AFFAIRE KAR c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

21.11.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (Article 37-1-c - Poursuite de l'examen non justifiée);Préjudice moral - réparation (Article 41 - Préjudice moral;Satisfaction équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE KAR c. TURQUIE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul de procedură printr-o hotărâre din 26 martie 2019. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Robert Spano, președinte, Julia Laffranque, Ișil Karakaș, Nebojša Vučinić, Paul Lémpres, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 octombrie 2017, Rend la hotărâre, adoptat la această dată, PROCEDURA La originea cauzei se află o cerere (n 252507/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Hasan Kar ( (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție (Karc. Turcia, nr. 25257/05, § 22, 29 martie 2011). Cu privire la art. 41 din Convenție, reclamantul solicita diverse sume în despăgubire pentru prejudiciile suferite. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea a formulat o cerere și a invitat guvernul și reclamantul să-i prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune, în special să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (idem) Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. În conformitate cu art. 41 din convenție, s-a ajuns la un acord care permite să se ajungă la un acord. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care îl consideră a fi suferit; explică faptul că este dificil să se evalueze valoarea reală a terenului care face obiectul cererii sale în fața Curții, pe motiv că bunurile imobile situate în aceeași regiune sunt cel mai adesea transmise prin succesiune și, prin urmare, rareori puse în vânzare. Cu toate acestea, acesta arată că a găsit câteva exemple de vânzare a unor astfel de bunuri și că, potrivit acestor exemple, prețul pe metru pătrat al unui teren situat în regiune este de aproximativ 10 EUR. Prin urmare, consideră că valoarea terenului său, cu o suprafață de 8 004 m2, este de aproximativ 80 000 EUR. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de despăgubire a reclamantului pentru prejudicii materiale, pe care acesta o consideră speculativă și fără temei. Acesta arată că, potrivit unui raport întocmit la 30 martie 2015 de către conducerea bunurilor subprefecturii de la Maçka, prețul pe metru pătrat al terenului în litigiu este de 15,05 lire turcești (TRY) și valoarea totală a acestui teren, care ar măsura exact 8 004,45 m2, 120 479,99 TRY (aproximativ 42 570 EUR la data la care a fost întocmit acest raport). El consideră că a suferit un prejudiciu din cauza, printre altele, a unui sentiment de durere cauzat de privarea proprietății sale, pe care pretinde că a dobândit-o cu bună credință și a utilizat-o în mod pașnic timp de peste 50 de ani, declarând că a înfrumusețat terenul și a plantat pomi fructiferi în jurul acestuia. 11. Guvernul invită Curtea să respingă această cerere. Taxa și cheltuielile de judecată 12. Reclamantul solicită 5 000 EUR pentru rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată pe care le-a angajat în fața Curții. Fără a oferi mai multe detalii, acesta explică faptul că această sumă corespunde cheltuielilor de judecată și de post, taxelor și cheltuielilor de judecată ale avocatului. 13. Guvernul invită Curtea să respingă cererea reclamantului pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. II. DREPTUL ȘI JURISPRUDENȚA INTERNĂ PERTINENTE ȘI JURISPRUDENȚA CURȚII ÎN MATERIE de 14. În ceea ce privește dreptul și practica internă relevante în speță și jurisprudența sa în materie de satisfacție echitabilă în cauze referitoare la bunuri situate în domeniul forestier, Curtea face trimitere la Hotărârea Gümrükçüler și alții (satisfacție echitabilă) (n 9580/03, § 17-19, 7 februarie 2017). III. DEZVOLTĂRI ÎN DREPTUL INTERN 15. Evoluțiile recente în dreptul intern figurează, de asemenea, în Hotărârea Gümrükçüler și altele (satisfacere echitabilă) (citată la punctul 20-25). IV. CEREREA GUVERNĂRII Prin scrisoarea din 22 aprilie 2016, guvernul a solicitat Curții să declare prezenta cerere inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție având în vedere modificările aduse în dreptul intern 6384 privind decontarea, prin acordarea unei despăgubiri, a anumitor cereri introduse în fața Curții. Curtea, în hotărârea sa pilot Ümmihan Kaplan c. Turcia, a constatat că în Turcia există o problemă atât structurală, cât și sistemică în ceea ce privește cerința referitoare la termenul rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Ümmihan Kaplan c. Turcia, §§ 48 și 49, 20 martie 2012). În cadrul procedurii-pilot, a fost introdusă o Comisie de deminare cu scopul de a soluționa anumite cereri introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului prin acordarea de despăgubiri (Legea nr. 6384). Această lege a creat o nouă cale de atac pentru acuzațiile de durată excesivă a procedurii. În decizia sa din 26 martie 2013 privind cererea nr. 4860/09 a Müdür Turgut și alții c. Turcia și decizia sa din 4 iunie 2013 privind cererea nr. 56125/10 a Demiro , a ajuns la concluzia că noua cale de atac era o cale de atac eficientă și accesibilă și le oferea reclamanților perspective rezonabile de redresare a obiecțiunilor lor cu privire la durata excesivă a procedurii în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Curtea a remarcat, de asemenea, că Legea nr. 6384 se aplica tuturor cererilor pendinte în fața acesteia, depuse înainte de 23 septembrie 2012 și care nu au fost încă comunicate guvernului. De asemenea, în deciziile sale, cum ar fi Müge Sargćn (20236/06), Mahmut Bacak