Doğan împotriva Turciei

Comunicat la 2 aprilie 2019 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNSURI nr. 1335/13 MUZAFER DO Cererea se referă la confiscarea unei sculpturi de cap de femeie a reclamantului, sculptor de profesie, în cadrul unei anchete penale pentru fraudă. La încheierea procedurii penale, tribunalul l-a acuzat pe reclamant, dar sculptura nu a fost restituită, deoarece fusese distrusă. Instanțele interne au respins cererea sa de compensare. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a respecta bunurile sale. El susține că a fost privat de proprietatea sa, deoarece acesta nu a fost restituit și cererea sa de compensare a fost respinsă.

Confiscarea bunurilor reclamantului și refuzul instanțelor interne ale cererii sale de compensare au adus atingere dreptului reclamantului de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Borjonov c. Rusia, nr 18274/04, § 57-62, 22 ianuarie 2009). În cazul în care această interferență a respectat condițiile prevăzute de lege, În sensul articolului 1 din Protocolul n languență, a urmărit ea un scop legitim această interferență să respecte un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamantului Pe de altă parte, încă în temeiul articolului 1 din Protocolul 1, instanțele interne au pus în balanță diferitele interese în prezența sa, au furnizat motive pertinente și suficiente referitoare la existența și justificarea G.I.E.M.

S.R.L. și altele, precum și Italia [GC], n 1828/06 și alte 2 § 302, 28 iunie 2018)

Communiquée le 2 avril 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 13351/13 Muzaffer DOĞAN contre la Turquie introduite le 11 janvier 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la saisie d’une sculpture de tète de femme du requérant, sculpteur de profession, dans le cadre d’une enquête pénale pour fraude. Au terme de la procédure pénale, le tribunal acquitta le requérant de l’accusation, mais la sculpture ne fut pas restituée, car elle avait été détruite. Les juridictions internes rejetèrent sa demande de compensation. Le requérant se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens. Il soutient qu’il a été privé de son bien, car celui-ci n’a pas été restitué et sa demande de compensation a été rejetée.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La confiscation du bien du requérant et le refus des juridictions internes de sa demande de compensation ont-ils porté atteinte au droit du requérant au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 (voir Borjonov c. Russie , n o 18274/04, § 57-62, 22 janvier 2009). Dans l’affirmative : - cette ingérence a-t-elle respecté les conditions « prévue par la loi », au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? - l’ingérence poursuivait-elle un but légitime ? - cette ingérence a-t-elle respecté un juste équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de sauvegarde des droits fondamentaux du requérant ? 2. Par ailleurs, toujours dans le cadre de l’article 1 du Protocole 1, les juridictions internes ont-elles effectué une mise en balance des différents intérêts en présence, ont-elles fourni des motifs pertinents et suffisants relatifs à l’existence de « l’ingérence » et à sa justification, et ont-elles fondé leurs conclusions sur une appréciation acceptable des faits pertinents (voir G.I.E.M.

S.R.L. et autres c. Italie [GC], n os 1828/06 et 2 autres, § 302, 28 juin 2018)