KAYA c. TURQUIE

Comunicat la 15 noiembrie 2018 a doua secțiune Cerere nr. 43033/08 Mehmet Remzi KAYA împotriva Turciei introdusă la 1 septembrie 2008 ÎN MATERIE DE LIMITARE Cererea se referă la proporționalitatea confiscării anumitor bunuri imobile și la banii lichidi ai reclamantului în urma condamnării sale penale, pe motiv că aceștia au fost utilizați în beneficiul unei organizații teroriste. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plângea de o interferență, în opinia sa arbitrară, în dreptul său de proprietate. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Confiscarea bunurilor reclamantului constituia o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. În acest scop, a fost această interferență prevăzută de lege, a urmărit ea un scop legitim și a fost proporțională cu scopul urmărit? În special, măsura de confiscare ordonată de autoritățile naționale a fost motivată în mod corespunzător Părțile sunt invitate să prezinte o copie a hotărârilor Curții de Securitate a statului Dana din 22 februarie 2000 (n 2000/107) și din 28 februarie 2000 (n 2000/107) și noiembrie 2000 (n 2000/94), hotărârile la care se face referire în hotărârea din 10 octombrie 2007 a Tribunalului din Adana.

Communiquée le 15 novembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

43033/08

Mehmet Remzi KAYA

contre la Turquie

introduite le 1

er

septembre 2008

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la proportionnalité de la confiscation de certains biens immobiliers et l’argent liquide du requérant à la suite de sa condamnation pénale, au motif que ceux-ci avaient été utilisés au profit d’une organisation terroriste.

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1, le requérant se plaint d’une ingérence, selon lui arbitraire, dans son droit de propriété.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

La confiscation des biens du requérant constituait-elle une ingérence dans le droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1

?

2.

Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle proportionnée au but poursuivi

? Plus particulièrement, la mesure de confiscation ordonnée par les autorités nationales était-elle dûment motivée

?

Les parties sont invitées à produire une copie des arrêts de la cour de sûreté de l’État d’Adana du 22 février 2000 (n

o

2000/107) et du 28

novembre 2000 (n

o

2000/94), les arrêts auxquels se référait le jugement du 10 octobre 2007 de la cour d’assises d’Adana.