DEMIR c. TURQUIE

Comunicarea din 5 noiembrie 2018 a celei de-a doua SECȚIUNI: nr. 68550/17 Ramazan DEMIR împotriva Turciei introdusă la 14 iulie 2017 DE LA LUXEMBURG, cererea se referă la respingerea de către autoritățile de judecată a cererii de acces la internet a reclamantului, care a fost reținută într-un centru de prelucrare a datelor la momentul respectiv. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de a primi informații sau idei din cauza acestei respingeri. În această privință, acesta susține că, având în vedere domeniul său de aplicare al avocatului, a dorit să consulte site-urile internet ale Curții Constituționale, ale Curții Constituționale și ale Jurnalului Oficial pentru a obține informații juridice de care avea nevoie pentru a urmări mai bine dosarele clienților săi, precum și pentru a pregăti propria apărare în cadrul procedurii penale diligente împotriva sa. Întrebări cu privire la părți A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a primi informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție ( Jankovskis c. Lituania, nr 21575/08, § 52-55, 17 ianuarie 2017 Kalda c. Estonia, nr. 17429/10, § 41-45, 19 ianuarie 2016) În sensul articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. În special, pot fi considerate instanțele naționale ca fiind în conformitate cu principiile prevăzute la art. 10 din convenție, pe baza unei evaluări acceptabile a faptelor relevante și a unei puneri în balanță adecvate între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și scopurile legitime invocate de autorități pentru a respinge cererea de la Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45-46, 19 iunie 2018)

Communiquée le 5 novembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

68550/17

Ramazan DEMIR

contre la Turquie

introduite le 14 juillet 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

le rejet par les autorités pénitentiaires de la demande d’accès à l’internet du requérant, qui était détenu dans un centre pénitentiaire à l’époque des faits.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté de recevoir des informations ou des idées en raison de ce rejet. Il soutient à cet égard que, étant donné son métier d’avocat, il voulait consulter les sites internet de la Cour, de la Cour constitutionnelle et du journal officiel afin d’obtenir des informations juridiques dont il avait besoin afin de mieux suivre les dossiers de ses clients ainsi que pour préparer sa propre défense dans le cadre de la procédure pénale diligentée à son encontre.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de recevoir des informations ou des idées, au sens de l’article 10 §

1 de la Convention (

Jankovskis c. Lituanie

, n

o

21575/08, §§ 52-55, 17

janvier 2017

Kalda c. Estonie

, n

o

17429/10, §§ 41-45, 19 janvier 2016)

?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2

?

En particulier, les juridictions nationales peuvent-elles être considérées comme ayant appliqué des règles conformes aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention, et ce, de surcroît, en se fondant sur une appréciation acceptable des faits pertinents et en effectuant une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et les buts légitimes invoqués par les autorités pour rejeter la demande de l’intéressé (

Kula c. Turquie

, n

o

20233/06, §§ 45-46, 19 juin 2018)

?