CtEDO 19.03.2019 Auto

AFFAIRE OCAK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
19.03.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (Article 37-1-c - Poursuite de l'examen non justifiée)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE OCAK c. TURQUIE (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA OCAK c. TURCIA (Cercetarea nr. 33675/04) HOTĂRÂREA ATRIBUȚIE) STRASBURG 19 martie 2019 DEFINITIVF 09/09/2019 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Ocak c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (II secțiunea), care se află într-o cameră compusă din Robert Spano, președinte, Paul Lémments, Ișil Karakaș, Julia Laffranque, Valeriu Grițco, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 februarie 2019, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 33675/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Mehmet Ocak, a sesizat Curtea la 11 august 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție (Ocak c. Turcia, n 33675/04, § 54, 19 ianuarie 2010). Pe lângă art. 41 din Convenție, reclamantul solicita o sumă în despăgubire pentru prejudiciul material suferit. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea a formulat o cerere și a invitat guvernul și reclamantul să-i prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune, în special să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (idem) Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. În conformitate cu art. 41 din Convenție, s-a ajuns la un acord prin care se poate ajunge la o soluționare confidențială. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 208 livre turcești (TRL) (aproximativ 7 865 000 EUR (EUR)), sumă care ar corespunde valorii unei suprafețe de 19 140 m2 de teren, după deducerea a 12 760 m2, adică 40 % din suprafața totală, care ar fi fost rezervată spațiilor comune. În comparație, acesta plătește la dosar două acte de vânzare în cadrul cărora terenurile au fost cedate la 8 162 TRL/m2 (aproximativ 3 780 EUR/m2). Guvernul invită Curtea să respingă revendicările reclamantului, pe care le consideră excesive și neîntemeiate. Rău moral 10. Reclamantul nu formulează nicio cerere pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 11. Reclamantul solicită rambursarea a 590,56 TRL (aproximativ 275 EUR) pentru cheltuielile efectuate în cadrul procedurii în fața Curții. 12. Guvernul invită Curtea să respingă cererea reclamantului. II. DREPTUL ȘI JURISPRUDENȚA INTERNĂ PERTINENTE ȘI JURISPRUDENȚA CURȚII ÎN MATERIE 13. În ceea ce privește dreptul și practica internă relevante în speță, precum și jurisprudența sa în materie de satisfacție echitabilă în cauzele referitoare la bunuri situate în domeniul forestier, Curtea face trimitere la Hotărârea Gümrükçüler și alții c. Turcia (satisfacție echitabilă) (n 9580/03, §§ 17-19, 7 februarie 2017). III. DEZVOLTAREA RECENTĂRILOR ÎN DREPTUL INTERNE 14. Evoluțiile recente în dreptul intern figurează, de asemenea, în Hotărârea Gümrükçüler și altele (satisfacție echitabilă) (citată la punctul 20-25). IV. CEREREA DE GUVERNARE 15. printr-o scrisoare din 22 aprilie 2016, guvernul a solicitat Curții să declare prezenta cerere inadmisibilă în temeiul articolului 35§ 1 și 4 din convenție, având în vedere modificările aduse în dreptul intern, în special prin decretul ministerial din 25 ianuarie 2016 Ümmihan Kaplan c. Turcia, a constatat că în Turcia există o problemă atât structurală, cât și sistemică în ceea ce privește cerința privind termenul rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție (Ümmihan Kaplan c. Turcia, §§ 48 și 49, 20 martie 2012). În cadrul procedurii-pilot, a fost introdusă o Comisie de deminare cu scopul de a soluționa anumite cereri introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului prin acordarea de despăgubiri (Legea nr. 6384). Această lege a creat o nouă cale de atac pentru acuzațiile de durată excesivă a procedurii. În decizia sa din 26 martie 2013 privind cererea nr. 4860/09 a Müdür Turgut și alții c. Turcia și decizia sa din 4 iunie 2013 privind cererea nr. 56125/10 a Demiro , a ajuns la concluzia că noua cale de atac era o cale de atac eficientă și accesibilă și le oferea reclamanților perspective rezonabile de redresare a obiecțiunilor lor cu privire la durata excesivă a procedurii în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Curtea a remarcat, de asemenea, că Legea nr. 6384 se aplica tuturor cererilor pendinte în fața acesteia, depuse înainte de 23 septembrie 2012 și care nu au fost încă comunicate guvernului. De asemenea, în deciziile sale, cum ar fi Müge Sargćn (20236/06), Mahmut Bacak și 44 de alte cereri (18904/09), Curtea a indicat că legea nr. 6384 se aplica în cazul cererilor comunicate guvernului, precum și al celor declarate inadmisibile din cauza existenței Comisiei ca o nouă acțiune internă. Întrucât Curtea a concluzionat că Comisia constituie o acțiune accesibilă Turciei, guvernul a inițiat un proces de extindere a competenței Comisiei în temeiul Legii nr. 6384. Competența Comisiei a fost extinsă printr-un decret ministerial din 10 februarie 2014 (J.O. din 16 februarie 2014). În continuare, aceaceasta a fost extinsă prin Decretul ministerial din 25 ianuarie 2016 nr. 206/8509 (J.O. din 9 martie 2016). De acum înainte, Comisia de soluționare a litigiilor are competența, printre altele, de a cunoaște cazuri legate de zonele