AFFAIRE ÇAĞLAR c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

13.04.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ÇAĞLAR c. TURQUIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNEA PENTRU CAMERA c. TURCIA (solicitarea nr. 11192/05) HOTĂRÂREA (Fond) STRASBURG 13 aprilie 2010 DEFINITIVF 13/07/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cazul ăsta, Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Iș 11192/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Nedim Chaalar ( La 13 noiembrie 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 24 iulie 1987, reclamantul a cumpărat un teren cu o suprafață de 118 200 în satul Bademler din Urla (Izmir) și a obținut un titlu de proprietate de la biroul registrului funciar. La 30 martie 1992, o treime a introdus o acțiune împotriva Trezoreriei Publice deoarece, în timpul studiilor cadastrale, unele dintre terenurile sale fuseseră înregistrate în numele acesteia. La o dată nespecificată, reclamantul a luat parte la acțiunea în cauză și-a prezentat titlul de proprietate și a solicitat anularea ultimelor limite stabilite în urma lucrărilor de cadastru în ceea ce privește parcela nr. 2 a terenului nr. 106. Prin hotărârea din 15 noiembrie 2002, după trei raiduri la fața locului și șapte expertize, examinarea fotografiilor aeriene și a planurilor, precum și audierea martorilor, Tribunalul de Cadastru din Urla a clasat întreaga parcelă n 2 ca parte a domeniului forestier și a respins recursul reclamantului. El a precizat că, chiar dacă titlul de proprietate al reclamantului corespundea bine terenului în litigiu, acesta trebuia să fie considerat invalid pe motiv că bunul în cauză făcea parte din patrimoniul statului. Prin hotărârea din 8 noiembrie 2003, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 15 noiembrie 2002. 10. Prin hotărârea din 13 iulie 2004, Curtea de Casație a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii din 8 noiembrie 2003 introdusă de solicitant. 11. Această ultimă hotărâre a fost notificată reclamantului la 1 octombrie 2004. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 12. Dreptul și practica internă privind anularea titlurilor de proprietate privată și transferul către Trezorerie a bunurilor care fac parte din domeniul forestier public sunt descrise în Hotărârea Turgut și în alte hotărâri ale Curții 1411/03, § 41-67, 8 iulie 2008). Reclamantul susține că a fost privat de titlul său de proprietate în beneficiul Trezoreriei Publice fără a fi fost despăgubit și invocă în acest sens articolul din Protocolul nr. 14. Cu privire la admisibilitate, guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne. În primul rând, reclamantul ar fi trebuit să depună o acțiune în fața instanței administrative în vederea obținerii unei despăgubiri în temeiul dispozițiilor relevante ale Constituției și ale articolului 13 din Legea nr. 2577 privind procedura administrativă. Codul civil conform căruia statul este răspunzător pentru orice prejudiciu cauzat de păstrarea registrelor funciare. În cele din urmă, reclamantul ar fi putut solicita despăgubiri în temeiul dispozițiilor generale ale Codului obligațiilor. În această privință, guvernul se referă la jurisprudența națională, în special în ceea ce privește răspunderea obiectivă a statului pentru păstrarea registrelor funciare. 15. Recurentul contestă aceste argumente. 16. Curtea amintește că a respins deja excepțiile similare ridicate de guvernul pârât (a se vedea Temel Conta Sanayi Ve Ticeret A.Ș. c. Turcia, nr 45651/04, §§ 29-33, 10 martie 2009, Do Electroluxrusöz și Aslan c. Turcia , n 1262/02, § 22-23, 30 mai 2006, Mehmet Ali Miçooo 23249/04, § 29, 2 decembrie 2008 și Berber c. Turcia, 20606/04, § 17, 13 ianuarie 2009) și constată că observațiile prezentate în speță de către guvern nu permit să se devieze de la această jurisprudență și constată, de asemenea, că cererea nu se opune niciunuia dintre motivele de inadmisibilitate prevăzute la art. 35 alineatul (3) din convenție și, prin urmare, trebuie declarată admisibilă. 17. Pe fond, guvernul afirmă că, în conformitate cu dreptul intern relevant, un bun care face parte din domeniul forestier nu poate face obiectul unei înscrieri în registrul funciar în numele unei persoane fizice. În acest caz, înregistrarea bunului în numele reclamantului a fost făcută, la momentul respectiv, cu încălcarea Constituției și a legilor relevante. Prin urmare, titlul de proprietate al reclamantului a fost anulat de către autoritățile judiciare; prin urmare, nu i s-a putut acorda nicio compensație, deoarece titlul său de proprietate era nul și neavenit. 18. Reclamantul contestă aceste argumente și își reiterează afirmațiile. 19. Curtea amintește că a examinat deja obiecțiuni identice cu cele prezentate de reclamant și a concluzionat că încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza lipsei de despăgubiri pentru transferul de proprietate asupra bunului reclamanților către Trezorerie (Turt și alții, citată anterior, § 93, Hacesalihouilu c. Turcia, n 343/04, § 29 36, 2 iunie 2009, Temel Conta Sanayi Ve Ticaret A.Ș. , citată anterior, §§ 40-45 Rimer și alții c. Turcia, n 18257/04, § 34 41, 10 martie 2009 și Nural Vural Turcia, nr 16009/04, § 29 34, 10 martie 2009). După examinarea prezentei cauze, Comisia consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în speță. 20. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 21. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamantul solicită un milion de euro. În ceea ce privește prejudiciul moral, acesta se bazează pe înțelepciunea Curții. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile în fața instanțelor naționale și în fața Curții, reclamantul nu a prezentat nicio cerere în acest sens. 22. Guvernul contestă suma solicitată 23. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră că problema aplicării articolului 41 nu se află în stare, astfel încât aceasta trebuie rezervată ținând seama de posibilitatea unui acord între statul pârât și reclamant (în același sens, a se vedea Turgut și alții, citată anterior, § 101, Temel Conta Sanayi Ve Ticaret A.Ș., citată anterior, § 51, Nural Vural, citată anterior, § 38 și Rimer și alții, citată anterior, punctul 46. În lipsa unei acțiuni în constatarea Curții (de a tespiti davas. ) introdusă de reclamant la o instanță de mare instanță ar constitui, printre altele, unul dintre cele mai potrivite mijloace de determinare a valorii bunului în litigiu. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Guvernul și reclamantul să își prezinte în scris observațiile cu privire la această chestiune în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge, rezervă procedura ulterioară și deleagă președintele Camerei va avea grijă să o stabilească dacă este necesar. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 13 aprilie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Francoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte