SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 37792/04 Emil LUCA și altele împotriva României (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 15 noiembrie 2018 într-un comitet format din Georges Ravarani, președinte, Marko Bošnjak, Peter Paczolay, judecători, și Liv Tigerstedt, graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 septembrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamanții sunt toți resortisanți români: dl Emil Luca ( Dl Petre Roșca (atît de mult timp), dl Vasile Semene (adică al patrulea reclamant, dl Dorina Istrate (atmosfera nr. 5), dl Ioan Besoiu, al șaselea reclamant Primii doi reclamanți au fost printre membrii fondatori și acționarii societății de drept române Agro Trust S.A. Aceasta din urmă a încheiat un parteneriat cu societatea italiană E., reprezentată în principal de B.G., parteneriat pe baza căruia au fost fondate alte trei societăți de drept românesc. : Ital Trust Racovița S.A., Ital Trust Șemlac S.A. și Ital-Trust Agricultura S.R.L. Ceilalți șase reclamanți au fost angajați sau administratori ai celor patru societăți de drept românești menționate anterior. În perioada 12 august - 10 octombrie 2002, cele patru societăți și primul reclamant au formulat mai multe plângeri penale împotriva reprezentanților societății italiene E. Se constată că printr-o hotărâre înainte de a declara drept definitiv din 13 octombrie 2008, Tribunalul departamental din Sibiu a confirmat nejudiciul pronunțat de Parchet în speță. La 24 martie 2004, o creanciară a societății Agro Trust S.A. a solicitat inițierea procedurii de redresare a acesteia. Această cerere a fost primită printr-o hotărâre din 12 mai 2004 a tribunalului districtual din Sibiu. La 14 septembrie 2005, instanța a dispus inițierea procedurii de faliment și a desemnat un lichidator. La 2 martie 2006 și, respectiv, la 14 iulie 2006, au fost inițiate proceduri de inițiere a responsabilității pentru primul și al doilea reclamant, în calitate de administratori ai întreprinderii Agro Trust S.A.., la 28 ianuarie 2015 și, respectiv, la 24 iunie 2015. În ianuarie 2007, aceste cereri au fost anexate la procedura de faliment a societății Agro Trust S.A. la septembrie 2010, acestea au fost disociate de procedura de faliment și au fost judecate separat; aceste proceduri s-au încheiat printr-o hotărâre definitivă din 28 septembrie 2012 a instanței din Pitești. Prin hotărârea din 28 ianuarie 2008, tribunalul departamental din Sibiu l-a condamnat pe B.G. (punctul 3 de mai sus) să plătească o sumă de bani primului reclamant, responsabilitatea sa personală în calitate de administrator al Ital Trust Racovița S.A. fiind angajată. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă din 16 aprilie 2008 a Tribunalului de apel din Alba Iulia. Plângerile pe care reclamanții le-au formulat în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (durata excesivă a procedurii civile și neexecutarea sau executarea tardivă a hotărârilor judecătorești interne) au fost comunicate guvernului român ( din art. 6 alin. (1) din Convenție (durata excesivă a procedurilor civile) privind procedurile desfășurate între 12 august 2002 și 13 octombrie 2008 în raport cu primul reclamant Curtea consideră că, având în vedere lipsa perioadelor de inactivitate semnificative în desfășurarea procedurilor, complexitatea acestora și comportamentul reclamantului, durata procedurilor, examinată în ansamblu, nu a încălcat cerințele termenului rezonabil prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție ( Farcaș și alții c. România, n 67020/01, §§ 31-33, 10 noiembrie 2005). față de a doua reclamantă 10. Guvernul ridică o excepție în ceea ce privește lipsa de calitate a victimei celei de-a doua recurente în ceea ce privește procedura inițiată de societatea Agro Trust S.A. și a cărei calitate a fost una dintre acționari. 