CtEDO 21.11.2017 Auto

AFFAIRE SÜLEYMAN BABA c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.11.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (Article 37-1-c - Poursuite de l'examen non justifiée)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE SÜLEYMAN BABA c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SÜLEYMAN BABA c. TURCIA (solicitarea nr. 2150/05) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă mai mare) STRASBURG 21 noiembrie 2017 DEFINIF 21/02/2018 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul Süleyman Baba c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Robert Spano, președinte, Julia Laffranque, Ișil Karakaș, Nebojša Vučinić, Paul Lémpres, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 octombrie 2017, Rend la hotărâre, adoptat la această dată, PROCEDURA La originea cauzei se află o cerere (n 2150/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Süleyman Baba ( Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Süleyman Baba c. Turcia, nr. 2150/05, § 27, 23 martie 2010). Cu privire la art. 41 din Convenție, reclamantul solicita o sumă în despăgubire pentru prejudiciul material suferit. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea a formulat o cerere și a invitat guvernul și reclamantul să-i prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune, în special să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (idem) Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. În conformitate cu art. 41 din Convenție, s-a ajuns la un acord prin care se poate ajunge la o soluție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la aceasta, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamantul solicită o sumă corespunzătoare valorii reale a bunului care face obiectul cererii sale în fața Curții în despăgubire pentru prejudiciul material pe care îl consideră a fi suferit. În cadrul procedurii pe fond, a solicitat 1 300 000 de lire turce (TRY) (aproximativ 600 de lire sterline). În sprijinul cererii sale, acesta a prezentat Curții un raport de expertiză întocmit la 13 iunie 2009 de o societate imobiliară. aprilie 2015, acesta a prezentat o actualizare a valorii bunului în cauză, bazată pe un raport de expertiză întocmit la 8 aprilie 2015 de o societate imobiliară; din acest raport reiese că, în scopul stabilirii valorii terenului în cauză, această societate a luat în considerare mai multe elemente și că a concluzionat că prețul pe metru pătrat al terenului respectiv este de 50 TRY dacă acesta din urmă era clasificat ca aparținând domeniului forestier și la 200 TRY în caz contrar. Astfel, potrivit acestui raport, valoarea terenului în cauză, cu o suprafață de 37 220 m2, era fie de 1 850 000 TRY (sau aproximativ 642 360 EUR la data evaluării) sau de 7 450 000 TRY (sau aproximativ 2 586 800 EUR la data evaluării), în funcție de faptul că acest bun face sau nu parte din domeniul forestier. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de despăgubire a reclamantului, pe care o consideră excesivă și neîntemeiată. Acesta a furnizat Curții un raport de experiență întocmit la 3 octombrie 2009 de către conducerea imobiliară din apropierea prefecturii Kocaeli, conform căruia valoarea bunului la mai puțin de 19 032,85 TRY (aproximativ 9 000 EUR). În observațiile sale suplimentare, depuse la dosar la data de 20 Mai 2015, acesta a prezentat, de asemenea, o actualizare a valorii terenului în litigiu, bazată pe un raport întocmit la 13 aprilie 2015 de către conducerea bunurilor Gebze. Potrivit acestui raport, valoarea terenului respectiv era de 28 399,14 TRY (aproximativ 10 140 EUR la data evaluării). Reclamantul nu depune nicio cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. II. DREPTUL ȘI JURISPRUDENȚA INTERNĂ PERTINENTE ȘI JURISPRUDENȚA CURȚII ÎN MATERIE 12. În ceea ce privește dreptul și practica internă relevante în speță, precum și jurisprudența sa în materie de satisfacție echitabilă în cauzele referitoare la bunuri situate în domeniul forestier, Curtea face trimitere la Hotărârea Gümrükçüler și alții c. Turcia (satisfacție echitabilă) (n 9580/03, §§ 17-19, 7 februarie 2017). III. DEZVOLTAREA RECENTĂRILOR ÎN DREPTUL INTERNE 13. Evoluțiile recente în dreptul intern figurează, de asemenea, în hotărârea Gümrükçüler și în celelalte (satisfacere echitabilă) (citată la punctul 20-25). IV. CEREREA GUVERNĂRII 14. printr-o scrisoare din 22 aprilie 2016, guvernul a solicitat Curții să declare prezenta cerere inadmisibilă pe baza articolului . 35§ 1 și 4 din convenție, având în vedere modificările aduse în dreptul intern, în special prin decretul ministerial din 25 ianuarie 2016 Ümmihan Kaplan c. Turcia, a constatat că în Turcia există o problemă atât structurală, cât și sistemică în ceea ce privește cerința privind termenul rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție (Ümmihan Kaplan c. Turcia, §§ 48 și 49, 20 martie 2012). În cadrul procedurii-pilot, a fost introdusă o Comisie de deminare cu scopul de a soluționa anumite cereri introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului prin acordarea de despăgubiri (Legea nr. 6384). Această lege a creat o nouă cale de atac pentru acuzațiile de durată excesivă a procedurii. În decizia sa din 26 martie 2013 privind cererea nr. 4860/09 a Müdür Turgut și alții c. Turcia și decizia sa din 4 iunie 2013 privind cererea nr. 56125/10 a Demiro , a ajuns la concluzia că noua cale de atac era o cale de atac eficientă și accesibilă și le oferea reclamanților perspective rezonabile de redresare a obiecțiunilor lor cu privire la durata excesivă a procedurii în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Curtea a remarcat, de asemenea, că Legea nr. 6384 se aplica tuturor cererilor pendinte în fața acesteia, depuse înainte de 23 septembrie 2012 și care nu au fost încă comunicate guvernului. De asemenea, în