejetées. Il y fut détenu jusqu’au 29 février 2012, puis du 4 avril au 26 juin 2012. Entre le 1

er

mars et le 2 avril 2012, il fut détenu à la prison de Corfou.

11.

Par un arrêt du 5 mars 2012, la cour d’appel de Corfou, siégeant en formation de trois juges, déclara le requérant coupable de transport de migrants irréguliers, le condamna à une peine de cent quarante-sept mois de réclusion, peine qu’elle convertit en une sanction pécuniaire de 5 EUR par jour de détention.

12.

Statuant sur appel du requérant le 8 octobre 2013, la cour d’appel de Corfou, siégeant en formation de cinq juges, confirma la peine prononcée en première instance, fixa la peine à purger à dix ans de réclusion qu’elle convertit en une sanction pécuniaire de 5 EUR par jour de détention.

13.

Le 28 juin 2012, le requérant fut transféré à la prison de Corfou. Dans sa requête, il expliquait qu’il avait été placé dans une cellule de 6,5 m² qui accueillait trois voire parfois quatre détenus et dans laquelle il n’y avait que deux lits. Les détenus devaient acheter avec leurs propres deniers l’eau potable et les produits d’hygiène personnelle. Le requérant prétend qu’il dut attendre deux mois pour se faire examiner par un médecin et quatre mois pour recevoir les médicaments prescrits.

14.

Le requérant fut libéré à une date non précisée en septembre 2014.

B.

Informations fournies par le Gouvernement sur les conditions de détention du requérant

15.

Le Gouvernement fournit à la Cour des documents établis par les directeurs des prisons eux-mêmes, qui décrivent de manière générale les conditions de détention en leur sein et contiennent aussi des informations spécifiques relatives au requérant.

1.

Dans la prison d’Ioannina

16.

Le requérant fut détenu dans la chambrée n

o

4, d’une superficie de 50 m² avec environ 30 autres détenus. La lumière naturelle et l’aération dans la chambrée sont assurées par quatre grandes fenêtres. Les détenus avaient la possibilité de rester en dehors de la chambrée, soit dans la cour, soit dans la salle de gymnastique, soit dans la bibliothèque, de 7 h 30 à 12 h et de 15

h jusqu’au coucher du soleil.

17.

Le jour de son arrivée à la prison et le lendemain, le requérant, qui était déjà sous traitement médical, fut examiné par un médecin qui lui prescrit des médicaments pour asthme allergique, infection respiratoire et douleurs psychosomatiques. Le 29 juin 2011, il fut transféré à l’hôpital d’Ioannina où il subit un examen cardiologique, un examen biologique et où on lui prescrivit un test d’effort. Le 28 juillet 2011, il subit un examen pneumologique et d’autres examens et on lui prescrivit une prise d’antibiotiques.

2.

Dans la prison de Korydallos

18.

Le requérant fut détenu dans l’aile A de la prison, dans les cellules A72, A47 et A 89. Les changements de cellule étaient dus à des problèmes de cohabitation. Toutes les cellules de l’aile A ont une superficie de 9,5 m², y compris l’espace des toilettes et du lavabo, et accueillent, en raison de la surpopulation, trois à quatre détenus. Les cellules sont chauffées par un système de chauffage central, une heure et demie au moins le matin et une heure et demie au moins le soir. Les cellules ne disposent pas d’eau chaude et celles de l’aile A, où fut détenu le requérant, ne disposent pas de douches. Les détenus utilisent douze douches communes qui se trouvent au sous-sol de l’aile et qui procurent 2

000 litres d’eau chaude par jour.

19.

Chaque aile dispose d’une grande cour à laquelle les détenus peuvent accéder de 8

h à 12 h et de 15 h à une demi-heure avant le coucher du soleil.

20.

Pendant la durée de sa détention, le requérant ne travailla pas dans la prison et ne participa à aucun programme éducatif.

21.

Le document établi par la prison reconnaît le problème chronique de surpopulation auquel elle est confrontée et précise que pendant la période où le requérant s’y trouvait le nombre des détenus oscillait de 2

095 à 2

343 personnes pour une capacité de 1

300 environ.

3.

Dans la prison de Corfou

22.

