AFFAIRE ERKMEN ET AUTRES c. TURQUIE

În cazul Erkmen și al altor c. Turcia, această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din convenție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care găzduiește o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinta Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Iș La originea cauzei se află o cerere (n 6950/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care șapte resortisanți ai acestui stat, domnii Sadettin Erkmen, Burhanettin Erkmen, Hüsamettin Erkmen, Ahmet Erkmen și Mehmet Erkmen și domnii mei Huriye Düzgün și Saime Erkmen ( 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea a formulat o cerere și a invitat guvernul și reclamanții să-și prezinte în scris observațiile cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (a se vedea punctul 37 și punctul 3 din dispozitivul de la hotărârea din acțiunea principală).

Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. Nu s-a ajuns la niciun acord prin care să se permită să se ajungă la un regulament Ö n Õ a fost găsit. În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat 857 871,55 EUR (EUR) pentru daune materiale și 35 000 EUR pentru prejudicii morale. În observațiile lor din 21 iunie 2006 August 2010, pe care le-au prezentat în termenul stabilit, și-au modificat pretenția cu privire la prejudiciul material (a se vedea punctul 8). ÎN conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanții, referindu-se la raportul de expertiză întocmit la 10 mai 2010 de doi experți desemnați de Tribunalul de Mare Instanță din Quarșamba, solicită 3971414,85 de lire turcești (TRL) (aproximativ 174 000 EUR), sumă care corespunde, în opinia părților interesate și a experților, valorii reale a bunului la data raportului. Din acest raport de expertiză rezultă, de asemenea, că valoarea bunului în cauză era de 334 628,74 TRL (aproximativ 147 000 EUR) în momentul depunerii cererii în fața Curții și de 330 092,57 (aproximativ 145 000 EUR) în cazul în care hotărârea care le privează de proprietatea lor a devenit definitivă. În primul rând, guvernul susține că instanțele naționale nu au epuizat căile de atac interne, întrucât, în opinia sa, acestea ar fi avut posibilitatea de a solicita o despăgubire în temeiul articolului 1007 din Codul civil în fața instanțelor interne.

Apoi, acesta consideră că cererea pentru daune materiale excesive și neîntemeiate și solicită Curții să o respingă. 10. În ceea ce privește posibilitatea de a primi o despăgubire la nivelul dreptului intern în temeiul articolului 1007 din Codul civil, Curtea amintește constatarea pe care a făcut-o în hotărârea sa principală (§§ 24-26) și ia act de faptul că guvernul nu demonstrează în ce măsură această perspectivă a putut deja sau ar putea să se realizeze deja. 11. În ceea ce privește principiile generale în acest domeniu, Curtea face trimitere la jurisprudența sa bine stabilită, Turgut și alții (c. Turcia ((satisfacție echitabilă), nr. 1411/03, § 12-16, 13 octombrie 2009 12. Având în vedere aceste elemente și luând în considerare, de asemenea, raportul din 10 mai 2010 privind valoarea bunului, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamanților suma de 150 000 EUR pentru toate prejudiciile materiale.

Pagubă morală 13. Reclamanții solicită, de asemenea, 35 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 14. Guvernul contestă această pretenție și solicită Curții să o respingă. 15. Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral, în special din cauza sentimentului de nemulțumire și frustrare cauzat de privarea de terenuri. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, Curtea, hotărând în echitate în conformitate cu art. 41 din Convenție, alocă 3 000 EUR reclamanților pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 16. Curtea constată că reclamanții nu solicită nicio sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; prin urmare, nu este necesar să se pronunțe asupra acestei chestiuni.

Interese moratorii 17. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, în L.A., declară că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data Regulamentului 150 000 EUR (o sută cincizeci de mii EUR) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (ii.

000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 septembrie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Françoise Tulkens Modululer Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE ERKMEN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 6950/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 13 septembre 2011 DÉFINITIF 13/12/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Erkmen et autres c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente , Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, Guido Raimondi, juges , et de Stanley Naismith, greffier de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 23 août 2011, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE