Chatelan împotriva Elveției

Comunicat la 7 septembrie 2016 Secțiunea a treia Cerere nr. 25757/16 Zylviner Maria CHATELAN împotriva Elveției, introdusă la 4 mai 2016 EXPOSAT DE FAPT, reclamanta, dl ZENRYR Maria Chatelan, este un resortisant brazilian născut în 1968 și rezident în Martigny. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul D. Hotter, avocat la Monthey. Circumstanțele din speță Recurenta s-a născut în Brazilia și a avut un fiu, F.S., născut la 31 ianuarie 1989, care locuiește în prezent în Elveția și a avut și o fiică, pe 6 august 1992, care locuiește în Brazilia. Începând cu data de 5 ianuarie 1996, reclamanta a intrat în Elveția în 1994 pentru a beneficia de o viză de turist. Începând cu data de 5 ianuarie 1996, a fost acordată o autorizație de ședere pentru a locui lângă viitorul ei soț elvețian, C.C., născut în 1967. Cuplul s-a căsătorit la 30 mai 1996. Din această uniune s-a născut A.C., la 27 decembrie 1997. În același an, F.S.

a urmat reclamanta în Elveția. Recurenta a divorțat la 14 iulie 1998, dar autoritățile i-au prelungit autorizația de ședere în mod regulat după această dată. Recurenta nu avea custodia lui A.C., care locuia în familia tatălui ei, dar o vedea în jur de două ori pe lună. La 1 martie 2002, reclamanta s-a mutat la Martigny pentru a se alătura noului său tovarăș, D.C., resortisant elvețian născut în 1959. Din această uniune s-a născut V.C., la 24 septembrie 2004, reclamanta s-a separat de D.C. în februarie 2007. Dreptul de custodie al V.C. i-a fost retras în 2010. Ea exercită în comun autoritatea părintească cu tatăl V.C. Dreptul de vizită al reclamantei s. mai puțin de o oră în afara acestei structuri.

În perioada 2002-2006, recurenta a lucrat în calitate de ajutor de birou în întreprinderea companionului său, D.C. Mai târziu, a desfășurat o formare de asistență medicală în cadrul CICR (Comitetul Internațional al Crucii Roșii). La 11 martie 2008, Serviciul pentru Populație (SPM) a constatat totuși că această situație era șomeră și depindea de ajutorul social din martie 2007. Într-un raport de integrare din 20 iunie 2011, delegatul pentru integrarea orașului Martigny a indicat că reclamanta era necunoscută poliției, avea relații bune cu vecinii săi, era familiarizată cu obiceiurile locale și părea foarte bine integrată. La 16 martie 2012, SPM a informat-o pe reclamantă cu privire la intenția sa de a nu-și prelungi autorizația de ședere și de a-și declara exmatricularea din Elveția.

La 16 aprilie 2012, SPM a refuzat reînnoirea autorizației de ședere. La 10 mai 2012, recurenta a prezentat această decizie Consiliului de la … La 25 septembrie 2012, într-un tren CFF între Martigny en Centux, în timpul unui control al titlului de transport și sub influența alcoolului, recurenta a insultat un agent de tren. La 3 ianuarie 2013, recurenta a fost condamnată la 20 de zile-amendă cu suspendare timp de doi ani. Consiliul de Stat a confirmat decizia de a nu prelungi permisul de ședere prin decizia din 1 ianuarie 2013. În octombrie 2014, Tribunalul Canton al Valais a respins o acțiune împotriva acestei decizii la 2 aprilie 2015. La 29 octombrie 2015, Tribunalul Federal a respins o acțiune.

Acesta consideră că ar trebui să ia în considerare toate circumstanțele și să pună în balanță interesul privat al reclamantei la obținerea unui permis de ședere și interesul public de la adresa de la distanță a reclamantei. De asemenea, acesta susține că reclamanta nu avea o legătură de familie deosebit de puternică cu fiicele sale din Elveția și, prin urmare, nu putea invoca protecția vieții sale de familie în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție. Tribunalul a reamintit că autoritatea competentă putea, de asemenea, să refuze prelungirea unei autorizații în cazul în care străinul sau o persoană a cărei răspundere depindea de ajutorul social.