deciziile sale, cum ar fi Müge Sargćn (20236/06), Mahmut Bacak și 44 de alte cereri (18904/09), Curtea a indicat că legea nr. 6384 se aplica în cazul cererilor comunicate guvernului, precum și al celor declarate inadmisibile din cauza existenței Comisiei ca o nouă acțiune internă. Întrucât Curtea a concluzionat că Comisia constituie o acțiune accesibilă Turciei, guvernul a inițiat un proces de extindere a competenței Comisiei în temeiul Legii nr. 6384. Competența Comisiei a fost extinsă printr-un decret ministerial din 10 februarie 2014 (J.O. din 16 februarie 2014). În continuare, aceaceasta a fost extinsă prin Decretul ministerial din 25 ianuarie 2016 nr. 206/8509 (J.O. din 9 martie 2016). De acum înainte, Comisia de soluționare a litigiilor are competența, printre altele, de a cunoaște cazuri legate de zonele forestiere. Într-adevăr, în conformitate cu art. 4 litera (a), Comisia este competentă să cunoască cererile introduse prin invocarea unei încălcări a dreptului de proprietate din cauza anulării titlului de proprietate în temeiul articolului 2/B din Legea nr. 6831 din 31 august 1956 sau a constatării că bunul în cauză se afla în domeniul forestier. Prin urmare, reclamanții au la dispoziție o nouă cale de atac internă și pot de acum înainte să se adreseze Comisiei pentru a solicita despăgubiri. DECIZIA CURȚII 15. În ceea ce privește cererea guvernului de a declara cererea inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție, Curtea ia notă de faptul că cererea a fost deja declarată admisibilă în hotărârea sa principală din 23 martie 2010 (punctul 1 din dispozitiv). În al doilea rând, Curtea amintește că a indicat în repetate rânduri că, în general, cerința de a epuiza căile de atac interne nu se referă la cererile de satisfacție echitabilă prezentate în fața sa în temeiul articolului 41 din Convenție. Într-adevăr, dacă, după ce au epuizat, fără succes, căile de atac interne înainte de sesizarea Curții, reclamanții ar fi obligați să epuizeze alte căi de drept pentru a obține o satisfacție echitabilă din aceasta, procedura prevăzută de convenție s-ar dovedi puțin compatibilă cu o protecție efectivă a drepturilor omului și ar conduce la o situație inconciliabilă cu scopul și obiectul convenției (a se vedea, pentru un exemplu recent, S.L. și J.L. c. Croația (satisfacție echitabilă), n 13712/11, § 17, 6 octombrie 2016 și cauzele menționate în aceasta. Prin urmare, Curtea respinge cererea guvernului. 17. Cu toate acestea, Curtea amintește, de asemenea, că a decis, în hotărârea Gümrükçüler și altele, ((satisfacție echitabilă), menționată anterior), referitoare la o chestiune juridică identică cu cea din speță, radierea unui cuvânt pe baza art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, în măsura în care s-a stabilit că posibilitatea concretă a reclamanților există la nivel național. În această hotărâre, aceasta a arătat într-adevăr că organele competente, care sunt la fața locului și au acces la bunuri, registre și arhive, precum și la toate celelalte mijloace practice, sunt, cu siguranță, mai bine plasate pentru a se pronunța asupra unor chestiuni complexe de proprietate și de evaluare și pentru a stabili o despăgubire (...) mai. (Gümrükçüler și altele (satisfacție echitabilă), citată anterior, § 28-43). 18. Examinarea prezentei cauze nu dezvăluie nicio circumstanță specială care ar putea conduce la o concluzie diferită. Prin urmare, în aceste condiții și având în vedere natura subsidiară a mecanismului de control instituit prin Convenție, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. 19. În plus, Curtea este de părere că, în speță, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale care ar impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. 20. Curtea precizează că, pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a ținut seama de competența pe care i-o recunoaște la art. 37 alineatul (2) din convenție pentru a decide reinscrierea unei persoane la rol atunci când consideră că circumstanțele justifică acest lucru (Gümrükçüler și alții (satisfacție echitabilă), citată anterior, punctul 42. 21. Prin urmare, este necesar să se șteargă din rol partea din cauza cauzei referitoare la art. 41 din Convenție, privind cererea de despăgubire a prejudiciului material cauzat conform reclamantului prin încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. de a elimina cererea de rol. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 21 noiembrie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith Robert Spano Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-11-21
0,96
AFFAIRE KOPER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KOPER c. TURQUIE (Requête n o 18538/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/02/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2017-11-21
0,96
AFFAIRE KAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAR c. TURQUIE (Requête n o 25257/05) Cet arrêt a été révisé conformément à l’article 80 du règlement de la Cour par un arrêt du 26 mars 2019. ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/
CtEDO 2017-11-21
0,95
AFFAIRE FERYADİ ȘAHİN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FERYADİ ŞAHİN c. TURQUIE (Requête n o 33279/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/02/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2019-03-19
0,95
AFFAIRE OCAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE OCAK c. TURQUIE (Requête n o 33675/04) ARRÊT (S atisfaction équitable) STRASBOURG 19 mars 2019 DÉFINITIF 09/09/2019 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2017-11-21
0,95
AFFAIRE KAYACI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAYACI ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 41485/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/02/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peu
Sursă