și 44 de alte cereri (18904/09), Curtea a indicat că legea nr. 6384 se aplica în cazul cererilor comunicate guvernului, precum și al celor declarate inadmisibile din cauza existenței Comisiei ca o nouă acțiune internă. Întrucât Curtea a concluzionat că Comisia constituie o acțiune accesibilă Turciei, guvernul a inițiat un proces de extindere a competenței Comisiei în temeiul Legii nr. 6384. Competența Comisiei a fost extinsă printr-un decret ministerial din 10 februarie 2014 (J.O. din 16 februarie 2014). În continuare, aceaceasta a fost extinsă prin Decretul ministerial din 25 ianuarie 2016 nr. 206/8509 (J.O. din 9 martie 2016). De acum înainte, Comisia de soluționare a litigiilor are competența, printre altele, de a cunoaște cazuri legate de zonele forestiere. Într-adevăr, în conformitate cu art. 4 litera (a), Comisia este competentă să cunoască cererile introduse prin invocarea unei încălcări a dreptului de proprietate din cauza anulării titlului de proprietate în temeiul articolului 2/B din Legea nr. 6831 din 31 august 1956 sau a constatării că bunul în cauză se afla în domeniul forestier. Prin urmare, reclamanții au la dispoziție o nouă cale de atac internă și pot de acum înainte să se adreseze Comisiei pentru a solicita despăgubiri. DECIZIA CURȚII Pagube material 17. În ceea ce privește cererea guvernului de a declara cererea inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție, Curtea ia notă de faptul că cererea a fost deja declarată admisibilă în hotărârea sa din 29 martie 2011 (punctul 1 din dispozitiv). În al doilea rând, Curtea amintește că a indicat în repetate rânduri că, în general, cerința de a epuiza căile de atac interne nu se referă la cererile de satisfacție echitabilă prezentate în fața sa în temeiul articolului 41 din Convenție. Într-adevăr, dacă, după ce au epuizat, fără succes, căile de atac interne înainte de sesizarea Curții, reclamanții ar fi obligați să epuizeze alte căi de drept pentru a obține o satisfacție echitabilă din aceasta, procedura prevăzută de convenție s-ar dovedi puțin compatibilă cu o protecție efectivă a drepturilor omului și ar conduce la o situație inconciliabilă cu scopul și obiectul convenției (a se vedea, pentru un exemplu recent, S.L. și J.L. c. Croația (satisfacție echitabilă), n 13712/11, § 17, 6 octombrie 2016 și cauzele menționate în aceasta. Prin urmare, Curtea respinge cererea guvernului. 19. Cu toate acestea, Curtea amintește, de asemenea, că a decis, în hotărârea Gümrükçüler și altele, ((satisfacție echitabilă), menționată anterior), referitoare la o chestiune juridică identică cu cea din speță, radierea unui cuvânt pe baza art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, în măsura în care s-a stabilit că posibilitatea concretă a reclamanților există la nivel național. În această hotărâre, aceasta a arătat într-adevăr că organele competente, care sunt la fața locului și au acces la bunuri, registre și arhive, precum și la toate celelalte mijloace practice, sunt, cu siguranță, mai bine plasate pentru a se pronunța asupra unor chestiuni complexe de proprietate și de evaluare și pentru a stabili o despăgubire (...) mai. (Gümrükçüler și altele (satisfacție echitabilă), citată anterior, § 28 43 20. Examinarea prezentei cauze nu dezvăluie nicio circumstanță specială care ar putea conduce la o concluzie diferită. Prin urmare, în aceste condiții și având în vedere natura subsidiară a mecanismului de control instituit prin Convenție, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. În plus, Curtea este de părere că, în speță, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale care ar impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție 22. Curtea precizează că, pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a ținut seama de competența pe care i-o recunoaște la art. 37 alineatul (2) din convenție pentru a decide reinscrierea unei părți la rol atunci când consideră că circumstanțele justifică acest lucru (Gümrükçüler și alții (satisfacție echitabilă), citată anterior, punctul 42. 23. Prin urmare, partea din litigiul referitor la art. 41 din Convenție privind cererea de despăgubire a prejudiciului material care rezultă în conformitate cu reclamantul încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție trebuie eliminată din rol. În ceea ce privește cererea de despăgubire a prejudiciului moral care rezultă în urma încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele de care dispune și care acționează în mod echitabil în conformitate cu prevederile articolului 41 din convenție, Curtea alocă reclamantului 5 000 EUR pentru daune morale (a se vedea, printre altele, Sar September 2011, Adem Yemmaz Doćan și alții, precum Turcia (satisfacție echitabilă), nr. 25700/05, § 14, 18 octombrie 2011 și Gümrükçüler și alții (satisfacție echitabilă), citată anterior, § 44. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 25. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000 XI). Având în vedere lipsa documentelor relevante și a criteriilor prevăzute de jurisprudență, Curtea respinge cererea prezentată în acest sens. Interese moratorii 26. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, LA L Respinge cererea guvernului de a declara cererea inadmisibilă hotărăște să elimine din rol partea din lacul în legătură cu art. 41 din Convenția privind cererea de despăgubire pentru daune materiale care decurg din încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenția menționată statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR), pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 21 noiembrie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith Robert Spano Modululer Președintele