CtEDO 21.11.2017 Auto

AFFAIRE KOPER c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.11.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (Article 37-1-c - Poursuite de l'examen non justifiée);Préjudice moral - réparation (Article 41 - Préjudice moral;Satisfaction équitable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE KOPER c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOPER c. TURCIA (Cercetarea nr. 18538/05) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 21 noiembrie 2017 DEFINITIVF 21/02/2018 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. președinte, Julia Laffranque, Ișul Karakaș, Nebojša Vučinić, Paul Lémpres, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 octombrie 2017, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată, la originea cauzei se găsește o sentință (n 18538/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Ahmet Dündar Koper ( În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Koper c. Turcia, nr. 18538/05, § 25 și 30, 13 septembrie 2011). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamantul solicita diverse sume în despăgubire pentru prejudiciile suferite, precum și sume în rambursare a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate în opinia sa pentru procedura în fața instanțelor interne și pentru procedura în fața Curții. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea a formulat o cerere și a invitat guvernul și reclamantul să-i prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune, în special să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (idem) Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. Nu s-a ajuns la niciun acord prin care să se permită o soluționare a litigiilor. Prin scrisoarea din 25 ianuarie 2015, grefa a fost informată cu privire la decesul reclamantului, care a avut loc la 23 ianuarie 2014. Deniz Dürin Cole (născută la 8 decembrie 1954) și Murat Dara Koper (născut la 4 august 1958) și-au exprimat decizia de a continua procedura în fața Curții și de a fi reprezentați de același avocat ca și reclamantul. În aprilie 2015, guvernul a informat Curtea că aceasta nu se referea la continuarea procedurii de către moștenitorii reclamantului. Din motive practice, prezenta hotărâre va continua să-l numească pe domnul Ahmet Dündar Koper pe reclamantul respectiv, deși astăzi trebuie să atribuie această calitate moștenitorilor săi (Dalban c. România [GC], n 2814/95, § 1, CEDH 1999-VI; și Cakar c. Turcia , n 42741/98 , § 2, 23 octombrie 2003). ÎN conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se desprindă de la sine decât în mod direct consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR Răni materiale Reclamantul solicită în total 740 640 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale. Reclamantul și-a detaliat cererea după cum urmează: 515 640 EUR pentru valoarea actuală a terenului care face obiectul cererii, cu o suprafață de 123 715 , și 225 000 EUR pentru o pierdere de bani și taxe pe care le-ar fi plătit din 1997; în sprijinul pretențiilor sale, el a depus la dosar un raport de competență întocmit la cererea sa la 11 iulie 2008 de un colegiu de patru experți; conform acestui raport, valoarea terenului era de 494 860 de lire turcești (TRY) (aproximativ 257 de lire sterline). 820 EUR), ceea ce revenea la un preț pe metru pătrat de 4 TRY. Din acest raport reiese că, pentru a obține această sumă, experții luaseră în considerare următoarele elemente: terenul era utilizat pentru cultivarea fructelor, legumelor și tutunului; era în mod regulat udat; era situat în apropierea unui loc de locuit și a unui drum ; și se afla într-o zonă în care se practica agricultura ecologică. Reclamantul a precizat că suma indicată de experți în acest raport corespunde celei care, în opinia sa, ar fi fost stabilită în cadrul unei proceduri standard de expropriere și a adăugat că, în astfel de cazuri, această sumă ar fi făcut obiectul unei obiecții în fața unei instanțe și ar fi fost revizuită în creștere. În observațiile lor depuse la dosar la 22 aprilie 2015, moștenitorii reclamantului au reiterat cererile anterioare ale reclamantului. 10. Guvernul invită Curtea să respingă aceste cereri, pe care le consideră ca fiind speculative și lipsite de temei. În observațiile sale din 18 mai 2015, guvernul a informat Curtea că o parte din teren a căror suprafață este de 36 313 m2 a fost exclusă din domeniul forestier și că, în urma unei evaluări efectuate de autoritățile competente, valoarea acestei părți a terenului de pescuit în cauză este de 232 040,07 TRY (aproximativ 78 910 EUR la data depunerii acestor observații la dosar). 402 m2, care ar fi considerat întotdeauna ca făcând parte din domeniul forestier, nu a făcut obiectul unei evaluări. Pagubă morală 11. Reclamantul solicită, de asemenea, 100 000 EUR pentru daune morale. În cadrul procedurii pe fond, reclamantul a susținut că a achiziționat terenul în litigiu în 1966 pentru a asigura viitorul copiilor săi și în așteptarea zilelor dificile și a indicat că faptul de a fi privat de acest bun la vârsta sa înaintată îl va plasa într-o situație economică de precaritate ireversibilă. În 2015, reprezentantul moștenitorilor reclamantului a reiterat, în numele acestora din urmă, cererea pentru prejudiciul moral al persoanei în cauză și, având în vedere că acesta a decedat după introducerea cererii, a declarat că lasă la latitudinea Curții aprecierea acestei cereri. 