11. Curtea arată că a doua reclamantă a fost acționar al societății Agro Trust S.A. și că numai aceasta din urmă și primul reclamant au fost părți la procedura în litigiu 12. Curtea reamintește că nu este justificat să se țină seama de personalitatea juridică a unei societăți decât în circumstanțe excepționale, în special atunci când se stabilește în mod clar că aceasta se află în competența de a sesiza organele Convenției prin intermediul organelor sale statutare sau în cazul lichidării de către lichidatorii săi ( Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano c. Italia [GC], n 38433/09, § 92, CEDO 2012). Or, rezultă că societatea Agro Trust S.A. ar fi putut sesiza Curtea prin intermediul lichidatorului său. 13. În orice caz, deținerea unei părți substanțiale a capitalului social nu poate fi suficientă, în principiu, pentru a califica a doua reclamantă drept victimă în sensul articolului 34 din Convenție (Agrotexim și alții c. Grecia, 24 octombrie 1995, § 66, seria A nr. 330 A). Mai este necesar ca aceasta să aibă interese personale în obiectul cererii (Olczak c. Polonia (dec.), n 30417/96, §§ 60, CEDH 2002 X (extracturi), și Pokis c. Letonia (dec.), n 528/02, CEDH 2006 XV. Trebuie să se constate că acest lucru nu este cazul în speță, reclamanta n maiinvocând un alt prejudiciu decât cel suferit de societatea al cărei acționar a fost (S.C. Bartolo Prod Com S.R.L. și Botomei c. România, n 16294/03, § 30, 21 februarie 2012). 14. Prin urmare, Curtea consideră că cea de a doua recurentă nu poate pretinde că este victima unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și acceptă excepția guvernului. Prin urmare, Curtea declară această parte a cererii incompatibile raționale personae cu dispoziiile Conveniei în sensul articolului 35 alineatul (3) și o respinge în temeiul articolului 35 alineatul (4). în comparație cu ceilalți șase reclamanți 15. Guvernul ridică o excepție în ceea ce privește lipsa de calitate a victimelor acestor solicitanți. 16. Curtea arată că aceștia au fost angajați sau administratori ai celor patru societăți de drept românesc și că nu au fost părți la procedurile interne în litigiu vizate de cererea în fața Curții. 17. Prin urmare, Curtea consideră că acești reclamanți nu pot pretinde că sunt victime ale unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din convenție și că se referă la excepția guvernului. Prin urmare, Curtea declară această parte a cererii incompatibile raționale personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatul (3) și o respinge în temeiul articolului 35 alineatul (4). În ceea ce privește procedura de faliment a societății Agro Trust S.A. 18. Guvernul ridică o excepție în ceea ce privește lipsa de calitate a victimelor reclamanților. 19. În această privință, Curtea reiterează că primii doi reclamanți au fost printre acționarii societății Agro Trust S.A. (punctul 2 litera (c) Mai sus) și că ceilalți șase reclamanți au fost angajați sau administratori ai celor patru societăți, inclusiv unii dintre Agro Trust S.A. (punctul 3 de mai sus). 20. Având în vedere concluziile expuse deja (punctele 12-13 și 17 de mai sus) și faptul că societatea Agro Trust S.A. a făcut obiectul unei proceduri de faliment, Curtea consideră că aceasta ar fi putut fi sesizată de lichidatorul său. 21. Prin urmare, Curtea declară această parte a cererii de rație personală incompatibile cu dispozițiile Convenției și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În ceea ce privește procedurile care vizează angajarea responsabilității primului și celui de al doilea reclamant desfășurate în perioada 2 martie 2006 și 1 iulie 2006-28 septembrie 2012 22. Curtea consideră că, având în vedere complexitatea procedurilor, care au fost asociate pe o perioadă de patru ani cu cea de faliment a societății Agro Trust S.A., cu comportamentul autorităților solicitante în procedura internă și cu lipsa perioadelor de inactivitate semnificative în desfășurarea acestora, durata procedurilor, examinată în ansamblu, nu a încălcat cerințele termenului rezonabil prevăzut la art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis O Primul reclamant susține că a suferit o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță și la dreptul său de a-și respecta bunurile din cauza neexecutării hotărârii din 28 ianuarie 2008 pronunțată în favoarea sa de către tribunalul departamental din Sibiu. Curtea constată că reclamantul nu a inițiat o procedură de executare forțată, omitând astfel să utilizeze mijloacele puse la dispoziția sa prin legislația națională (Ciprofloxacina c. Republica Cehă (dec.), nr. 33273/03, 22 martie 2005). Prin urmare, cauza trasă din neexecutarea hotărârii menționate se dovedește în mod vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție. Alte obiecții 24. Reclamanții au ridicat, de asemenea, alte obiecții sub aspectul diverselor articole ale Convenției. 