La capacité officielle maximale de la prison est de 250 personnes alors que, pendant la période où le requérant y séjournait, elle accueillait 300

détenus. Le requérant fut placé dans l’aile H, dans une cellule de 5,5

m². La cellule contenait une table, deux chaises et un téléviseur. Il y avait aussi une toilette, une douche et un lavabo dans un espace supplémentaire de 2,5 m². Le requérant partageait la cellule avec un ou deux autres détenus, affirmation non contestée par le requérant. Les détenus pouvaient, de 8 h à 12 h, se promener ou faire du sport dans la cour de la prison (de 400 m²) et de 15 h à 20 h rester dans le vestibule de leur aile.

23.

Le requérant fut transféré à deux reprises à l’hôpital de Corfou pour des problèmes de vue et des problèmes de douleurs lombaires. Il travailla aussi au sein de la prison pour une période de 136 jours.

II.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

24.

Pour le droit et la pratique internes pertinents voir l’arrêt

Kanakis c.

Grèce (n

o

2)

(n

o

40146/11, §§ 62-67, 12 décembre 2013).

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 3 DE LA CONVENTION

25.

Le requérant se plaint de ses conditions de détention dans le commissariat de police d’Igoumenitsa et dans les prisons d’Ioannina, de Korydallos et de Corfou. Il allègue une violation de l’article 3 de la Convention qui est ainsi libellé

:

«

Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.

»

A.

Sur la recevabilité

26.

En premier lieu, le Gouvernement invite la Cour à rejeter la requête comme irrecevable car le requérant ne s’est pas conformé à l’article 36 §§ 1, 2 et 4 du Règlement, qui prescrit qu’à compter de la communication de sa requête, un requérant doit être représenté par un avocat ou demander et obtenir une autorisation spéciale du président pour assurer lui-même sa défense.

27.

En deuxième lieu, le Gouvernement allègue que la requête doit être rejetée pour non-respect du délai de six mois

: la période entre le 13 mai 2011 et le 26 juin 2012 pendant laquelle le requérant a été détenu dans le commissariat d’Igoumenitsa, dans les prisons d’Ioannina et Korydallos, mais aussi dans la prison de Corfou entre le 1

er

mars et le 2 avril 2012, se trouve en dehors du délai de six mois, le requérant ayant saisi la Cour le 4

septembre 2013. Le Gouvernement souligne, en outre, que cette période ne pourrait pas être considérée comme une situation continue, car les conditions de détention changent d’une prison à l’autre et aussi lorsqu’un détenu est transféré d’un commissariat de police à une prison.

28.

En troisième lieu, le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes

: d’une part, le requérant n’a pas introduit une demande en dommages-intérêts, fondée sur l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil combiné avec les articles 2 § 1 et 7 § 2 de la Constitution, 3 de la Convention et les articles pertinents du code pénitentiaire

; d’autre part, il ne s’est pas plaint auprès du conseil de la prison de Corfou, conformément à l’article 6 § 2 du code pénitentiaire, ni auprès du procureur superviseur de cette prison.

29.

Le requérant ne présente pas d’observations sur ces exceptions du Gouvernement.

30.

En ce qui concerne la première exception, la Cour relève d’abord que l’article 36 du Règlement ne prévoit pas comme sanction l’irrecevabilité de la requête en cas de négligence de la part du requérant de nommer un avocat ou d’obtenir l’autorisation du président prévue au paragraphe 2 de l’article 36. Elle note, de surcroît, que suite à la communication de la requête, une tentative de règlement amiable de l’affaire a eu lieu entre les parties que le requérant a finalement refusé et que les observations de ce dernier en réponse à celles du Gouvernement consistaient en la production de quelques photos de la prison de Corfou où celui-ci avait été détenu. Compte tenu de la nature de l’affaire, de la jurisprudence bien établie de la Cour en la matière et des informations fournies par le requérant dans sa requête, la Cour estime que le fait qu’il n’est pas représenté par un avocat ne saurait l’empêcher d’examiner la présente requête. Partant, la Cour rejette l’exception dont il s’agit.

31.

Quant à la deuxième exception, la Cour note que la détention du requérant dans la prison de Korydallos a pris fin le 26 juin 2012 alors que la requête a été introduite devant elle le 4 septembre 2013, soit en dehors du délai de six mois prévu par l’article 35 § 1 de la Convention. Aucune circonstance particulière ne lui permet de considérer que la détention du requérant dans le commissariat d’Igoumenitsa (dans lequel il n’est resté d’ailleurs que treize jours) et dans les prisons d’Ioannina et de Korydallos et sa détention ultérieure dans la prison de Corfou constituent une «

situation continue

» justifiant un examen de la totalité de la période de détention dont se plaint le requérant. À supposer même que les conditions de détention du requérant dans les prisons d’Ioannina et de Korydallos puissent être considérées comme sensiblement similaires à celles prévalant à Corfou, la détention dans cette prison marque une interruption claire par rapport à la situation carcérale du requérant, rien que par le fait que le requérant y a travaillé pendant 136 jours (voir,

mutatis mutandis

,

Kanakis c. Grèce (n

o

2)

, précité, §§ 91-92, 12 décembre 2013.

