PENDOV v. BULGARIA

Comunicat la 14 noiembrie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 44229/11 Lazar Milkov PENDOV împotriva Bulgariei depusă la 1 iulie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Lazar Milkov Pendov, este un național bulgar, născut în 1986 și trăiește în Plovdiv. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de către solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost proprietarul unui server de calculator, care a găzduit o serie de site-uri web, inclusiv un site dedicat culturii anime japoneze deținute și administrate de reclamant însuși (în conformitate cu reclamantul, cu între 5.000 și 10.000 vizite lunare până în iunie 2010) și, în parte, un site deținut și administrat de alți oameni și care oferă acces gratuit la cărți (în conformitate cu reclamantul, acesta a luat aproximativ 1% din server). Computerul server a fost păstrat în sedii utilizate în principal de o altă persoană. La 21 iunie 2010, în cadrul anchetei pentru încălcarea dreptului de autor împotriva site-ului care oferă acces la cărți, Serviciul Național de Combatere a Crimei Organizate a căutat sediul în care serverul reclamantului a fost localizat și a confiscat acest server, împreună cu alte chattel-uri aparținând persoanei care utilizează sediul. Reclamantul a fost informat doar de operațiunea acestei persoane, după ce a devenit conștient că serverul său a încetat să lucreze. În ciuda cererilor sale în acest sens, el nu a primit niciodată o copie a mandatului de căutare respectiv și a dosarului de căutare și de confiscare. La 22 sau 23 iunie 2010, reclamantul a vizitat Serviciul Național pentru Combaterea Crimei Organizate, unde a explicat că serverul său a găzduit numeroase alte site-uri care au încetat să funcționeze ca urmare a crizei, și că scopul principal al serverului nu a fost să găzduiască site-ul aflat în anchetă. Același lucru a fost explicat, în scris, în două cereri adresate procurorului public din districtul Sofia, prezentate de reclamant la 23 iulie și 10 august 2010. El a afirmat, în plus, că serverul conține corespondența sa privată și corespondența utilizatorilor site-urilor găzduite pe ea, și că, din moment ce corespondența respectivă nu a fost legată de site-ul investigat, reținerea sa este ilegală. Reclamantul a cerut autorităților fiscale să aibă copiate informațiile necesare pentru anchetă și să își returneze proprietatea, în conformitate cu art. 111 § 2 din Codul de Procedință Penală (a se vedea mai jos „Legea internă relevantă”). Deoarece nu a fost răspuns la aceste cereri, la 16 octombrie 2010, reclamantul a adresat o cerere similară biroului procurorului public șef. El a reiterat plângerile sale, explicând, în plus, că serverul conține, de asemenea, software-ul pe care îl dezvoltase. Între timp, procedurile penale în cadrul cărora serverul reclamantului a fost confiscat au fost întrerupte la 6 august 2010, de către un procuror de la procurorul public din districtul Sofia care a stabilit că procedurile care au același subiect erau deja în curs în alt oraș. În urma cererilor repetate ale reclamantului în acest sens (în plus, cererile au fost depuse de el la 15 decembrie 2010 și 18 ianuarie 2011), o decizie de returnare la el serverul său a fost luată de un procuror la 2 februarie 2011. Returnarea a avut loc la 8 februarie 2011. Cunoștințele reclamantului, serverul nu a fost examinat de un expert sau supus oricărei alte acțiuni de investigare. Reclamantul susține că propriul său site web a fost restaurat doar la completă funcționalitate după întoarcerea serverului său. Cu toate acestea, datorită faptului că a fost nedisponibil timp de câteva luni, nu a reușit să atragă cât mai mulți vizitatori ca înainte. Legea internă relevantă art. 160 § 1 din Codul de procedură penală („Codul”) prevede că, în cazul în care există motive suficiente pentru a crede că anumite sedii conțin obiecte sau documente care pot fi relevante pentru o anchetă penală, autoritățile pot efectua o căutare și o convulsiune acolo. În general, căutarea și confiscarea trebuie efectuată în prezența persoanei care folosesc imobiliare. Persoana respectivă este invitată în primul rând să furnizeze elementele căutate (articolele 162 § 1 și 163 §§ 1 și 2 din Codul). Ofițerii care efectuează căutarea nu pot întreprinde nicio acțiune care nu este necesară pentru căutare (art. 163 § 4). În cazul în care căutarea și criza se referă la calculatoare sau la produse de informare digitală, acestea trebuie efectuate în prezența unui specialist informatic (art. 162 § 6 din Codul). În plus, atunci când trebuie confiscate datele de informare digitală, fișierele trebuie să fie tipărite sau copiate (art. 163 § 7). Obiectele care reprezintă dovezi fizice trebuie să fie păstrate de autoritățile pentru durata procedurii penale respective, cu excepția cazului în care întoarcerea lor la persoanele de la care au fost luate nu ar îngropa ancheta (art. 111 § 2 din Codul). Orice refuz al procurorului competent de a returna proprietățile confiscate este recurs în fața instanțelor (art. 111 § 3). COMPLAINTE Reclamantul, care se bazează pe art. 6 și art. 7 din Convenție, se plânge de confiscarea proprietății sale, și anume a serverului său informatic, pe care îl consideră nejustificat și disproporționat. De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Convenție, se plânge de confiscarea corespondenței sale și a altor materiale personale conținute pe server. În sfârșit, reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că închiderea propriului site-ul său internet l-a împiedicat să primească și să transmită informații. 1? Dacă da, această interferență a fost legală și altfel în conformitate cu cerințele acestei dispoziții? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții și corespondenței sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, din cauza confirmării corespondenței sale și a dosarelor private conținute pe serverul său? Dacă este așa, a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în ceea ce privește art. 8 § A existat o interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, în special cu dreptul său de a primi și divulga informații, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție, din cauza închiderii temporare a site-ului său? În cazul în care a fost această interferență prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 10 § Guvernul este invitat să prezinte documentele legate de confiscarea proprietății reclamantului, în special mandatul de căutare și dosarul de căutare și de confiscare.

