ÇAVUȘ v. TURKEY

Comunicat la 26 octombrie 2018 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 53009/09 Hüseyin ÇAVUȘ împotriva Turciei depusă la 16 septembrie 2009 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la privarea vehiculului reclamantului fără a fi plătită nicio compensație în schimb. Vehiculul reclamantului a fost confiscat de autoritățile vamale ca garanție pentru a asigura plata datorielor sale fiscale. ulterior, reclamantul a plătit datoria vamală. Cu toate acestea, cererea sa de a primi vehiculul înapoi a fost respinsă de către autoritățile, deoarece a fost deja vândută unei trei persoane într-o licitație publică, având în vedere faptul că reclamantul nu a recăpătat vehiculul în termen de trei luni de la data convulsiilor. Reclamantul se plânge de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Reclamantul a fost privat de bunurile sale în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Această privație impune reclamantului o sarcină individuală excesivă, ținând cont de faptul că nu poate primi nicio compensație pentru vehiculul său, deși a plătit pe deplin taxele și sancțiunile impuse acestuia?

Communicated on 26 October 2018

SECOND SECTION

Application no. 53009/09 Hüseyin ÇAVUȘ against Turkey lodged on 16 September 2009

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s deprivation of his vehicle without having been paid any compensation in return. The applicant’s vehicle was seized by the customs authorities as a guaranty in order to secure the payment of his tax debts. Subsequently, the applicant paid the customs debt. However, his request to receive the vehicle back was rejected by the authorities as it had already been sold to a third person in a public auction, on account of the applicant’s failure to reclaim the vehicle within three-months from the date of seizure. The applicant complains of a violation of his rights under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS tO THE PARTIES Has the applicant been deprived of his possessions in the public interest, and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, was that deprivation necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or penalties? Did that deprivation impose an excessive individual burden on the applicant, taking into account that he could not receive any compensation for his vehicle although he had fully paid the taxes and penalties imposed on him?