32.

Il s’ensuit que la requête, pour autant qu’elle concerne les conditions de détention antérieures à son transfert à Corfou, doit être rejetée pour non-respect du délai de six mois, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.

33.

Au sujet de l’exception de non-épuisement des voies de recours internes, la Cour rappelle qu’elle a eu à plusieurs reprises l’occasion de se prononcer sur la saisine des juridictions administratives d’une action fondée sur l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil et renvoie à sa jurisprudence en la matière (voir, parmi beaucoup d’autres,

Kanakis c.

Grèce (n

o

2)

, précité, §§ 87-88, et

Nikolaos Athanasiou et autres

, n

o

36546/10, §§ 64-71, 23

octobre 2014). La Cour souligne à nouveau que l’obligation d’épuisement s’apprécie en principe à la date d’introduction de la requête devant elle (

Baumann c.

France

, n

o

33592/96, §

47, CEDH 2001-V).

34.

En l’espèce, la Cour relève qu’à la date de sa saisine, le requérant était détenu à la prison de Corfou. Partant, l’action en dommages-intérêts fondée sur l’article

105 de la loi d’accompagnement du code civil ne peut à son égard être considérée comme effective aux fins de l’épuisement des voies de recours car il manque à cette action le caractère préventif au sens de la jurisprudence de la Cour. En outre, la saisine du conseil de la prison prévue à l’article 6 § 2 du code pénitentiaire ne suffit pas aux yeux de la Cour à remédier à la situation dénoncée, notamment lorsque le requérant ne se plaint pas uniquement de sa situation personnelle, mais allègue être personnellement affecté par les conditions prévalant dans l’enceinte de la prison (

Nisiotis c. Grèce

, n

o

34704/08, § 29, 10 février 2011

;

Samaras et autres c. Grèce

, n

o

11463/09, § 48, 28 février 2012

;

Lica c. Grèce

, n

o

74279/10, § 38, 17 juillet 2012).

35.

Par conséquent, la Cour rejette l’exception du Gouvernement tirée du non-épuisement des voies de recours internes visant les conditions de détention du requérant à la prison de Corfou. Elle constate, en outre, que la requête n’est à cet égard pas manifestement mal fondée au sens de l’article

35 § 3 a) de la Convention et qu’elle ne se heurte par ailleurs à aucun autre motif d’irrecevabilité. Elle la déclare donc recevable.

B.

Sur le fond

36.

Le Gouvernement se réfère aux informations qu’il a fournies sur les conditions de détention du requérant. Il soutient que celles-ci, même si elles n’étaient pas totalement satisfaisantes, en raison notamment de la surpopulation et de l’espace personnel dont il disposait, ne dépassent pas le seuil de gravité requis pour être qualifiées de traitement inhumain ou dégradant.

37.

Le requérant soutient qu’il devait acheter lui-même des produits d’hygiène corporelle et que toutes les cellules dans lesquelles il a été détenu accueillaient quatre détenus au lieu de deux. De même, il fournit des photos des cellules, sans toutefois préciser dans quelle prison elles ont été prises.

38.

En ce qui concerne les conditions matérielles de détention et notamment la surpopulation dans les prisons, la Cour renvoie aux principes ressortant de sa jurisprudence tels qu’elle les a récemment rappelés dans ses arrêts

Ananyev et autres

(précité, §§

139 à 159) et

Tzamalis et autres c.

Grèce

(n

o

15894/09, §§

38-40, 4 décembre 2012). Elle rappelle aussi que, lorsque la surpopulation carcérale atteint un certain niveau, le manque d’espace dans un établissement pénitentiaire peut constituer l’élément central à prendre en compte dans l’appréciation de la conformité d’une situation donnée à l’article

3 de la Convention (voir, en ce sens,

Karalevičius c.

Lituanie,

n

o

53254/99, 7 avril 2005).

39.

S’agissant en particulier de ce dernier facteur, la Cour relève que, lorsqu’elle a été confrontée à des cas de surpopulation flagrante, elle a jugé que cet élément, à lui seul, pouvait suffire pour conclure à la violation de l’article 3 de la Convention. En règle générale, il s’agissait de cas où l’espace personnel accordé à un requérant était inférieur à 3

m² (

Kantyrev c.