12. Guvernul invită Curtea să respingă această cerere, pe care o consideră speculativă și fără temei. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 13. Reclamantul solicită, de asemenea, 351,80 EUR și 4 431 EUR pentru rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată care, în opinia sa, au fost expuse pentru procedura în fața instanțelor interne și, respectiv, pentru procedura în fața Curții. În sprijinul cererilor sale, reclamantul a depus la dosar toate deconturile, facturile și chitanțele corespunzătoare sumelor menționate mai sus și a furnizat, de asemenea, o chitanță din 11 iulie 2008, semnată de reprezentantul său, care atestă plata unei sume de 3 535 EUR. În cele din urmă, a prezentat o convenție din proprie inițiativă, conform căreia a fost angajat, dacă este cazul, să plătească reprezentantului său 10 % din sumele acordate de Curte. 14. Guvernul invită Curtea să respingă aceste cereri, pe care le consideră ca fiind speculative și lipsite de temei. II. DREPTUL ȘI JURISPRUDENȚA INTERNE PERTINENTE, ȘI JURISPRUDENȚA CURȚII ÎN CURSĂ 15. În ceea ce privește dreptul și practica internă relevante în speță, precum și jurisprudența sa în materie de satisfacție echitabilă în cauzele referitoare la bunuri situate în domeniul forestier, Curtea face trimitere la Hotărârea Gümrükçüler și alții c. Turcia (satisfacție echitabilă) (n 9580/03, §§ 17-19, 7 februarie 2017). III. DEZVOLTAREA RECENTĂRILOR ÎN JUSTIȚIE INTERNE 16. Evoluțiile recente în dreptul intern figurează, de asemenea, în hotărârea Gümrükçüler și în celelalte (satisfacere echitabilă) (citată la punctul 20-25). IV. CEREREA GUVERNĂRII 17. printr-o scrisoare din 22 aprilie 2016, guvernul a solicitat Curții să declare prezenta cerere inadmisibilă pe baza articolului . 35§ 1 și 4 din convenție, având în vedere modificările aduse în dreptul intern, în special prin decretul ministerial din 25 ianuarie 2016 Ümmihan Kaplan c. Turcia, a constatat că în Turcia există o problemă atât structurală, cât și sistemică în ceea ce privește cerința privind termenul rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție (Ümmihan Kaplan c. Turcia, §§ 48 și 49, 20 martie 2012). În cadrul procedurii-pilot, a fost introdusă o Comisie de deminare cu scopul de a soluționa anumite cereri introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului prin acordarea de despăgubiri (Legea nr. 6384). Această lege a creat o nouă cale de atac pentru acuzațiile de durată excesivă a procedurii. În decizia sa din 26 martie 2013 privind cererea nr. 4860/09 a Müdür Turgut și alții c. Turcia și decizia sa din 4 iunie 2013 privind cererea nr. 56125/10 a Demiro , a ajuns la concluzia că noua cale de atac era o cale de atac eficientă și accesibilă și le oferea reclamanților perspective rezonabile de redresare a obiecțiunilor lor cu privire la durata excesivă a procedurii în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Curtea a remarcat, de asemenea, că Legea nr. 6384 se aplica tuturor cererilor pendinte în fața acesteia, depuse înainte de 23 septembrie 2012 și care nu au fost încă comunicate guvernului. De asemenea, în deciziile sale, cum ar fi Müge Sargćn (20236/06), Mahmut Bacak și 44 de alte cereri (18904/09), Curtea a indicat că legea nr. 6384 se aplica în cazul cererilor comunicate guvernului, precum și al celor declarate inadmisibile din cauza existenței Comisiei ca o nouă acțiune internă. Întrucât Curtea a concluzionat că Comisia constituie o acțiune accesibilă Turciei, guvernul a inițiat un proces de extindere a competenței Comisiei în temeiul Legii nr. 6384. Competența Comisiei a fost extinsă printr-un decret ministerial din 10 februarie 2014 (J.O. din 16 februarie 2014). În continuare, aceasta a fost extinsă prin Decretul ministerial din 25 ianuarie 2016 nr. 206/8509 (J.O. din 9 martie 2016). De acum înainte, Comisia de soluționare a litigiilor are competența, printre altele, de a cunoaște cazuri legate de zonele forestiere. Într-adevăr, în conformitate cu art. 4 litera (a), Comisia este competentă să cunoască cererile introduse prin invocarea unei încălcări a dreptului de proprietate din cauza anulării titlului de proprietate în temeiul articolului 2/B din Legea nr. 6831 din 31 august 1956 sau a constatării că bunul în cauză se afla în domeniul forestier. Prin urmare, reclamanții au la dispoziție o nouă cale de atac internă și pot de acum înainte să se adreseze Comisiei pentru a solicita despăgubiri. DECIZIA CURȚII Pagube material 18. În ceea ce privește cererea guvernului de a declara cererea inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție, Curtea ia notă de faptul că cererea a fost deja declarată admisibilă în hotărârea sa din 13 septembrie 2011 (punctul 1 din dispozitiv). În al doilea rând, Curtea amintește că a indicat în repetate rânduri că, în general, cerința de a epuiza căile de atac interne nu se referă la cererile de satisfacție echitabilă prezentate în fața sa în temeiul articolului 41 din Convenție. Într-adevăr, dacă, după ce au epuizat, fără succes, căile de atac interne înainte de sesizarea Curții, reclamanții ar fi obligați să epuizeze alte căi de drept pentru a obține o satisfacție echitabilă din aceasta, procedura prevăzută de convenție s-ar dovedi puțin compatibilă cu o protecție efectivă a drepturilor omului și ar conduce la o situație inconciliabilă cu scopul și obiectul convenției (a se vedea, pentru un exemplu recent, S.L. și J.L. c. Croația (satisfacție echitabilă), n 13712/11, § 17, 6 octombrie 2016 și cauzele menționate în aceasta. Prin urmare, Curtea respinge cererea guvernului. 