AFFAIRE KAYACI ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

21.11.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (Article 37-1-c - Poursuite de l'examen non justifiée);Préjudice moral - réparation (Article 41 - Préjudice moral;Satisfaction équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KAYACI ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA KAYACI ȘI ALTE TURCIA (solicitarea nr. 41485/05) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 21 noiembrie 2017 DEFINIF 21/02/2018 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Robert Spano, președinte, Julia Laffranque, Ișil Karakaș, Nebojša Vučinić, Paul Lémpres, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 octombrie 2017, Rend la hotărâre, adoptat la această dată, PROCEDURA La originea cauzei se află o cerere (n 41485/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care cinci resortisanți ai acestui stat, domnul Ömer Kayac noiembrie 2005 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 41485/05, § 21 și 28, 4 octombrie 2011). Pe baza articolului 41 din convenție, reclamanții solicitau diverse sume pentru prejudiciile pe care le considerau a fi suferite. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea a formulat o cerere și a invitat guvernul și reclamanții să-i prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune, în special să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (idem) Prin scrisoarea din 20 mai 2015, guvernul a prezentat Curții următoarele informații la 25 decembrie 2012, reclamantul Ömer Kayac 356, parcelă nr. 8) fără contraprestație, în temeiul articolului 7 din Legea nr. 6292 [1] un raport întocmit la 24 octombrie 2014 de către biroul trezorierului general al grefierului d în scrisoarea din 7 ianuarie 2015, primăria d Ümraniye a indicat că, în proiectul urbanistic, acest teren fusese destinat construirii unei parcări și a unei șosele. Guvernul a adus la cunoștința Curții următoarele indicații suplimentare în conformitate cu art. 7 alineatul (4) din Legea nr. 6292 [2] , bunurile imobile alocate serviciului public nu puteau face obiectul unei restituiri în temeiul aceleiași dispoziții, reclamanților li se putea acorda o despăgubire echivalentă cu valoarea terenului în cauză sau i se putea transfera proprietatea asupra unui bun de o valoare echivalentă cu cea a terenului în cauză Prin scrisoarea din 28 iulie 2016, reclamantul a informat Curtea că, la data respectivă, nu au beneficiat de nicio restituire sau despăgubire. În această privință, aceștia au anexat la acest document o scrisoare din partea Președinției Biroului pentru bunuri naționale din 24 aprilie 2014, potrivit căreia terenul în litigiu nu făcea parte din bunurile care pot face obiectul unei restituiri în temeiul articolului 7 din Legea nr. 6292. Părțile nu au informat Curtea cu privire la continuarea acestei proceduri. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 000 EUR (EUR) pentru daune materiale; în cadrul procedurii pe fond, pentru a-și susține cererea, au depus la dosar un raport de expertiză întocmit la 30 decembrie 2008 de o societate imobiliară privată; în observațiile lor din 28 martie 2012, au solicitat 2 500 000 EUR pentru daune materiale; în observațiile lor suplimentare din 28 iulie 2016, au solicitat 2 588 de euro. 760 EUR pentru daune materiale, în sine, pe baza unui raport de expertiză privată întocmit de un colegiu de trei experți. Potrivit acestora, din cauza evoluțiilor urbanistice, prețul pe metru pătrat al bunului în cauză la data depunerii acestor observații se ridică la 4 500 EUR. 10. Guvernul contestă aceste pretenții și invită Curtea să le respingă. În opinia sa, evaluarea efectuată de Ön Õ se bazează pe nici un element concret, iar alocarea sumelor solicitate ar duce la o îmbogățire fără cauză a persoanelor interesate. În observațiile sale din 5 martie 2012, guvernul a indicat că terenul în cauză face parte din domeniul forestier, pe care l-a făcut, în principiu, nu era posibil să se estimeze valoarea acestuia, dar că, potrivit evaluărilor efectuate de agențiile imobiliare, prețul pe metru pătrat al terenului respectiv la data depunerii acestor observații era de 3 000 Autoritățile turce (TRY) (aproximativ 1 290 EUR). Prejudiciul moral 11. Reclamanții solicită 10 000 EUR pentru daune morale. 12. Guvernul invită Curtea să respingă această cerere. În opinia sa, o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o despăgubire suficientă. Costuri și cheltuieli de judecată 13. 