S.c. Remero S.A. și L`association Remero P.A.S. împotriva României

Legea nr. 55/1995 din 15 iunie 1995 privind accelerarea procesului de privatizare Articolul 8 „1. Până la 60 % din sumele datorate Fondului Proprietății de Stat pentru acțiunile vândute, rămân la dispoziția societăților comerciale privatizate, cu titlu gratuit, pentru a acoperi datoriile înregistrate în contabilitatea lor până la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu excepția datoriilor rezultate din aplicarea sancțiunilor legale sau contractuale. Sumele rămase după plata datoriilor vor fi utilizate exclusiv pentru investiții productive.

Dispozițiile prevăzute la primul alineat se aplică și societăților comerciale privatizate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, dar numai pentru ratele lunare ale creditului prevăzute în contractul încheiat cu Fondul Proprietății de Stat, care vor deveni exigibile după această dată. (...)" 2. Ordonanța de urgență nr. 39/1995 din 29 august 1995 privind regimul de vânzare pe credit a activelor și acțiunilor societăților comerciale cu capital public Articolul 4 „Dispozițiile articolului 8 din legea nr. 55/1995 se aplică și vânzării acțiunilor pe credit.”

Ordonanța de urgență nr. 37/1997 din 10 iulie 1997, a modificat articolul 8 din legea nr. 55/1995 în ceea ce privește destinația sumelor rămase la dispoziția societăților comerciale.

Ordonanța de urgență nr. 59/1997 privind destinația sumelor încasate de Fondul Proprietății de Stat în cadrul privatizării societăților comerciale cu capital public abrogă articolul 8 din legea nr. 55/1995 (articolul 5 § 1 b)). Ea prevede de asemenea că ratele lunare exigibile după intrarea în vigoare a acestei din urmă legi urmează regimul juridic aplicabil la încheierea contractului de cumpărare de acțiuni (articolul 4 § 2).

Ordonanța de urgență a guvernului nr. 88/1997 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societăților comerciale, abrogă legea nr. 55/1995 și prevede că facilitățile prevăzute de această din urmă lege se aplică numai contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 88/1997 (articolul 36 § 2). PLÂNGERI 1. Reclamantele susțin o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza casării hotărârii definitive a tribunalului județean București din 11 noiembrie 2002 care are ca efect obligația de a restitui suma prevăzută de această hotărâre. 2. Invocând în esență articolul 6 § 1 din Convenție, reclamantele se plâng de caracterul inechitabil al procedurii în fața Curții de casație, din cauza admiterii recursului în anulare formulat de procurorul general, ceea ce a încălcat principiul securității raporturilor juridice. ÎN DREPT La 18 mai 2007, Guvernul și-a exprimat dorința de a ajunge la o soluționare amiabilă în prezenta cauză. La 22 noiembrie 2007, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări amiabile a cauzei. La 18 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de partea reclamantă: „Subsemnatul, Puiu Dorin Stancu, reprezentantul reclamantelor, notez că guvernul român este pregătit să verse SC Remero SA și Asociației Remero PAS, cu titlu gratuit, suma de 5.000 euro în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral și cheltuieli și onorarii, va fi convertită în noi lei români (RON) la cursul aplicabil la data plății, și scutită de orice taxă eventual aplicabilă. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate conform articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului menționat și până la achitarea efectivă a sumei în cauză, va fi plătită o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, mărită cu trei puncte procentuale. Notez de asemenea că Guvernul se angajează să oprească procedura de executare silită începută de Autoritatea de Valorificare a Activelor de Stat în temeiul deciziei nr. 2751 a tribunalului județean București din 10 iunie 2005, în vederea recuperării de la reclamante a sumei de 1.418.184.985 lei (ROL), reprezentând suma primită de reclamante corectată în funcție de rata inflației. În plus, notez că Guvernul se angajează că, în viitor, nicio altă procedură nu va fi începută pentru a obține plata sumei primite de reclamante în temeiul deciziei definitive a tribunalului județean București din 11 noiembrie 2002, decizie anulată în urma recursului în anulare introdus de procurorul general. Accept această propunere și renunț de altfel la orice altă pretenție împotriva României în legătură cu faptele aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.” La 28 ianuarie 2008, Curtea a primit din partea Guvernului următoarea declarație: „Declar că guvernul român oferă să verse SC Remero SA și Asociației Remero PAS conjunct, cu titlu gratuit, suma de 5.000 euro în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral și cheltuieli și onorarii, va fi convertită în noi lei români (RON) la cursul aplicabil la data plății, și scutită de orice taxă eventual aplicabilă. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate conform articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa achitării în termenul menționat, Guvernul se angajează să verse, de la expirarea acestuia și până la achitarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, mărită cu trei puncte procentuale. De altfel, Guvernul se angajează să oprească procedura de executare silită începută de Autoritatea de Valorificare a Activelor de Stat în temeiul deciziei nr. 2751 a tribunalului județean București din 10 iunie 2005, în vederea recuperării de la reclamante a sumei de 1.418.184.985 lei (ROL), reprezentând suma primită de reclamante corectată în funcție de rata inflației. În plus, Guvernul se angajează că, în viitor, nicio altă procedură nu va fi începută pentru a obține plata sumei primite de reclamante în temeiul deciziei definitive a tribunalului județean București din 11 noiembrie 2002, decizie anulată în urma recursului în anulare introdus de procurorul general. Aceasta va valora soluționarea definitivă a cauzei.” Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale, și nu observă de altfel niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenție). În consecință, trebuie să se pună capăt aplicării articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cauza de pe rol. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea de pe rol. Stanley Naismith Josep Casadevall Grefier adjunct Președinte