Communicated on 14 November 2018

FIFTH SECTION

Application no. 44229/11

Lazar Milkov PENDOV

against Bulgaria

lodged on 1 July 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Lazar Milkov Pendov, is a Bulgarian national, who was born in 1986 and lives in Plovdiv.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant was the owner of a computer server, which hosted a number of web sites, including a site dedicated to Japanese anime culture owned and administered by the applicant himself (according to the applicant, with between 5,000 and 10,000 visits monthly until June 2010), and, partially only, a site owned and administered by other people and offering free access to books (according to the applicant, the latter site was taking about 1% of the server). The server computer was kept in premises used primarily by another person.

On 21 June 2010, in the framework of investigation for breach of copyright against the site offering access to books, the National Service for Combating Organised Crime searched the premises where the applicant’s server was located and seized that server, together with other chattels belonging to the person using the premises. The applicant was only informed of the operation by that person, after becoming aware that his server had stopped working. Despite his requests to that effect, he was never given a copy of the respective search warrant and the record of the search and seizure.

On 22 or 23 June 2010 the applicant visited the National Service for Combating Organised Crime, where he explained that his server had hosted numerous other sites which had stopped functioning as a result of the seizure, and that the server’s main purpose had not been to host the site under investigation.

The same was explained, in writing, in two requests to the Sofia district public prosecutor’s office, submitted by the applicant on 23 July and 10

August 2010. He stated in addition that the server contained his private correspondence and the correspondence of the users of the sites hosted on it, and that since that correspondence was unrelated to the investigated site its retention was unlawful. The applicant urged the prosecution authorities to have the information needed for the investigation copied, and to return his property to him, in accordance with Article 111 § 2 of the Code of Criminal Procedure (see “Relevant domestic law” below).

As there was no response to these requests, on 16 October 2010 the applicant addressed a similar request to the Chief Public Prosecutor’s office. He reiterated his complaints, explaining in addition that the server also contained software which he had been developing.

In the meantime, the criminal proceedings in the framework of which the applicant’s server had been seized were discontinued on 6 August 2010, by a prosecutor at the Sofia district public prosecutor’s office who established that proceedings having the same subject matter were already underway in another town. That decision was not served on the applicant.

Following the applicant’s repeated requests to that effect (additional requests were submitted by him on 15 December 2010 and 18 January 2011), a decision to return to him his server was taken by a prosecutor on 2

February 2011. The return took place on 8 February 2011. To the applicant’s knowledge, the server had not been examined by an expert or subject to any other investigative action.

The applicant submits that his own web site was only restored to its full functionality after the return of his server. However, due to its having been unavailable for several months, it failed to attract as many visitors as before.

B.

Relevant domestic law

Article 160 § 1 of the Code of Criminal Procedure (“The Code”) provides that where there exist sufficient grounds to believe that certain premises contain objects or documents which may be relevant to a criminal investigation, the authorities can carry out a search and seizure there.

As a rule, the search and seizure have to be carried out in the presence of the person using the premises. That person is first to be invited to provide the items searched (Articles 162 § 1 and 163 §§ 1 and 2 of the Code). The officers carrying out the search cannot undertake any actions which are not necessary for the search (Article 163 § 4).

When the search and seizure concern computers or digital information products, they are to be carried out in the presence of a computer specialist (Article 162 § 6 of the Code). Moreover, when digital information data has to be seized, the files are to be printed out or copied (Article 163 § 7).

Objects representing physical evidence are to be kept by the authorities for the duration of the respective criminal proceedings, save where their return to the persons from whom they were taken would not encumber the investigation (Article 111 § 2 of the Code). Any refusal of the competent prosecutor to return seized property is appealable before the courts (Article

111 § 3).

COMPLAINTS

1.

The applicant, relying on Article 6 and Article 7 of the Convention, complains of the seizure of his property, namely his computer server, which he considers unnecessary and disproportionate.

2.

He also complains, under Article 8 of the Convention, of the seizure of his correspondence and of other personal material contained on the server.

3.

Lastly, the applicant complains under Article 10 of the Convention that the closure of his own website prevented him from receiving and imparting information.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the seizure of the applicant’s server by the authorities on 21 June 2010 amount to interference with the peaceful enjoyment of his possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No.

1? If so, was that interference lawful and otherwise in compliance with the requirements of that provision?

2.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life and correspondence, within the meaning of Article

8 §

1 of the Convention, on account of the seizure of his correspondence and private files contained on his server? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article

8 §

2?

3.

Has there been an interference with the applicant’s freedom of expression, in particular his right to receive and impart information, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention, on account of the temporary closure of his website? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article

10 §

2?

The Government are requested to submit the documents related to the seizure of the applicant’s property, in particular the search warrant and the record of search and seizure.