Taher împotriva Elveției

Comunicat la 7 noiembrie 2018 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 4992/16 Rebar Muhammad TAHER împotriva Elveției introdusă la 18 iulie 2016 Cererea se referă la respingerea cererii de prelungire a autorizației de ședere și la trimiterea unui resortisant irakian de origine kurdă, născut în 1980 și sosit în Elveția la vârsta de 23 de ani, din cauza integrării insuficiente a acestuia ca urmare a separării sale de soția sa. Reclamantul a avut doi copii în Elveția, născuți în 2008 și respectiv 2011, amândoi având cetățenia elvețiană.

Reclamantul a fost condamnat la două pedepse pecuniare pentru infracțiuni în materie de trafic rutier și, în parte, împreună cu familia sa, a beneficiat de aproape 200 000 de franci elvețieni pentru prestațiile de ajutor social și a locuit în Elveția timp de 13 ani atunci când Tribunalul Federal și-a confirmat trimiterea, prin Hotărârea din 6 iunie 2016. Având în vedere criteriile stabilite de Curte în jurisprudența sa ( Hasanbasic c. Elveția , nr 52166/09, 11 iunie 2013 și Udeh c. Elveția , nr 1220/09, 16 aprilie 2013), a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața de familie, în sensul articolului 8 din convenție, pe motiv că autorizația sa de ședere nu a fost prelungită în special, condiția existenței unei relația economică specială , necesară pentru a recunoaște dreptul de ședere al părintelui străin al unui copil care are dreptul de a locui în Elveția, al cărui drept de ședere nu a fost recunoscut de către autoritatea părintească, este compatibilă cu art. 8 din convenție, în cazuri precum în speță, în care a fost recunoscută o legătură emoțională puternică între copil și părintele străin și că acesta nu a fost în măsură să stabilească această relație economică specială din cauza dependenței sale de ajutorul social

Communiquée le 7 novembre 2018

TROISIÈME SECTION

Requête n o 41692/16 Rebar Muhammad TAHER contre la Suisse introduite le 18 juillet 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le rejet de la demande de prolongation de l’autorisation de séjour et le renvoi d’un ressortissant irakien d’origine kurde, né en 1980 et arrivé en Suisse à l’âge de 23 ans, en raison de son intégration insuffisante suite à sa séparation de son épouse. Le requérant a eu deux enfants en Suisse, nés respectivement en 2008 et 2011, qui ont tous les deux la nationalité suisse. Le requérant a été condamné à deux peines pécuniaires pour des délits en matière de circulation routière et a, en partie avec sa famille, bénéficié de près de 200 000 francs suisses de prestations de l’aide sociale. Il séjournait depuis treize années en Suisse lorsque le Tribunal fédéral a confirmé son renvoi, par arrêt du 6 juin 2016.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu des critères élaborés par la Cour dans sa jurisprudence ( Hasanbasic c. Suisse , n o 52166/09, 11 juin 2013, et Udeh c. Suisse , n o 12020/09, 16 avril 2013), y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 de la Convention, au motif que son autorisation de séjour n’a pas été prolongée ? 2. En particulier, la condition de l’existence d’une relation économique particulière , requise pour reconnaître un droit de séjour au parent étranger d’un enfant disposant du droit de résider en Suisse, dont il n’a pas l’autorité parentale, est-elle compatible avec l’article 8 de la Convention, dans les cas, comme en l’espèce, où un lien affectif fort a été reconnu entre l’enfant et le parent étranger et que celui-ci n’était pas en mesure d’établir cette relation économique particulière en raison de sa dépendance ponctuelle à l’aide sociale ?