DEMIR v. TURKEY

Comunicat la 11 martie 2019 SECȚIUNE Cerere nr. 5814/09 Faik DEMİR împotriva Turciei depusă la 14 ianuarie 2009 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la cererea reclamantului de achiziționare a unei piese de teren prin posesie adversă. Primul caz al reclamantului a fost respins din cauza faptului că cerințele de utilizare nediscriminată și neîntreruptă a terenurilor timp de 20 de ani pentru achiziție nu au fost îndeplinite. După ce a așteptat îndeplinirea cerinței de douăzeci de ani, în 2004 reclamantul a introdus un nou caz civil în fața instanței de primă instanță pentru înregistrarea aceluiași teren în numele său. Curtea a respins acest caz din motivele că cerința de douăzeci de ani va relua de la data deciziei sale finale anterioare. În deciziile lor, instanța națională a concluzionat că, având în vedere că primul caz al reclamantului a fost respins, terenul în cauză a devenit contestat. Întrebarea TOT PARTE Are reclamantul o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special, a avut o așteptare legitimă în ceea ce privește cererea sa privind proprietatea pe care o folosea de o perioadă de timp extinsă? În cazul în care este cazul, reclamantul a fost privat de posesiunile sale în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? O astfel de privare i-a impus o sarcină individuală excesivă?

Communicated on 11 March 2019

SECOND SECTION

Application no. 5814/09

Faik DEMİR

against Turkey

lodged on 14 January 2009

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s claim for acquisition of a piece of land by way of adverse possession.

The applicant’s first case was rejected on account of the fact that the requirements of undisputed and uninterrupted use of the land for 20 years for acquisition inscription had not been met.

After having awaited the fulfilment of the twenty-year requirement, in 2004 the applicant brought a new civil case before the first instance court for the registration of the same land in his name. The court rejected this case on the grounds that the twenty-year requirement would restart from the date of its previous final decision. In their decisions, the national courts concluded that as the applicant’s first case had been rejected, the land at issue had become disputed. The previous time for use of the land therefore could not be regarded in the calculation of the following case.

QUESTION tO THE PARTIES

Did the applicant have a possession within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? In particular, did he have a legitimate expectation as regards his claim concerning the property that he had been using for an extended period of time?

If so, has the applicant been deprived of his possessions in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? Did such deprivation impose an excessive individual burden on him?