- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 aprilie 2019
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Affaire communiquée
Yașar împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 2 aprilie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr 10106/13 Ahmet YAȘAR împotriva Turciei introdusă la 5 decembrie 2012 CUPRINDERE LA LIMITARE Cererea se referă la confiscarea vehiculului reclamantului, care, în opinia sa, este un cumpărător de bună credință și o persoană terță în raport cu procedura penală, în lipsa unei condamnări penale definitive a principalilor inculpați. Fără a invoca în mod nominal un articol din Convenție sau protocoale adiționale, se plânge de faptul că a fost tratat ca fiind acuzat atunci când a fost victima acestui caz. El se plânge, de asemenea, de încălcarea dreptului său la respectarea proprietății sale. El susține că a fost privat de vehiculul său în timp ce a fost proprietar, și că aceasta în ciuda existenței legilor în favoarea sa.
RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere confiscarea vehiculului reclamantului fără condamnare penală, prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alineatul (2) din convenție a fost respectată în speță (G.I.E.M. S.R.L. și alții c. Italia [GC], nr. 1828/06 și nr. 2 al doilea paragraf, § 310-318, 28 iunie 2018, și Geerings c. Țările de Jos, n 30810/03, § 41-51, 1 martie 2007) Confiscarea vehiculului reclamantului a adus atingere dreptului reclamantului de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (G.I.E.M. S.R.L.
și al altor c. Italia, citată anterior, §§ 292-304)?În cazul în care această interferență a respectat condițiile prevăzute de legea nr. 1, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Această interferență a respectat un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamantului Pe de altă parte, încă în temeiul articolului 1 din Protocolul 1, instanțele interne au pus în balanță diferitele interese în prezența sa, au furnizat motive pertinente și suficiente referitoare la existența și justificarea G.I.E.M. S.R.L. și altele, menționate anterior, § 302)
Communiquée le 2 avril 2019
DEUXIÈME SECTION
Requête n o 10106/13 Ahmet YAȘAR contre la Turquie introduite le 5 décembre 2012
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne la confiscation du véhicule du requérant, acquéreur de bonne foi selon lui et personne tierce par rapport à la procédure pénale, en l’absence d’une condamnation pénale définitive des accusés principaux. Sans invoquer nommément un article de la Convention ou des protocoles additionnels, il se plaint du fait qu’il a été traité comme accusé alors qu’il était victime dans cette affaire. Il se plaint également d’une atteinte à son droit au respect de ses biens. Il soutient qu’il a été privé de son véhicule alors qu’il était propriétaire, et ce malgré l’existence des lois en son faveur.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Compte tenu de la confiscation du véhicule du requérant sans condamnation pénale, la présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention a-t-elle été respectée en l’espèce ( G.I.E.M. S.R.L. et autres c. Italie [GC], n os 1828/06 et 2 autres, §§ 310-318, 28 juin 2018, et Geerings c. Pays-Bas , n o 30810/03, §§ 41-51, 1 er mars 2007) ? 2. La confiscation du véhicule du requérant a-t-elle porté atteinte au droit du requérant au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ( G.I.E.M. S.R.L.
et autres c. Italie , précité, §§ 292-304) ? Dans l’affirmative : - cette ingérence a-t-elle respecté les conditions « prévue par la loi », au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? - l’ingérence poursuivait-elle un but légitime ? - cette ingérence a-t-elle respecté un juste équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de sauvegarde des droits fondamentaux du requérant ? 3. Par ailleurs, toujours dans le cadre de l’article 1 du Protocole 1, les juridictions internes ont-elles effectué une mise en balance des différents intérêts en présence, ont-elles fourni des motifs pertinents et suffisants relatifs à l’existence de « l’ingérence » et à sa justification, et ont-elles fondé leurs conclusions sur une appréciation acceptable des faits pertinents (voir G.I.E.M.
S.R.L. et autres, précité, § 302) ?