Tribunalul federal a reamintit că datoria socială a recurentei a încetat să crească pentru a atinge, în iunie 2014, aproape 159 1000 de franci elvețieni (CHF) și că au fost emise mai multe acte de absență a bunurilor împotriva lui și, prin urmare, a constatat că ultima dintre acestea a îndeplinit condițiile pentru refuzul reînnoirii autorizației sale de ședere în Elveția. În măsura în care recurenta a invocat, de asemenea, protecția vieții private în sensul articolului 8 alineatul (1), Tribunalul Federal a reamintit că străinul trebuie să stabilească existența unor legături sociale și profesionale deosebit de intense cu Elveția, semnificativ superioare celor care rezultă dintr-o integrare obișnuită.

Acesta susține că reclamanta nu putea să se prevaleze de nicio legătură socială sau profesională în mod special și că aceasta nu putea, prin urmare, să se prevaleze de art. 8 din convenție în acest sens. GRIEF Invocând art. 8 din convenție, recurenta se plânge de revocarea autorizației sale de ședere în Elveția. [A1] Având în vedere în special cauza Hasanbasic c. Elveția 52166/09, 11 iunie 2013), a existat vreo încălcare a dreptului reclamantei de a-și respecta viața privată și familială, în sensul art. 8 din Convenție, în măsura în care autoritățile au refuzat să-i acorde o prelungire a autorizației de ședere? Fiicele recurentei născute în Elveția (A.C. și V.C.) au, de asemenea, cetățenia braziliană?

Situația actuală a copiilor (A.C. și V.C.) : lângă cei care trăiesc Menținerea unui contact regulat cu reclamanta? În ceea ce privește V.C., cine exercită în prezent autoritatea părintească și dreptul de custodie? Care sunt sfera și modalitățile de exercitare a dreptului de vizită al reclamantei? [A1] ITMARKFactsComplaintsEnd PLEASE DO NOT REMOVE

Communiquée le 7 septembre 2016

TROISIÈME SECTION

Requête n o 25757/16 Zylvanir Maria CHATELAN contre la Suisse introduite le 4 mai 2016

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M me Zylvanir Maria Chatelan, est une ressortissante brésilienne née en 1968 et résidant à Martigny. Elle est représentée devant la Cour par M e D. Hottelier, avocat à Monthey. Les circonstances de l’espèce La requérante est née au Brésil. Elle y eut un fils, F.S., né le 31 janvier 1989, qui habite actuellement en Suisse. Elle y eut également une fille, le 6 aout 1992, qui habite au Brésil. La requérante entra en Suisse en 1994 au bénéfice d’un visa de touriste. Dès le 5 janvier 1996, elle fut mise au bénéfice d’une autorisation de séjour pour vivre auprès de son futur mari suisse, C.C., né en 1967. Le couple se maria le 30 mai 1996. De cette union est née A.C., le 27 décembre 1997. La même année, F.S.

suivit la requérante en Suisse. La requérante divorça le 14 juillet 1998, mais les autorités prolongèrent son autorisation de séjour régulièrement au-delà de cette date. La requérante n’avait pas la garde d’A.C., qui habitait dans la famille de son père, mais la voyait environ deux fois par mois. Le 1 er mars 2002, la requérante déménagea à Martigny pour y rejoindre son nouveau compagnon, D.C., ressortissant suisse né en 1959. De cette union est née V.C., le 24 septembre 2004. La requérante se sépara de D.C. en février 2007. Le droit de garde de V.C. lui fut retiré en 2010. Elle exerce l’autorité parentale de manière conjointe avec le père de V.C. Le droit de visite de la requérante s’exerce par le biais d’un « Point rencontre ». La requérante voit V.C.

une heure au « Point rencontre » et une heure en dehors de cette structure. Entre 2002 et 2006, la requérante travaillait en qualité d’aide de bureau dans l’entreprise de son compagnon, D.C. Plus tard, elle effectua une formation d’auxiliaire de soins auprès du CICR (Comité international de la Croix-Rouge). Elle signa également une convention d’engagement au CRTO (Centre Régional Travail et Orientation), à la suite de laquelle elle travaillait effectivement. Elle n’avait pas besoin de l’assistance publique jusqu’en 2007. Le 11 mars 2008, le Service de la population (SPM) constata cependant que l’intéressée était au chômage et dépendait de l’aide sociale depuis le mois de mars 2007. Il lui demanda de régulariser sa situation financière de manière durable et lui expliqua que ces circonstances pouvaient motiver une révocation de son permis de séjour.

