GÜMRÜKÇÜOĞLU v. TURKEY

Comunicat la 19 octombrie 2018 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 27612/07 Hacı Ahmet GÜMRÜKÇÜOδLU împotriva Turciei depusă la 22 iunie 2007 OBJETORUL CAUZULUI Cererea se referă la confiscarea vehiculului reclamantului ca urmare a unei anchete privind presupusul trafic de petroli. La sfârșitul procedurii penale, Curtea a achitat reclamantul acuzației împotriva acestuia și a ordonat returnarea vehiculului la reclamant după ce hotărârea a devenit finală. După ce și-a revenit vehiculul, reclamantul a depus un caz în fața unei instanțe administrative, cerând compensații pentru perioada în care nu putea beneficia de vehicul. Cu toate acestea, instanțele administrative au respins afirmațiile reclamantului. În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului? În special, prin confiscarea vehiculului reclamantului pentru o perioadă de doi ani, s-a echilibrat echilibrul între cerințele interesului general și interesele reclamantului în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Borzhonov c. Rusia) , nr. 18274/04, 22 ianuarie 2009)? În ce măsură instanța penală a considerat orice altă măsură prevăzută de legislația internă în loc de a confisca vehiculul în cauză? Curtea internă a impus reclamantului orice altă măsură alături de convulsiile în cauză?

Communicated on 19 October 2018

SECOND SECTION

Application no. 27612/07

Hacı Ahmet GÜMRÜKÇÜOĞLU

against Turkey

lodged on 22 June 2007

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the seizure of the applicant’s vehicle as a result of an investigation for alleged oil smuggling. At the end of the criminal proceedings, the court acquitted the applicant of the charge against him and ordered that the vehicle be returned to the applicant once the decision became final. After having had his vehicle returned, the applicant lodged a case before an administrative court, seeking compensation for the period during which he could not benefit from the vehicle. The administrative courts however rejected the applicant’s claims.

QUESTION tO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? In particular, did the seizure of the applicant’s vehicle for a period of two years strike a fair balance between the demands of the general interest and the interests of the applicant within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 (see

Borzhonov v. Russia

, no. 18274/04, 22 January 2009)? To what extent did the criminal court consider any other measure envisaged by domestic law instead of seizure the vehicle at issue? Did the domestic court impose on the applicant any other measure alongside the seizure at issue?