25. Curtea constată, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, și cu condiția ca faptele în cauză să fie de competența sa, ca aceste obiecții să nu îndeplinească criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 34 și 35 din convenție, fie nu dezvăluie nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților consacrate de convenție sau de protocoalele sale. 26. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 decembrie 2018. Georges Ravarani Grefier Adjunct f.f. Președinte Anexă Cerere privind obiecțiile reținute din art. 6 alin. (1) din Convenție (durata excesivă a procedurii civile) No. Numărul și data de expirare a cererii Numele reclamantului și data nașterii Numele și ora reprezentantului Începutul procedurii Sfârșitul procedurii Durata totală Numărul de grade de jurisdicție Numărul dosarului în fața instanței interne Griefs care face obiectul jurisprudenței bine stabilite 37792/04 27/09/2004 (8solicitanți) Emil LUCA 23/07/1958 Cornelia-Aneta LUCA 07/04/1967 Petre ROȘCA 26/09/1948 Vasiliul SEMEENSCU 09/01/1933 Ioan BESOIU 23/04/1963 Mihaela MOCAU 24/10/1971 Aurel BRUDARIU 26/01/1978 Dorina ISTRATE 05/03/1960 Emil Luca Sibiu 12/08/2002 10/10/2002 24/03/2004 02/03/2006 14/07/2006 13/10/2008 28/01/2015 28/090/2012 6 ani, 2 luni și 2 zile 2 grade de jurisdicție 1730/85/2008 10 ani, 10 luni și 8 zile 2 grade de jurisdicție 1083/1259/2009 6 ani, 6 luni și 29 zile 2 grade de jurisdicție 1356/1259/2010 art. 6 alineatul (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr.: Neexecutarea hotărârii din 28 ianuarie 2008 emis de tribunalul departamental din Sibiu (dosarul intern nr 188/85/2005).
Requête n
o
37792/04
Emil LUCA et autres
contre la Roumanie
(voir liste en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 15 novembre 2018 en un comité composé de
:
Georges Ravarani,
président,
Marko Bošnjak,
Péter Paczolay,
juges,
et de Liv Tigerstedt,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 septembre 2004,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Les requérants sont tous des ressortissants roumains: M.
Emil Luca («
le premier requérant
»), M
me
Cornelia Aneta Luca («
la deuxième requérante
»), M. Petre Roșca («
le troisième requérant
Vasile Semenescu («
le quatrième requérant
»), M
me
Dorina Istrate («
la cinquième requérante
»), M. Ioan Besoiu («
le sixième requérant
»), M
me
Mihaela Mocanu («
la septième requérante
Aurel Brudariu («
le huitième requérant
»).
2.
Les premiers deux requérants ont été parmi les membres fondateurs et les actionnaires de la société de droit roumain Agro
Trust
S.A. Cette dernière a conclu un partenariat avec la société italienne E., représentée principalement par B.G., partenariat sur la base duquel trois autres sociétés de droit roumain ont été fondées
: Ital Trust Racovița S.A., Ital Trust Șemlac S.A. et Ital-Trust Agricultura S.R.L.
3.
Les six autres requérants ont été des employés ou des gérants des quatre sociétés de droit roumain susmentionnées.
4.
Du 12 août au 10 octobre 2002, les quatre sociétés et le premier requérant ont formé plusieurs plaintes pénales contre les représentants de la société italienne E. Il apparaît des pièces du dossier que par un jugement avant dire droit définitif du 13 octobre 2008, le tribunal départemental de Sibiu a confirmé le non-lieu prononcé par le parquet en l’espèce.
5.
Le 24 mars 2004, une créancière de la société Agro Trust S.A. a demandé l’ouverture de la procédure de redressement de celle-ci. Cette demande a été accueillie par un jugement du 12 mai 2004 du tribunal départemental de Sibiu. Le 14 septembre 2005, le tribunal a ordonné l’ouverture de la procédure de faillite et a désigné un liquidateur. Celle
‑
ci s’est terminée le 28 janvier 2015 par un arrêt définitif de la cour d’appel de Pitești.
6.
Le 2 mars 2006 et le 14 juillet 2006 respectivement, des procédures tendant à engager la responsabilité du premier et de la deuxième requérants, en qualité des gérants de la société Agro
Trust
S.A., ont été entamées. Le
8
novembre 2006 et le 24
janvier 2007 respectivement, ces demandes ont été jointes à la procédure de faillite de la société Agro Trust S.A. Le
8
septembre 2010, celles-ci ont été disjointes de la procédure de faillite et jugées séparément. Ces procédures se sont terminées par un arrêt définitif du 28
septembre 2012 de la cour d’appel de Pitești.