Loi n o 55/1995 du 15 juin 1995 relative à l’accélération du processus de privatisation Article 8 « 1. Jusqu’à 60 % des sommes dues au Fonds de la propriété d’État pour les actions vendues, reste à la disposition des sociétés commerciales privatisées, à titre gratuit, pour couvrir les dettes enregistrées dans leur comptabilité jusqu’à l’entrée en vigueur de la présente loi, à l’exception des dettes résultant de l’application des sanctions légales ou contractuelles. Les sommes restant après le paiement des dettes seront utilisées exclusivement pour des investissements productifs.

Les dispositions prévues au premier alinéa s’appliquent également aux sociétés commerciales privatisées avant l’entrée en vigueur de la présente loi, mais uniquement pour les mensualités du crédit prévues dans le contrat conclu avec le Fonds de la propriété d’État, qui deviendront exigibles après cette date. (...) » 2. L’ordonnance d’urgence n o 39/1995 du 29 août 1995 relative au régime de vente à crédit des actifs et des actions des sociétés commerciales à capital public Article 4 « Les dispositions de l’article 8 de la loi n o 55/1995 s’appliquent également à la vente des actions à crédit. »

L’ordonnance d’urgence n o 37/1997 du 10 juillet 1997, modifia l’article 8 de la loi n o 55/1995 pour ce qui était de la destination des sommes restant à la disposition des sociétés commerciales.

L’ordonnance d’urgence n o 59/1997 relative à la destination des sommes touchées par le Fonds de la propriété de l’État dans le cadre de la privatisation des sociétés commerciales à capital public abroge l’article 8 de la loi n o 55/1995 (article 5 § 1 b)). Elle prévoit également que les mensualités exigibles après l’entrée en vigueur de cette dernière loi suivent le régime juridique applicable lors de la conclusion du contrat d’achat d’actions (article 4 § 2).

L’ordonnance d’urgence du gouvernement n o 88/1997 du 23 décembre 1997 relative à la privatisation des sociétés commerciales, abroge la loi n o 55/1995 et prévoit que les facilités prévues par cette dernière loi s’appliquent uniquement aux contrats conclus avant l’entrée en vigueur de la loi n o 88/1997 (article 36 § 2). GRIEFS 1. Les requérantes allèguent une violation de l’article 1 du Protocole n o 1 en raison de la cassation du jugement définitif du tribunal départemental de Bucarest du 11 novembre 2002 qui a pour effet l’obligation de restituer la somme prévue par ce jugement. 2. Invoquant en substance l’article 6 § 1 de la Convention, les requérantes se plaignent du caractère inéquitable de la procédure devant la Cour de cassation, en raison de l’accueil du recours en annulation formé par le procureur général, ce qui avait enfreint le principe de la sécurité des rapports juridiques. EN DROIT Le 18 mai 2007, le Gouvernement a exprimé son souhait de parvenir à un règlement amiable dans la présente affaire. Le 22 novembre 2007, le greffe a envoyé aux parties des déclarations en vue d’un règlement amiable de l’affaire. Le 18 janvier 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « Je soussigné, Puiu Dorin Stancu, représentant des requérantes, note que le gouvernement roumain est prêt à verser à SC Remero SA et à l’Association Remero PAS, à titre gracieux, la somme de 5 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice moral et frais et dépens, sera convertie en nouveaux lei roumains (RON) au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Je note également que le Gouvernement s’engage à faire cesser la procédure d’exécution forcée entamée par l’Autorité de Valorisation des Actives d’État en vertu de la décision n o 2751 du tribunal départemental de Bucarest du 10 juin 2005, en vue de la récupération des requérantes de la somme de 1 418 184 985 lei (ROL), représentant la somme touchée par les requérantes corrigée en fonction du taux de l’inflation. En outre, je note que le Gouvernement s’engage qu’à l’avenir, aucune autre procédure ne sera entamée afin d’obtenir le paiement de la somme touchée par les requérantes en vertu de la décision définitive du tribunal départemental de Bucarest du 11 novembre 2002, décision annulée suite au recours en annulation introduit par le procureur général. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. » Le 28 janvier 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare que le gouvernement roumain offre de verser à SC Remero SA et à l’Association Remero PAS conjointement, à titre gracieux, la somme de 5 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice moral et frais et dépens, sera convertie en nouveaux lei roumains (RON) au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Par ailleurs, le Gouvernement s’engage à faire cesser la procédure d’exécution forcée entamée par l’Autorité de Valorisation des Actives d’État en vertu de la décision n o 2751 du tribunal départemental de Bucarest du 10 juin 2005, en vue de la récupération des requérantes de la somme de 1 418 184 985 lei (ROL), représentant la somme touchée par les requérantes corrigée en fonction du taux de l’inflation. En outre, le Gouvernement s’engage qu’à l’avenir aucune autre procédure ne sera entamée afin d’obtenir le paiement de la somme touchée par les requérantes en vertu de la décision définitive du tribunal départemental de Bucarest du 11 novembre 2002 , décision annulée suite au recours en annulation introduit par le procureur général. Ceci vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stanley Naismith Josep Casadevall Greffier adjoint Président