Dans un rapport d’intégration du 20 juin 2011, le délégué à l’intégration de la ville de Martigny indiqua que la requérante était inconnue à la police, entretenait de bonnes relations avec son voisinage, s’était familiarisée aux coutumes locales et semblait bien intégrée. Le 16 mars 2012, le SPM informa la requérante de son intention de ne pas prolonger son autorisation de séjour et de prononcer son renvoi de la Suisse. Le 16 avril 2012, le SPM refusa de renouveler l’autorisation de séjour. Le 10 mai 2012, la requérante porta cette décision devant le Conseil d’Etat, invoquant une violation de son droit au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention. Le 25 septembre 2012, dans un train de CFF entre Martigny en Montreux, lors d’un contrôle du titre de transport et sous l’influence de l’alcool, la requérante insulta un agent de train.

Le 3 janvier 2013, la requérante fut condamnée à 20 jours-amende avec sursis pendant deux ans. Le Conseil d’Etat confirma la décision de ne pas prolonger son titre de séjour par décision du 1 er octobre 2014. Le tribunal cantonal du canton du Valais rejeta un recours contre cette décision, le 2 avril 2015. Le 29 octobre 2015, un recours fut rejeté par le Tribunal fédéral. Celui-ci estima qu’il fallait tenir compte de l’ensemble des circonstances et de mettre en balance l’intérêt privé de la requérante à l’obtention d’un titre de séjour et l’intérêt public de l’Etat à l’éloignement de la requérante. Il soutint également que la requérante ne présentait pas de lien familial particulièrement fort avec ses filles en Suisse et ne pouvait dès lors pas invoquer la protection de sa vie familiale au sens de l’article 8 § 1 de la Convention.

Il rappela que l’autorité compétente pouvait également refuser de prolonger une autorisation lorsque l’étranger ou une personne dont il a la charge dépendait de l’aide sociale. Le Tribunal fédéral rappela que la dette sociale de la requérante n’avait cessé de croître pour atteindre, en juin 2014, près de 159 000 francs suisses (CHF) et que plusieurs actes de défaut de biens avaient été délivrés à son encontre. Dès lors, il constata que la dernière remplissait les conditions posées au refus de renouvellement de son autorisation de séjour en Suisse. Dans la mesure où la requérante invoqua également la protection de sa vie privée au sens de l’article 8 § 1, le Tribunal fédéral rappela que l’étranger doit établir l’existence de liens sociaux et professionnels spécialement intenses avec la Suisse, notablement supérieurs à ceux qui résultent d’une intégration ordinaire.

Il soutint que la requérante ne pouvait se prévaloir d’aucun lien social ou professionnel spécialement soudé et qu’elle ne pouvait dès lors pas non plus se prévaloir de l’article 8 de la Convention à ce titre. GRIEF Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint de la révocation de son autorisation de séjour en Suisse. Elle la considère comme disproportionnée. [A1]

QUESTIONS AUX PARTIES

1. A la lumière notamment de l’affaire Hasanbasic c. Suisse (n o 52166/09, 11 juin 2013), y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention, dans la mesure où les autorités ont refusé de lui octroyer une prolongation de son autorisation de séjour ? 2. Les filles de la requérante nées en Suisse (A.C. et V.C.) ont-elles également la nationalité brésilienne ? 3. La situation actuelle des enfants (A.C. et V.C) : auprès de qui vivent ‑ elles ? Maintiennent-elles un contact régulier avec la requérante ? En ce qui concerne V.C., qui exerce actuellement l’autorité parentale et le droit de garde ? Quelles sont l’étendue et les modalités d’exercice du droit de visite de la requérante ? [A1] ITMARKFactsComplaintsEnd

PLEASE DO NOT REMOVE