7.
Par un jugement du 28 janvier 2008, le tribunal départemental de Sibiu a condamné B.G. (paragraphe 3 ci-dessus) à payer une somme d’argent au premier requérant, sa responsabilité personnelle en tant que gérant de la société Ital Trust Racovița S.A. étant engagée. Ce jugement a été confirmé par un arrêt définitif du 16 avril 2008 de la cour
d’appel d’Alba
‑
Iulia.
8.
Les griefs que les requérants tiraient de l’article
6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 (durée excessive de la procédure civile et inexécution ou exécution tardive de décisions de justice internes) ont été communiqués au gouvernement roumain («
le Gouvernement
»). Les requérants tirent également d’autres griefs des dispositions de la Convention.
A.
Griefs tirés
de l’article
6 § 1 de la Convention (durée excessive des procédures civiles)
1.
Concernant les procédures déroulées du 12 août 2002 au 13
octobre 2008
a)
par rapport au premier requérant
9.
La Cour considère que, eu égard à l’absence des périodes d’inactivité significatives dans le déroulement des procédures, à leur complexité et au comportement du requérant, la durée des procédures, examinée globalement, n’a pas enfreint les exigences du délai raisonnable prévu par l’article 6 § 1 de la Convention (
Farcaș et autres c.
Roumanie
, n
o
67020/01, §§
31-33, 10 novembre 2005).
b)
par rapport à la deuxième requérante
10.
Le Gouvernement soulève une exception quant au défaut de qualité de victime de la deuxième requérante concernant la procédure entamée par la société Agro Trust S.A. et dont celle-ci était l’une des actionnaires.
11.
La Cour relève que la deuxième requérante a été actionnaire de la société Agro Trust S.A. et que seulement cette dernière société et le premier requérant ont été parties à la procédure litigieuse.
12.
La Cour rappelle qu’il n’est pas justifié de faire abstraction de la personnalité juridique d’une société que dans des circonstances exceptionnelles, notamment lorsqu’il est clairement établi que celle-ci se trouve dans l’impossibilité de saisir les organes de la Convention par l’intermédiaire de ses organes statutaires ou – en cas de liquidation – par ses liquidateurs (
Centro Europa 7 S.r.l. et Di Stefano c. Italie
[GC], n
o
38433/09, § 92, CEDH 2012). Or, il en ressort que la société Agro
Trust
S.A. aurait pu saisir la Cour par l’intermédiaire de son liquidateur.
13.
En tout état de cause, la détention d’une part même substantielle du capital social ne saurait suffire, en principe, pour qualifier la deuxième requérante de victime au sens de l’article 34 de la Convention (
Agrotexim et autres c. Grèce
, 24 octobre 1995, § 66, série
A no
330
‑
A). Encore faut-il qu’il ait des intérêts personnels dans l’objet de la requête (
Olczak c.
Pologne
(déc.), n
o
30417/96, §§
58
‑
2002
‑
X (extraits), et
Pokis c.
Lettonie
(déc.), n
o
2006
‑
XV). Force est de constater que tel n’est pas le cas en l’espèce, la requérante n’invoquant pas d’autre préjudice que celui subi par la société dont elle a été actionnaire (
S.C. Bartolo Prod Com S.R.L. et Botomei c. Roumanie
, n
o
16294/03, § 30, 21 février 2012).
14.
Partant, la Cour estime que la deuxième requérante ne peut pas prétendre être la victime d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention et accueille l’exception du Gouvernement. Par conséquent, la Cour déclare cette partie de la requête incompatible
ratione
personae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 et la rejette en application de l’article 35 § 4.
c)
par rapport aux six autres requérants
15.
Le Gouvernement soulève une exception quant au défaut de qualité de victime de ces requérants.
16.
La Cour relève que ceux-ci ont été des employés ou des gérants des quatre sociétés de droit roumain et qu’ils n’étaient pas parties aux procédures internes litigieuses visée par la requête devant la Cour.
17.
Partant, la Cour estime que ces requérants ne peuvent pas prétendre être les victimes d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention et accueille l’exception du Gouvernement. Par conséquent, la Cour déclare cette partie de la requête incompatible
ratione
personae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 et la rejette en application de l’article 35 § 4.
2.
Concernant la procédure de faillite de la société Agro Trust S.A.
18.
Le Gouvernement soulève une exception quant au défaut de qualité de victime des requérants.
