CtEDO 24.05.2011 Auto

AFFAIRE ÇAĞLAR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
24.05.2011
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ÇAĞLAR c. TURQUIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNEA CAUZA LOR TURCIA (solicitarea nr. 11192/05 HOTĂRÂREA (SFÂRȘIREA ECHIPĂ) STRASBURG 24 mai 2011 DEFINIF 24/08/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În acest caz, cauza îCalar c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care are sediul într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, Președintele Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Iș 11192/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Nedim Caialar ( (1) din Protocolul nr. 1 (Callar c. Turcia, nr 11192/05, § 20, 13 aprilie 2010). Cu privire la art. 41 din Convenție, reclamantul solicita o sumă pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat și a invitat guvernul și reclamantul să-i prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni, în special să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge. Aceasta a afirmat, de asemenea, că, în lipsa unui acord între statul pârât și reclamant, o acțiune în constatarea (de a tespiti davas Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. Nu s-a ajuns la niciun acord prin care să se permită să se ajungă la un acord. ÎN conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamantul solicită 118 de milioane de euro (EUR), inclusiv valoarea terenului de 118 000 m și pierderea câștigurilor. În acest sens, acesta furnizează patru rapoarte de expertiză. Potrivit primului raport de expertiză întocmit de o societate imobiliară la 8 octombrie 2010, valoarea reală a bunului în cauză ar fi cuprinsă între 1 182 000 EUR și 1 877 000 000. EUR. Al doilea raport, pregătit și de o societate imobiliară la o dată nespecificată, are valoarea bunului între 1 497 500 EUR și 1 877 000 EUR. Celelalte două rapoarte de expertiză au fost întocmite de experții desemnați de Tribunalul de Mare Instanță din D.A.Urla ca urmare a unei acțiuni în constatare inițiate de reclamant la 2 septembrie 2010, așa cum a solicitat Curtea în hotărârea sa principală (§ 23). 000 EUR) la momentul privării bunurilor în 2004. Din acest raport reiese, de asemenea, că, la 8 octombrie 2010, data la care tribunalul pe scară largă a avut loc la fața locului în prezența experților, valoarea terenului a fost de 1 773 000 TRL (aproximativ 900 000 EUR). În ultimul raport de expertiză prezentat de solicitant, a cărui dată nu este precizată, experții estimează valoarea bunului la 1 891 200 TRL (aproximativ 950 000 EUR). Guvernul susține în primul rând că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, întrucât ar fi avut posibilitatea de a solicita o despăgubire în temeiul articolului 1007 din Codul civil. În al doilea rând, solicită Curții să respingă cererea pentru daune materiale, pe care o consideră excesivă și nefondată : excesiv, deoarece reclamantul a cumpărat bunul în cauză la 1,5 TRL pe metru pătrat în 1987, în timp ce valoarea sa este astăzi de 2 TRL și suprafața în litigiu a terenului era de 88 068 ; nefondat, pentru că nu prezintă nici un document pentru a dovedi prejudiciul său. În ceea ce privește posibilitatea ca reclamantul să obțină o despăgubire la nivelul dreptului intern în temeiul articolului 1007 din Codul civil, Curtea amintește constatarea pe care a făcut-o în hotărârea sa principală (§§ 14-16) și ia act de faptul că guvernul nu demonstrează în ce măsură această perspectivă a putut deja sau ar putea să se împlinească. 10. În ceea ce privește principiile generale în acest domeniu, Curtea face trimitere la jurisprudența sa bine stabilită (Turgut și alții c. Turcia (satisfacție echitabilă), nr. 1411/03, § 12-16, 13 octombrie 2009). 11. Curtea consideră că trebuie să ia în considerare raportul din 26 octombrie 2010, pe de o parte, pentru că a fost pregătit de către experții desemnați de instanța de judecată de marile instanțe și, pe de altă parte, pentru că este mai detaliat decât ultimul raport de experienă a cărui dată nu este precizată și, prin urmare, consideră că este rezonabil să acorde reclamantului suma de 910 000 EUR pentru daune materiale, suma la care raportul de expertiză evalua bunul, și anume 900 000 EUR, împreună cu dobânda moratorie. Pagubă morală 12. Pentru prejudiciul moral, reclamantul se supune înțelepciunii Curții. 13. Guvernul consideră că nu este necesar să acorde o sumă în acest sens. 14. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră că constatarea încălcării constituie o despăgubire suficientă pentru reclamant (Turgut și alții, citată anterior, § 22) Cheltuieli și cheltuieli de judecată 15. Reclamantul solicită, fără a preciza suma, o sumă pentru cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată efectuate în fața Tribunalului de Mare Instanță în cadrul acțiunii în constatare. În acest sens, acesta prezintă copii ale facturilor aferente cheltuielilor de judecată. 16. Guvernul nu se pronunță asupra acestui punct. 17. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002). 18. Curtea constată că reclamantul prezintă anumite documente în sprijinul cererii sale. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lire turcești la rata aplicabilă la data Regulamentului 910 000 EUR (9100 10 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii. 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit reclamantului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 24 mai 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Françoise Tulkens Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-04-13
0,96
AFFAIRE ÇAĞLAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇAĞLAR c. TURQUIE (Requête n o 11192/05) ARRÊT (Fond) STRASBOURG 13 avril 2010 DÉFINITIF 13/07/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2011-12-13
0,96
AFFAIRE COȘKUN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE COŞKUN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 35561/05) ARRÊT STRASBOURG 13 décembre 2011 DÉFINITIF 13/03/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2011-09-13
0,96
AFFAIRE ERKMEN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ERKMEN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 6950/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 13 septembre 2011 DÉFINITIF 13/12/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peu
CtEDO 2011-06-14
0,96
AFFAIRE ȘAT c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ŞAT c. TURQUIE (Requête n o 34993/05) ARRÊT STRASBOURG 14 juin 2011 DÉFINITIF 14/09/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affai
CtEDO 2010-09-14
0,96
AFFAIRE BOZAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BOZAK c. TURQUIE (Requête n o 32697/02) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 14 septembre 2010 DÉFINITIF 14/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă