MUTLUAY ET EĞİTİM VE BİLİM EMEKÇİLERİ SENDİKASI (EĞİTİM-SEN) c. TURQUIE

A DOUA SECȚIUNE DECIZIE Cerere nr. 81688/12 Bar Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 septembrie 2012, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA primului reclamant, dl Bariș Mutluay, este un resortisant turc, născut în 1981 și rezident în Ankara. Al doilea reclamant, Eiitim ve Bilim Emekçileri Sedikas Este un sindicat al cărui sediu se află în Ankara. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul N. Eldem, avocat care lucrează în Ankara. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 2 noiembrie 2011, primul reclamant, profesor și membru al sindicatului E.I.I.im-Sen, a participat la deschiderea unui stand al acestui sindicat în campusul Universității din Haitôpe (Ankara) și a distribuit tracte. La 9 martie 2011, directorul universității a aplicat primul reclamant o sancțiune disciplinară, și anume un avertisment fără caracter punitiv. El a fost acuzat de organizarea unei astfel de activități fără permisiunea universității. La 13 mai 2011, Tribunalul Administrativ a respins recursul în anulare introdus de primul reclamant, fără a examina temeinicia cererii. Tribunalul a considerat că nu este vorba despre o sancțiune disciplinară care să poată face obiectul unui litigiu în fața instanțelor administrative.

Această hotărâre a fost confirmată de Consiliul de Stat la 13 decembrie 2011. Prin scrisoarea din 11 iulie 2018, primul reclamant a informat Curtea cu privire la faptul că nu mai intenționa să își mențină cererea. GRIEFS Invocând art. 11 din Convenție, reclamanții denunță o încălcare a dreptului lor la libertatea de asociere și la libertatea sindicală. Invocând articolele 6 și 13 din convenție, aceștia se plâng că nu dispun de o cale de atac eficientă pentru a-și supune travaliu întemeiat pe art. 11. Curtea constată că, prin scrisoarea sa din 11 iulie 2018, primul reclamant și-a exprimat dorința de a nu-și mai menține cererea. În consecință, în măsura în care se referă la acest solicitant, ar trebui să se elimine cererea de participare în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție.

În ceea ce privește al doilea reclamant, Curtea constată că, în principiu, sindicatul E În al doilea rând, nu se susține că autoritățile naționale competente au aplicat vreo sancțiune sindicatului E.I.I.im-Sen din cauza organizării acestei manifestări. Prin urmare, Curtea concluzionează că nu a existat nicio ingerință în dreptul la libertatea de a manifesta uniunea Eitim-Sen, în sensul articolului 11 din convenție. Prin urmare, se concluzionează că acest aspect este în mod clar nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 3 litera (a) și al articolului 4 din convenție (a se vedea în acest sens Özbent și alții c. Turcia, nr. 56395/08 și 58241/08, § 39, 9 iunie 2015). Având în vedere această constatare, reclamantul Eitim-Sen nu dispune de un motiv care poate fi apărat în sensul articolului 13 din convenție.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște: de a anula cererea de rol în ceea ce privește primul reclamant, de a declara cererea inadmisibilă cu condiția ca aceasta să se refere la cel de-al doilea reclamant. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 13 decembrie 2018. Hasan Bak

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 81688/12 Barıș MUTLUAY et EĞİTİM VE BİLİM EMEKÇİLERİ SENDİKASI (EĞİTİM-SEN) contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 novembre 2018 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Jon Fridrik Kjølbro, Ivana Jelić, juges, et de Hasan Bakırcı, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 17 septembre 2012, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le premier requérant, M. Barıș Mutluay, est un ressortissant turc, né en 1981 et résidant à Ankara. Le deuxième requérant, Eğitim ve Bilim Emekçileri Sendikası (« Eğitim-Sen » ), est un syndicat dont le siège se trouve à Ankara.

Ils ont été représentés devant la Cour par M e M. N. Eldem, avocat exerçant à Ankara. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 2 novembre 2011, le premier requérant, enseignant et membre du syndicat Eğitim-Sen, participa à l’ouverture d’un stand de ce syndicat dans le campus de l’université de Hacettepe (Ankara) et distribua des tracts. Le 9 mars 2011, le rectorat de l’université infligea au premier requérant une sanction disciplinaire, à savoir un « avertissement sans caractère punitif ». Il lui était reproché d’avoir organisé une telle activité sans autorisation de l’université.

Le 13 mai 2011 le tribunal administratif rejeta le recours en annulation introduit par le premier requérant, sans procéder à examen du bien-fondé de la demande. Le tribunal considéra qu’il ne s’agissait pas d’une sanction disciplinaire pouvant faire l’objet d’un contentieux devant les juridictions administratives. Ce jugement fut confirmé par le Conseil d’État le 13 décembre 2011. Par une lettre du 11 juillet 2018, le premier requérant informa la Cour qu’il n’entendait plus maintenir sa requête. GRIEFS Invoquant l’article 11 de la convention, les requérants dénoncent une atteinte à leur droit à la liberté d’association et syndicale.

Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, ils se plaignent de ne pas disposer d’une voie de recours effective pour soumettre leur grief tiré de l’article 11. EN DROIT La Cour note que les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit à la liberté d’association et syndical, et de ne pas disposer d’une voie de recours effective pour soumettre ce grief. La Cour note que par sa lettre du 11 juillet 2018, le premier requérant a exprimé sa volonté de ne plus maintenir sa requête. En conséquence, pour autant qu’elle concerne ce requérant, il convient de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Pour ce qui est du deuxième requérant, la Cour note qu’en principe le syndicat Eğitim-Sen, dont le stand a été ouvert, peut aussi se plaindre d’une ingérence dans son droit à la liberté de manifester au sens de l’article 11 de la Convention.

Cela étant, la Cour constate d’abord que la manifestation litigeuse a effectivement eu lieu. Ensuite, il n’est pas allégué que les autorités nationales compétentes aient infligé une quelconque sanction au syndicat Eğitim-Sen en raison de l’organisation de cette manifestation. Partant, la Cour conclut qu’il n’y a pas eu d’ingérence dans le droit à la liberté de manifester du syndicat Eğitim-Sen, au sens de l’article 11 de la Convention. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention (voir en ce sens, Özbent et autres c. Turquie , n os 56395/08 et 58241/08, § 39, 9 juin 2015). Au vu de ce constat, le requérant Eğitim-Sen ne dispose pas d’un grief défendable aux fins de l’article 13 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle en ce qui concerne le premier requérant, Déclare la requête irrecevable pour autant qu’elle concerne le deuxième requérant. Fait en français puis communiqué par écrit le 13 décembre 2018. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Greffier adjoint Président