19.
À cet égard, la Cour réitère que les premiers deux requérants ont été parmi les actionnaires de la société Agro Trust S.A. (paragraphe
2 ci
‑
dessus) et que les six autres requérants ont été des employés ou des gérants des quatre sociétés, dont certains de la société Agro
Trust
S.A. (paragraphe
3 ci-dessus).
20.
Vu les conclusions déjà exposées (paragraphes 12-13 et
16
‑
17 ci
‑
dessus) et le fait que la société Agro Trust S.A. faisait l’objet d’une procédure de faillite, la Cour estime qu’elle aurait pu être saisie par son liquidateur.
21.
Partant, la Cour déclare cette partie de la requête incompatible
ratione
personae
avec les dispositions de la Convention et doit être rejetée en application de l’article 35 § 3 de la Convention.
3.
Concernant les procédures tendant à engager la responsabilité du premier et de la deuxième requérants déroulées du 2
mars 2006 et 1
juillet 2006 au 28 septembre 2012
22.
La Cour considère que, eu égard à la complexité des procédures, qui ont été jointes pour une durée de quatre années à celle de faillite de la société Agro Trust S.A., au comportement des autorités demanderesses dans la procédure interne et à l’absence des périodes d’inactivité significatives dans le déroulement de celles-ci, la durée des procédures, examinée globalement, n’a pas enfreint les exigences du délai raisonnable prévu par l’article
6 § 1 de la Convention (voir,
mutatis
mutandis
,
O’Sullivan McCarthy Mussel Development Ltd c.
Irlande
, n
o
44460/16
, §§
145, 151
‑
152 et 156, 7 juin 2018).
B.
Griefs relevant de la jurisprudence bien établie
23.
Le premier requérant allègue avoir subi une atteinte à son droit d’accès à un tribunal et à son droit au respect de ses biens en raison de la non-exécution du jugement du 28 janvier 2008 rendu en sa faveur par le tribunal départemental de Sibiu.
La Cour observe que le requérant n’a pas entamé une procédure d’exécution forcée, omettant ainsi de se servir des moyens mis à sa disposition par la législation nationale (
Ciprova c.
la
République tchèque
(déc.), n
o
33273/03, 22 mars 2005). Par conséquent, le grief tiré de la non-exécution dudit jugement se révèle manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article
35 §§
3 et 4 de la Convention.
C.
Autres griefs
24.
Les requérants ont également soulevé d’autres griefs sous l’angle de divers articles de la Convention.
25.
La Cour constate, au vu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant que les faits litigieux relèvent de sa compétence, que ces griefs soit ne remplissent pas les critères de recevabilité énoncés aux articles
34 et
35 de la Convention, soit
ne révèlent aucune apparence de violation des droits et libertés consacrés par la Convention ou ses Protocoles.
26.
Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article
35
§
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 6 décembre 2018.
Liv Tigerstedt
Georges Ravarani
Greffière adjointe f.f.
Président
Requête concernant des griefs tirés de l’article 6 § 1 de la Convention
(durée excessive de la procédure civile)
No.
Numéro et date d’introduction de la requête
Nom du requérant et date de naissance
Nom et ville du représentant
Début de la procédure
Fin de la procédure
Durée totale
Nombre de degrés de juridiction
Numéro de dossier devant la juridiction interne
Griefs relevant de la jurisprudence bien établie
37792/04
27/09/2004
(8 requérants)
Emil LUCA
23/07/1958
Cornelia-Aneta LUCA
07/04/1967
Petre ROȘCA
26/09/1948
Vasile SEMENESCU
09/01/1933
Ioan BESOIU
23/04/1963
Mihaela MOCANU
24/10/1971
Aurel BRUDARIU
26/01/1978
Dorina ISTRATE
05/03/1960
Emil Luca
Sibiu
12/08/2002
-
10/10/2002
24/03/2004
02/03/2006
-
14/07/2006
13/10/2008
28/01/2015
28/09/2012
6 années, 2 mois et 2 jours
2 degrés de juridiction
1730/85/2008
10 années, 10 mois et 8 jours
2 degrés de juridiction
1083/1259/2009
6 années, 6 mois et 29 jours
2 degrés de juridiction
1356/1259/2010
Article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole n
o
1
: non
‑
exécution du jugement du 28
janvier 2008 rendu par le tribunal départemental de Sibiu (dossier interne n
o
168/85/2005).