FOURNET c. FRANCE

Publicat la 22 aprilie 2025 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 8944/23 Patricia FOURNET împotriva Franței, introdusă la 17 februarie 2023, comunicată la 2 aprilie 2025 CEA MAI L La 13 aprilie 2016, judecătorul pentru libertăți și detenție al Tribunalului de Mare Instanță din Saint-Quentin a dispus confiscarea unui bun imobil care aparține recurentei în cadrul unei anchete preliminare privind fapte de muncă ascunse, abuz de bunuri sociale, spălare și recuperare. Recurenta a făcut obiectul unei urmăriri penale alături de mai mulți dintre rudele sale. Ea a prezentat la tribunal, asistată de un avocat.

Printr-o hotărâre contradictorie din 16 decembrie 2019, tribunalul corecțional din Saint-Quentin pronunțând o relaxare parțială în beneficiul recurentei șefului de recepție și a condamnat-o pentru încă zece luni de închisoare cu suspendare și la 10 luni de închisoare cu suspendare La 18 mai 2021, reclamanta a solicitat Agenției de gestionare și de recuperare a activelor confiscate și confiscate din sechestrul imobiliar. Mai 2021, ministerul public și-a exprimat îndoiala cu privire la restituirea acestui bun, pe motiv că proprietatea sa fusese transferată statului în temeiul celui de-al treilea paragraf al articolului 41-4 din Codul de procedură penală, în versiunea sa aplicabilă atunci.

Recurenta a contestat această decizie în fața camerei de land a Tribunalului de apel din Amiens, care și-a respins acțiunea printr-o hotărâre din ianuarie 2021. Aceasta a formulat apoi un recurs în recurs împotriva acestei hotărâri, care a fost respins de Curtea de Casație printr-o hotărâre din octombrie 2022. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge de o încălcare disproporționată a dreptului său de proprietate și de insuficiența garanțiilor procedurale prevăzute de dreptul intern. Aceasta susține că nu a fost suficient informată cu privire la faptul că un termen de prescripție achiziționată a început să curgă și la diligențele așteptate din partea sa.

A fost încălcată dreptul recurentei de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Lingerința în dreptul recurentei de a-și respecta bunurile a fost însoțită de garanții procedurale adecvate (Lekić c. Slovenia [GC], n 366480/07, § 95, 11 decembrie 2018)? În special, recurenta a beneficiat de informații suficiente (Kmal Bayram c. Turcia, n 33808/11, §§ 63-73, 31 august 2021 și, mutatis mutandis, Zolotas c. Grecia, n 66610/09, §§ 53-54, CEDO 2013 (extracturi)

Publié le 22 avril 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 8944/23 Patricia FOURNET contre la France introduite le 17 février 2023 communiquée le 2 avril 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur l’application d’une règle de prescription acquisitive ayant pour effet de transférer à l’État la propriété des objets placés sous main de justice n’ayant pas été réclamés à l’issue d’une procédure pénale. Le 13 avril 2016, le juge des libertés et de la détention du tribunal de grande instance de Saint-Quentin ordonna la saisie d’un bien immobilier appartenant à la requérante dans le cadre d’une enquête préliminaire portant sur des faits de travail dissimulé, d’abus de biens sociaux, de blanchiment et de recel. La requérante fit l’objet de poursuites pénales aux côtés de plusieurs de ses proches. Elle comparut à l’audience, assistée d’un avocat. Par un jugement contradictoire du 16 décembre 2019, le tribunal correctionnel de Saint-Quentin prononça une relaxe partielle au bénéfice de la requérante du chef de recel et la condamna pour le surplus à dix mois d’emprisonnement avec sursis et à 10 000 euros d’amende.

L’immeuble saisi ne fut pas confisqué. Ce jugement devint définitif à son égard. Le 18 mai 2021, la requérante demanda à l’Agence de gestion et de recouvrement des avoirs saisis et confisqués la mainlevée de la saisie immobilière. Le 20 mai 2021, le ministère public s’opposa à la restitution de ce bien, au motif que sa propriété avait été transférée à l’État en application du troisième alinéa de l’article 41-4 du code de procédure pénale, dans sa version alors applicable. La requérante contesta cette décision devant la chambre de l’instruction de la cour d’appel d’Amiens, qui rejeta son recours par un arrêt du 19 janvier 2021. Elle forma alors un pourvoi en cassation contre cet arrêt, qui fut rejeté par la Cour de cassation par un arrêt du 19 octobre 2022. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint d’une atteinte disproportionnée à son droit de propriété et de l’insuffisance des garanties procédurales prévues par le droit interne.

Elle fait valoir qu’elle n’a pas été suffisamment informée du fait qu’un délai de prescription acquisitive avait commencé à courir et des diligences qui étaient attendues de sa part.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? 2. L’ingérence dans le droit de la requérante au respect de ses biens a ‑ t ‑ elle été accompagnée de garanties procédurales appropriées ( Lekić c. Slovénie [GC], n o 36480/07, § 95, 11 décembre 2018) ? En particulier, la requérante a ­ ­ ‑ t ‑ elle bénéficié d’une information suffisante ( Kemal Bayram c. Turquie , n o 33808/11, §§ 63-73, 31 août 2021, et, mutatis mutandis , Zolotas c. Grèce (n o 2) , n o 66610/09, §§ 53-54, CEDH 2013 (extraits)) ?