400 EUR pentru rambursarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată pe care pretind că le-au angajat pentru procedura în fața instanțelor interne și pentru procedura în fața Curții. În sprijinul acestei cereri, aceștia au prezentat un acord încheiat cu avocatul lor în vederea reprezentării lor în fața Curții, baremul tarifar al barei de judecată da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul invită Curtea să respingă această cerere, pe care o consideră excesivă și neîntemeiată. II. DREPTUL ȘI JURISPRUDENȚA INTERNĂ PERTINENTE, ȘI JURISPRUDENȚA CURȚII ÎN MATERIE 15. În ceea ce privește dreptul și practica internă relevante în speță, precum și jurisprudența sa în materie de satisfacție echitabilă în cauzele referitoare la bunuri situate în domeniul forestier, Curtea face trimitere la Hotărârea Gümrükçüler și alții c. Turcia (satisfacție echitabilă) (n 9580/03, §§ 17-19, 7 februarie 2017). III. DEZVOLTAREA RECENTĂRILOR ÎN JUSTIȚIE INTERNE 16. Evoluțiile recente în dreptul intern figurează, de asemenea, în hotărârea Gümrükçüler și în celelalte (satisfacere echitabilă) (citată la punctul 20-25). IV. CEREREA GUVERNĂRII 17. printr-o scrisoare din 22 aprilie 2016, guvernul a solicitat Curții să declare prezenta cerere inadmisibilă pe baza articolului . 35§ 1 și 4 din convenție, având în vedere modificările aduse în dreptul intern, în special prin decretul ministerial din 25 ianuarie 2016 Ümmihan Kaplan c. Turcia, a constatat că în Turcia există o problemă atât structurală, cât și sistemică în ceea ce privește cerința privind termenul rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție (Ümmihan Kaplan c. Turcia, §§ 48 și 49, 20 martie 2012). Curtea, în decizia sa din 26 aprilie 2007, a instituit o Comisie de compensare cu scopul de a soluționa anumite cereri introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului prin acordarea de despăgubiri (Legea nr. 6384). Această lege a creat o nouă cale de atac pentru acuzațiile de durată excesivă a procedurii. martie 2013 privind cererea nr. 4860/09 din partea Müdür Turgut și alții, precum și decizia sa din 4 iunie 2013 privind cererea nr. 56125/10 din partea Demiro , a ajuns la concluzia că noua cale de atac era o cale de atac eficientă și accesibilă și le oferea reclamanților perspective rezonabile de redresare a obiecțiunilor lor cu privire la durata excesivă a procedurii în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Curtea a remarcat, de asemenea, că Legea nr. 6384 se aplica tuturor cererilor pendinte în fața acesteia, depuse înainte de 23 septembrie 2012 și care nu au fost încă comunicate guvernului. De asemenea, în deciziile sale, cum ar fi Müge Sargćn (20236/06), Mahmut Bacak și 44 de alte cereri (18904/09), Curtea a indicat că legea nr. 6384 se aplica în cazul cererilor comunicate guvernului, precum și al celor declarate inadmisibile din cauza existenței Comisiei ca o nouă acțiune internă. Întrucât Curtea a concluzionat că Comisia constituie o acțiune accesibilă Turciei, guvernul a inițiat un proces de extindere a competenței Comisiei în temeiul Legii nr. 6384. Competența Comisiei a fost extinsă printr-un decret ministerial din 10 februarie 2014 (J.O. din 16 februarie 2014). În continuare, aceasta a fost extinsă prin Decretul ministerial din 25 ianuarie 2016 nr. 206/8509 (J.O. din 9 martie 2016). De acum înainte, Comisia de soluționare a litigiilor are competența, printre altele, de a cunoaște cazuri legate de zonele forestiere. Într-adevăr, în conformitate cu art. 4 litera (a), Comisia este competentă să cunoască cererile introduse prin invocarea unei încălcări a dreptului de proprietate din cauza anulării titlului de proprietate în temeiul articolului 2/B din Legea nr. 6831 din 31 august 1956 sau a constatării că bunul în cauză se afla în domeniul forestier. Prin urmare, reclamanții au la dispoziție o nouă cale de atac internă și pot de acum înainte să se adreseze Comisiei pentru a solicita despăgubiri. DECIZIA CURȚII Pagube material 18. În ceea ce privește cererea guvernului de a declara cererea inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție, Curtea ia notă de faptul că cererea a fost deja declarată admisibilă în hotărârea sa din 4 octombrie 2011 (punctul 1 din dispozitiv). În al doilea rând, Curtea amintește că a indicat în repetate rânduri că, în general, cerința de a epuiza căile de atac interne nu se referă la cererile de satisfacție echitabilă prezentate în fața sa în temeiul articolului 41 din Convenție. Într-adevăr, dacă, după ce au epuizat, fără succes, căile de atac interne înainte de sesizarea Curții, reclamanții ar fi obligați să epuizeze alte căi de drept pentru a obține o satisfacție echitabilă din aceasta, procedura prevăzută de convenție s-ar dovedi puțin compatibilă cu o protecție efectivă a drepturilor omului și ar conduce la o situație inconciliabilă cu scopul și obiectul convenției (a se vedea, pentru un exemplu recent, S.L. și J.L. c. Croația (satisfacție echitabilă), n 13712/11, § 17, 6 octombrie 2016 și cauzele menționate în aceasta. Prin urmare, Curtea respinge cererea guvernului. 