Russie

, n

o

37213/02, §§

50-51,

21

juin 2007,

Andreï Frolov c.

Russie

, n

o

205/02, §§ 47-49, 29

mars 2007,

Kadiķis c. Lettonie

, n

o

62393/00, §

55, 4

mai 2006,

Melnik c.

Ukraine

, n

o

72286/01, §

102, 28

mars 2006 et,

a contrario, Muršić c. Croatie

, n

o

7334/13, 12 mars 2015). En revanche, lorsque le manque d’espace n’était pas aussi flagrant, la Cour a pris en considération d’autres aspects concernant les conditions matérielles de détention pour apprécier la conformité d’une situation donnée à l’article

3 de la Convention. Ainsi, même dans les cas où un requérant disposait dans une cellule d’un espace personnel plus important, compris entre 3

m² et 4

m², la Cour a néanmoins conclu à la violation de l’article 3 en prenant en compte l’exiguïté combinée avec, par exemple, l’absence établie de ventilation et d’éclairage appropriés (

Vlassov c.

Russie

, n

o

78146/01, §

84, 12 juin 2008,

Babouchkine c.

Russie

, n

o

67253/01, §

44, 18

octobre 2007,

Trepachkine c.

Russie

, n

o

36898/03, §

94, 19

juillet 2007, et

Peers c. Grèce

, n

o

28524/95, §§ 70-72, CEDH 2001

‑

III).

40.

La Cour note que selon les informations fournies par le Gouvernement, le requérant fut détenu dans la prison de Corfou du 28 juin 2012 jusqu’en septembre 2014, soit pendant deux ans et deux mois environ. Selon le document établi par le directeur de la prison, le requérant a séjourné dans une cellule de 5,5 m² qu’il partageait avec un ou deux autres détenus, affirmation non contestée par le requérant (paragraphe 22 ci-dessus). Ni le Gouvernement, ni le directeur de la prison ne précisent les périodes pendant lesquelles la cellule accueillait en tout deux ou trois détenus. Cependant, selon les dires mêmes du Gouvernement, la prison accueillait 300 détenus pour une capacité maximale de 250. Il est donc probable que la plus grande partie du temps, le requérant était détenu avec deux autres personnes et ne disposait alors que d’un espace personnel de 1,8

m². Qui plus est, même lorsque l’occupation s’élevait à deux personnes, l’espace personnel de chacun ne pouvait pas dépasser 2,75 m². À cela s’ajoute le fait que la cellule contenait une table, deux chaises et un téléviseur et que les conditions de l’hébergement était insatisfaisantes sous certains autres aspects (paragraphe 13 ci-dessus) selon les affirmations du requérant, non contestées par le Gouvernement.

41.

La Cour note que le Gouvernement invoque que les détenus pouvaient, de 8 h à 12h, se promener ou faire de l’exercice dans la cour de la prison et que, de 15 h à 20 h, ils pouvaient rester dans le vestibule de leur aile. Toutefois, le Gouvernement ne précise pas quelle était la superficie de ce vestibule, ni s’il offrait suffisamment d’espace pour accueillir l’ensemble des détenus de cette aile dans des conditions telles qu’ils pouvaient y rester pendant l’après-midi sans être obligés de rentrer dans leur cellule.

42.

Enfin, la période de 136 jours pendant laquelle le requérant a travaillé au sein de la prison est courte par rapport à l’intégralité de sa période de détention pour qu’elle ait pu atténuer de manière décisive l’inconfort provoqué par le manque d’espace individuel suffisant.

43.

Eu égard à l’état de surpopulation carcérale générale dans la prison de Corfou, où le requérant a séjourné plus des deux ans, les conditions de détention subies par ce dernier ont dépassé, de l’avis de la Cour, le seuil de gravité requis pour l’application de l’article 3.

44.

Il y a donc eu violation de cette disposition.

45.

Cette conclusion dispense la Cour d’examiner en détail les autres aspects des conditions de détention mis en cause par le requérant.

II.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

46.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

47.

Le requérant n’a présenté aucune demande de satisfaction équitable. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant au grief tiré de l’article 3 de la Convention et ayant trait aux conditions de détention dans la prison de Corfou et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 3 de la Convention.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 25 juin 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.

Søren Nielsen

Isabelle Berro

Greffier

Présidente