DEMİRHAN c. TURQUIE

Comunicată la 6 iulie 2020 Publicată la 27 iulie 2020 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 10509/20 Ali Ergin DEM Prin decizia adoptată la 25 iulie 2015 de către entitatea administrativă responsabilă cu telecomunicațiile în temeiul articolului 8/A din Legea nr. 5651 privind reglementarea publicațiilor pe internet și combaterea infracțiunilor comise prin intermediul acestor publicații. Printr-o decizie adoptată la 26 iulie 2015, judecătorul pentru pace de la Gölbași a confirmat decizia de restricționare a accesului în cauză pe motiv că conținutul publicat pe site-ul internet în cauză aducea atingere dreptului la viață, precum și securității vieții și a bunurilor persoanelor și, prin urmare, decizia administrativă privind restricția de acces la acest site internet era conformă cu procedura și cu legea.

La opoziția formulată de solicitant, proprietarul și responsabilul site-ului internet în cauză, a fost respins de către 6 judecător de pace d La 9 octombrie 2015, reclamantul sesizează Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală pentru a se plânge de restricția de acces la site-ul său internet și de deciziile adoptate de autoritățile administrative și judiciare în această privință. La data introducerii cererii, Curtea Constituțională nu a luat încă o hotărâre cu privire la recursul individual al reclamantului. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de măsura de restricționare de acces adoptată cu privire la site-ul său internet. În acest sens, afirmă că autoritățile naționale nu au adus motive suficiente și concrete în sprijinul acestei măsuri.

Invocând art. 13 din convenție, reclamantul susține că acțiunile pe care le-a recurs în fața judecătorilor de pace, care au confirmat măsura în litigiu, în opinia sa, fără o motivare suficientă, și în fața Curții Constituționale, care nu a decis cu privire la acțiunea sa individuală din octombrie 2015, nu pot fi considerate acțiuni efective de natură să îi ofere o perspectivă de redresare în ceea ce privește cauza sa referitoare la restricția de acces la site-ul său internet. În acest sens, reclamantul susține că măsura în cauză a fost adoptată din cauza opiniilor critice cu privire la puterea în vigoare publicată pe site-ul său internet. A epuizat reclamantul toate acțiunile interne efective, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Convenție, înainte de a-și depune cererea în fața Curții?

În special, cererea individuală formulată în fața Curții Constituționale de către reclamant poate fi considerată o acțiune efectivă în sensul articolului 35 din convenție, având în vedere faptul că este pendinte în fața Înaltei instanțe începând cu 9 octombrie 2015? A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 din Convenție, pe baza măsurii de restricționare a accesului la site-ul său web În special, temeiul juridic al măsurii în litigiu, și anume 8/A din Legea nr. 5651, astfel cum a fost aplicată în speță, a îndeplinit condiția de legalitate prevăzută de convenție (Cengiz și alții c. Turcia, nr. 48226/10 și 14027/11, §§ 59-65, CEDO 2015 (extracturi))) În plus, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese în joc, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenția Bedat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, CEDH 2016, Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018) Reclamantul a avut la dispoziție, după cum se prevede la art. 13 din convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut formula cauza privind restricția de acces la site-ul său internet,

având în vedere în special natura examinării efectuate de judecătorii de pace în deciziile lor de confirmare a măsurii în litigiu și termenul în care acțiunea individuală a reclamantului rămâne în fața Curții Constituționale Măsura de restricționare a accesului la site-ul internet în cauză, adoptată în prezenta cauză, a fost aplicată în alt scop decât cel prevăzut la art. 10 din convenție, în detrimentul articolului 18 (Merabishvili c. Georgia [GC], nr. 72508/13, § 287-317, 28 noiembrie 2017)?

Communiquée le 6 juillet 2020 Publié le 27 juillet 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 10509/20 Ali Ergin DEMİRHAN contre la Turquie introduite le 10 février 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la restriction d’accès au site internet d’information « www.sendika.org » par une décision adoptée le 25 juillet 2015 par l’entité administrative chargée de télécommunications en vertu de l’article 8/A de la loi n o 5651 relative à la régulation des publications sur internet et à la lutte contre les infractions commises par le biais de ces publications. Par une décision adoptée le 26 juillet 2015, le juge de paix de Gölbașı a confirmé la décision de restriction d’accès en question au motif que les contenus publiés sur le site internet en cause portaient atteinte au droit à la vie ainsi qu’à la sûreté des vies et des biens des personnes et que, par conséquent, la décision administrative relative à la restriction d’accès à ce site internet était conforme à la procédure et à la loi.

L’opposition formée par le requérant, le propriétaire et responsable du site internet en cause, a été rejetée par le 6 e juge de paix d’Ankara au motif que la motivation de la décision du juge de paix de Gölbașı était conforme à la procédure et à la loi et qu’il n’avait décelé aucun défaut de pertinence dans ladite décision. Le 9 octobre 2015, le requérant saisit la Cour constitutionnelle d’un recours individuel pour se plaindre de la restriction d’accès à son site internet ainsi que des décisions adoptées par les autorités administrative et judiciaire à cet égard. À la date d’introduction de la requête, la Cour constitutionnelle n’avait pas encore statué sur le recours individuel du requérant.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint de la mesure de restriction d’accès adoptée à l’égard de son site internet. Il allègue à cet égard que les autorités nationales n’ont pas apporté des motifs suffisants et concrets à l’appui de cette mesure. Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant allègue que les recours qu’il a employés devant les juges de paix, qui ont confirmé la mesure litigieuse, selon lui, sans une motivation suffisante, et devant la Cour constitutionnelle, qui n’a pas décidé sur son recours individuel depuis octobre 2015, ne peuvent être considérés comme des recours effectifs de nature à lui offrir une perspective de redressement concernant son grief relatif à la restriction d’accès à son site internet.

Le requérant allègue aussi une violation de l’article 18 de la Convention. Il soutient à cet égard que la mesure litigieuse a été adoptée en raison des opinions critiques à l’égard du pouvoir en place publiées sur son site internet.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé tous les recours internes effectifs, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention, avant d’introduire sa requête devant la Cour ? En particulier, la requête individuelle introduite devant la Cour constitutionnelle par le requérant peut-elle être considérée comme un recours effectif au sens de l’article 35 de la Convention, compte tenu du fait qu’elle est pendante devant la haute juridiction depuis 9 octobre 2015 ? Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 de la Convention à raison de la mesure de restriction d’accès à son site internet « www.

sendika.org » ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 10 § 2 ? En particulier, la base légale de la mesure litigieuse, à savoir 8/A de la loi n o 5651, telle qu’elle a été appliquée en l’espèce, répondait-elle à la condition de légalité voulue par la Convention ( Cengiz et autres c. Turquie , n os 48226/10 et 14027/11, §§ 59-65, CEDH 2015 (extraits)) ? Par ailleurs, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention ( Bédat c. Suisse ([GC], n o 56925/08, § 48, CEDH 2016, Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010 et Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief relatif à la restriction d’accès à son site internet,

eu égard notamment à la nature de l’examen effectué par les juges de paix dans leurs décisions confirmant la mesure litigieuse et au délai durant lequel le recours individuel du requérant reste pendant devant la Cour constitutionnelle ? 3. La mesure de restriction d’accès au site internet en question, adoptée dans la présente affaire, a-t-elle été appliquée dans un but autre que celui envisagé par l’article 10 de la Convention, au mépris de l’article 18 ( Merabishvili c. Géorgie [GC], n o 72508/13, §§ 287-317, 28 novembre 2017) ?