20. Cu toate acestea, Curtea amintește, de asemenea, că a decis, în Hotărârea Gümrükçüler și altele ((satisfacție echitabilă), menționată anterior), referitoare la o chestiune juridică identică cu cea din speță, radierea unui cuvânt pe baza art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, în măsura în care s-a stabilit că posibilitatea concretă a reclamanților există la nivel național. În această hotărâre, aceasta a arătat într-adevăr că organele competente, care sunt la fața locului și au acces la bunuri, registre și arhive, precum și la toate celelalte mijloace practice, sunt, cu siguranță, mai bine plasate pentru a se pronunța asupra unor chestiuni complexe de proprietate și de evaluare și pentru a stabili o despăgubire (...) mai. (Gümrükçüler și altele (satisfacție echitabilă), citată anterior, § 28-43). 21. Examinarea prezentei cauze nu dezvăluie nicio circumstanță specială care ar putea conduce la o concluzie diferită. Prin urmare, în aceste condiții și având în vedere natura subsidiară a mecanismului de control instituit prin Convenție, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. În plus, Curtea este de părere că, în speță, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale care ar impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. 23. Curtea precizează că, pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a ținut seama de competența pe care i-o recunoaște la art. 37 alineatul (2) din convenție pentru a decide reinscrierea unei părți la rol atunci când consideră că circumstanțele o justifică (Gümrükçüler și alții (satisfacție echitabilă), citată anterior, punctul 42. 24. Prin urmare, partea din cauza cauzei referitoare la art. 41 din Convenție privind cererea de despăgubire a prejudiciului material cauzat în conformitate cu reclamanții prin încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție trebuie eliminată din rol. În ceea ce privește cererea de despăgubire a prejudiciului moral care rezultă în urma încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea consideră că părțile interesate au suferit un prejudiciu, în special din cauza sentimentului de reținere și frustrare cauzat de privarea proprietății lor imobiliare, pe care le dobândiseră de bună credință și pe care le utilizaseră timp de mai mulți ani, crezând că se află într-o situație de securitate juridică. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele de care dispune și care acționează în mod echitabil în conformitate cu prevederile articolului 41 din convenție, Curtea alocă în comun reclamanților 6 000 EUR pentru daune morale (a se vedea, printre altele, SARSY c. Turcia, nr 19641/05, § 22, 13 septembrie 2011, Ali K 8622/05, § 38, 27 septembrie 2011, Adem Yemmaz Doćan și alții c. Turcia (satisfacție echitabilă), nr. 25700/05, § 14, 18 octombrie 2011 și Gümrükçüler și alții (satisfacție echitabilă), citată anterior, § 44. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 26. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000 XI. În speță, ținând seama de documentele de care dispune și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce în comun reclamanților suma de 3 500 EUR. Interese moratorii 27. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii restante pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea respinge cererea guvernului de a declara cererea inadmisibilă hotărâtă să elimine din rol partea din cauza referitoare la că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (șase mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, (ii). 500 EUR (trei mii cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 21 noiembrie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith Robert Spano modulier Președinte [1] La 18 aprilie 2012, Legea nr. 6292 a fost adoptată de Adunarea Națională (a fost publicată în Jurnalul Oficial la 26 aprilie 2012 și a intrat în vigoare în aceeași zi). 7 alineatul (1) litera (a) din această lege prevede restituirea terenurilor lor proprietarilor ale căror titluri de proprietate pe terenurile respective au fost anulate în conformitate cu art. 2B din Legea nr. 6831 privind pădurile (Ar În conformitate cu art. 7 alineatul (4) din Legea nr. 6292, terenurile al căror titlu de proprietate a fost transferat Trezoreriei publice ca urmare a unei proceduri inițiate de aceasta din cauza apartenenței lor la domeniul forestier, terenurile care urmează să fie împădurite puse la dispoziția Direcției Generale Pădurilor, terenurile utilizate în scopuri publice sau considerate ca atare sau cele care, din diverse motive, intră sub incidența altor legi sau au fost alocate serviciului public de către Trezorerie nu pot face obiectul unei restituiri. În astfel de cazuri, părților interesate li se poate acorda, în locul terenurilor menționate, o compensație echivalentă cu valoarea de piață a terenurilor respective sau un teren cu o valoare echivalentă (Ar