forestiere. Într-adevăr, în conformitate cu art. 4 litera (a), Comisia este competentă să cunoască cererile introduse prin invocarea unei încălcări a dreptului de proprietate din cauza anulării titlului de proprietate în temeiul articolului 2/B din Legea nr. 6831 din 31 august 1956 sau a constatării că bunul în cauză se afla în domeniul forestier. Prin urmare, reclamanții au la dispoziție o nouă cale de atac internă și pot de acum înainte să se adreseze Comisiei pentru a solicita despăgubiri. DECIZIA CURȚII Pagube material 16. În ceea ce privește cererea guvernului de a declara cererea inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție, Curtea ia notă de faptul că cererea a fost deja declarată admisibilă prin hotărârea sa din 19 ianuarie 2010 (punctul 1 din dispozitiv). În al doilea rând, Curtea amintește că a indicat în repetate rânduri că, în general, cerința de a epuiza căile de atac interne nu se referă la cererile de satisfacție echitabilă prezentate în fața sa în temeiul articolului 41 din Convenție. Într-adevăr, dacă, după ce au epuizat, fără succes, căile de atac interne înainte de sesizarea Curții, reclamanții ar fi obligați să epuizeze alte căi de drept pentru a obține o satisfacție echitabilă din aceasta, procedura prevăzută de convenție s-ar dovedi puțin compatibilă cu o protecție efectivă a drepturilor omului și ar conduce la o situație inconciliabilă cu scopul și obiectul convenției (a se vedea, pentru un exemplu recent, S.L. și J.L. c. Croația (satisfacție echitabilă), n 13712/11, § 17, 6 octombrie 2016 și cauzele menționate în aceasta. Prin urmare, Curtea respinge cererea guvernului. 18. Cu toate acestea, Curtea amintește, de asemenea, că a decis, în hotărârea Gümrükçüler și altele ((satisfacție echitabilă), menționată anterior), referitoare la o chestiune juridică identică cu cea din speță, radierea unui cuvânt pe baza art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, în măsura în care s-a stabilit că posibilitatea concretă a reclamanților există la nivel național. În această hotărâre, aceasta a arătat într-adevăr că organele competente, care sunt la fața locului și au acces la bunuri, registre și arhive, precum și la toate celelalte mijloace practice, sunt cu siguranță mai bine plasate pentru a se pronunța asupra unor probleme complexe de proprietate și de evaluare și pentru a stabili o despăgubire (...) (Gümrükçüler și altele (satisfacție echitabilă), menționat anterior, § 28-43). 19. Prin urmare, având în vedere natura subsidiară a mecanismului de control instituit prin convenție, consideră Curtea că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție]. 20. În plus, Curtea este de părere că, în speță, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale care ar impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. Curtea precizează că, pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a ținut seama de competența pe care i-o recunoaște la art. 37 alineatul (2) din convenție pentru a decide reinscrierea unei persoane la rolul în cazul în care consideră că circumstanțele justifică acest lucru (Gümrükçüler și alții (satisfacție echitabilă), citată anterior, punctul 42 22. Prin urmare, partea din cauza cauzei referitoare la art. 41 din Convenție ar trebui eliminată din rol, în ceea ce privește cererea de despăgubire a prejudiciului material cauzat în conformitate cu reclamantul prin încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000 XI 24. Având în vedere lipsa documentelor relevante și a criteriilor prevăzute de jurisprudență, Curtea respinge cererea prezentată în acest sens. PE CES, CURTEA, ÎN L de a elimina din rol partea din cauza cauzei referitoare la: art. 41 din Convenție privind cererea de despăgubire a prejudiciului material cauzat în conformitate cu reclamantul prin încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție decide să respingă cererea depusă cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 19 martie 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith Robert Spano Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-11-21
0,95
AFFAIRE SÜLEYMAN BABA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SÜLEYMAN BABA c. TURQUIE (Requête n o 2150/05) ARRÊT (Satisfaction équitable – radiation) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/02/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention
CtEDO 2018-03-27
0,95
AFFAIRE ÖZGÜN ÖZTUNÇ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZGÜN ÖZTUNÇ c. TURQUIE (Requête n o 5839/09) ARRÊT STRASBOURG 27 mars 2018 DÉFINITIF 27/06/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2019-12-17
0,95
AFFAIRE AYANOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AYANOĞLU c. TURQUIE (Requête n o 36660/10) ARRÊT STRASBOURG 17 décembre 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ayanoğlu c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme
CtEDO 2017-11-21
0,95
AFFAIRE KOPER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KOPER c. TURQUIE (Requête n o 18538/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/02/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2010-09-14
0,95
AFFAIRE BOZAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BOZAK c. TURQUIE (Requête n o 32697/02) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 14 septembre 2010 DÉFINITIF 14/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă