YÜCE v. TURKEY

Comunicat la 8 noiembrie 2018 SECȚIUNE Cerere nr. 38792/08 Elif YÜCE împotriva Turciei depusă la 31 iulie 2008 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la cererea reclamantului de achiziționare a unei piese de teren prin posesie adversă. Reclamantul provoacă echitatea procedurii în sensul articolului 6 din Convenție și susține că refuzul cazului ei a încălcat dreptul ei la proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Are reclamantul o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special, a avut o așteptare legitimă în ceea ce privește reclamația ei privind proprietatea pe care o folosea pentru o perioadă de timp extinsă? Dacă este cazul, reclamantul a fost privat de posesiile ei în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Oare o astfel de privare i-a impus o sarcină individuală excesivă? În special, având în vedere faptul că reclamantul nu a fost plătit nici o compensație, a fost un echilibru echitabil al drepturilor reclamantului și al interesului general? Având în vedere constatările din rapoartele de experți și declarațiile martorilor care stabilesc caracteristica terenului în cauză, precum și recunoașterea parcelelor vecine în numele persoanelor relevante, au fost concedierea cazului reclamantului compatibile cu cerințele procedurale garantate implicit de art. 1 din Protocolul nr. 1? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor sale civile, astfel cum sunt garantate de art. 6 § 1 din Convenție? În special, hotărârile contradictorii ale Curții de Casație în ceea ce privește parcele reclamantei și parcelele vecine respectă cerințele de certitudine juridică (a se vedea Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia [GC], nr. 13279/05, §§ 49-58, 20 octombrie 2011)? Părțile sunt solicitate să prezinte copii ale deciziilor instanțelor și a rapoartelor de experți relevante privind compensațiile parcelelor vecine pentru expropriarea de facto.

Communicated on 8 November 2018

SECOND SECTION

Application no. 38792/08

Elif YÜCE

against Turkey

lodged on 31 July 2008

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s claim for acquisition of a piece of land by way of adverse possession.

The applicant challenges the fairness of the proceedings within the meaning of Article 6 of the Convention and alleges that the refusal of her case has violated her right to property under Article 1 of Protocol No. 1.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a possession within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? In particular, did she have a legitimate expectation as regards her claim concerning the property that she had been using for an extended period of time?

2.

If so, has the applicant been deprived of her possessions in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No.

1? Did such deprivation impose an excessive individual burden on her? In particular, having regard to the fact that the applicant was not paid any compensation, was a fair balance struck between the applicant’s rights and the general interest?

3.

Having regard to the findings in the expert reports and the witness statements establishing the characteristic of the land at issue, as well as the recognition of the neighbouring parcels in the name of the relevant persons, was the dismissal of the applicant’s case compatible with the procedural requirements implicitly guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1?

4.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of her civil rights as guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the conflicting decisions of the Court of Cassation as regards the applicant’s parcel and the neighbouring parcels comply with the requirements of legal certainty (see

Nejdet Șahin and Perihan Șahin v. Turkey

[GC], no.

13279/05, §§ 49-58, 20 October 2011)?

The parties are requested to submit copies of courts’ decisions and relevant expert reports concerning the neighbouring parcels’ compensations for the de facto expropriation.