20. Cu toate acestea, Curtea amintește, de asemenea, că a decis, în Hotărârea Gümrükçüler și altele ((satisfacție echitabilă), menționată anterior), referitoare la o chestiune juridică identică cu cea din speță, radierea unui cuvânt pe baza art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, în măsura în care s-a stabilit că posibilitatea concretă a reclamanților există la nivel național. În această hotărâre, aceasta a arătat într-adevăr că organele competente, care sunt la fața locului și au acces la bunuri, registre și arhive, precum și la toate celelalte mijloace practice, sunt cu siguranță mai bine plasate pentru a se pronunța asupra unor probleme complexe de proprietate și de evaluare și pentru a stabili o despăgubire (...) Examinarea prezentei cauze nu dezvăluie nicio circumstanță specială care ar putea conduce la o concluzie diferită. Prin urmare, în aceste condiții și având în vedere natura subsidiară a mecanismului de control instituit prin Convenție, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. În plus, Curtea este de părere că, în speță, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale care ar impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. 23. Curtea precizează că, pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a ținut seama de competența pe care i-o recunoaște la art. 37 alineatul (2) din convenție pentru a decide reinscrierea unei părți la rol atunci când consideră că circumstanțele o justifică (Gümrükçüler și alții (satisfacție echitabilă), citată anterior, punctul 42. 24. Prin urmare, partea din litigiul referitor la art. 41 din Convenție privind cererea de despăgubire a prejudiciului material care rezultă din încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ar trebui eliminată din rol. În ceea ce privește cererea de despăgubire pentru daune morale rezultate în urma încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele de care dispune și care acționează în mod echitabil în conformitate cu prevederile articolului 41 din convenție, Curtea alocă 6 000 EUR în comun moștenitorilor reclamantului pentru daune morale (a se vedea, printre altele, Sar 8622/05, § 38, 27 septembrie 2011, Adem Yemmaz Doćan și alții c. Turcia (satisfacție echitabilă), nr. 25700/05, § 14, 18 octombrie 2011 și Gümrükçüler și alții (satisfacție echitabilă), citată anterior, § 44. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 26. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000 XI. În speță, având în vedere documentele de care dispune și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce în comun moștenitorilor reclamantului suma de 4 000 EUR. Interese moratorii 27. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L eliminarea din rol a părții din litigiul privind art. 41 din Convenție privind cererea de despăgubire a prejudiciului material cauzat de încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Dit că statul pârât trebuie să plătească în comun moștenitorilor reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (șase mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, (ii. 000 EUR (patru mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către moștenitorii reclamantului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 21 noiembrie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith Robert Spano Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-09-13
0,97
AFFAIRE KOPER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KOPER c. TURQUIE (Requête n o 18538/05) ARRÊT ( fond ) STRASBOURG 13 septembre 2011 DÉFINITIF 13/12/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de f
CtEDO 2017-11-21
0,96
AFFAIRE SÜLEYMAN BABA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SÜLEYMAN BABA c. TURQUIE (Requête n o 2150/05) ARRÊT (Satisfaction équitable – radiation) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/02/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention
CtEDO 2017-11-21
0,96
AFFAIRE KAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAR c. TURQUIE (Requête n o 25257/05) Cet arrêt a été révisé conformément à l’article 80 du règlement de la Cour par un arrêt du 26 mars 2019. ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/
CtEDO 2017-11-21
0,95
AFFAIRE KAYACI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAYACI ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 41485/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/02/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peu
CtEDO 2017-11-21
0,95
AFFAIRE FERYADİ ȘAHİN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FERYADİ ŞAHİN c. TURQUIE (Requête n o 33279/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/02/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
Sursă