DEDU v. ROMANIA

Comunicat la 25 noiembrie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 56397/15 Ion DEDU împotriva României depusă la 6 noiembrie 2015 OBIECTUL CAUZEI Cererea a fost inițiată în proceduri disciplinare deschise împotriva reclamantului de către Serviciul de Informații din România (Serviciul Român de Informații – SRI). În special, reclamantul a susținut că prin adoptarea și aplicarea deciziei de expediere a acestuia, autoritățile au încălcat, respectiv, drepturile sale la libertate și la libertatea de circulație prevăzute de articolele 5 § 1 și 2 din Protocolul nr. 4, deoarece măsura era ilegală și/sau nu a urmărit un obiectiv legitim și/sau instanțele nu au examinat dacă este proporțională. El a afirmat, de asemenea, că procedurile în care a fost implicat au fost nedreptate și au încălcat drepturile sale garantate de art. 6 deoarece (i) instanțele nu au fost imparțiale, deoarece erau compuse din judecători care au fost examinați de SRI în timpul procedurii care trebuie respectate pentru obținerea certificatelor ORNISS; (ii) în timpul procedurii de judecată, nici reclamantul, nici reprezentantul juridic ales nu au avut acces la dovezi esențiale clasificate și care ar putea fi utilizate pentru apărarea sa; și (iii) instanțele interne nu au furnizat motive pentru hotărârile lor în ceea ce privește argumentele sale privind transportul său. În plus, el a susținut că (i) decizia ilegală de a-l expedia și la domiciliul său timp de nouă zile; și (ii) faptul că i s-a refuzat accesul la ordinele emise împotriva lui și documentele care puneau în aplicare aceleași ordine care l-au afectat direct a constituit o încălcare a dreptului său la viața privată și de familie prevăzută la art. 8. În sfârșit, reclamantul a susținut că procedura internă nu i-a furnizat un remediu eficace pentru presupusele încălcări ale drepturilor Convenției sale în încălcarea articolului 13. Sancțiunile disciplinare de transport impuse reclamantului ar constitui o privare de libertate în sensul articolului 5 din Convenție sau o ingerință în dreptul său la libertatea de circulație în sensul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție? În cazul în care a existat încălcarea drepturilor reclamantului garantate de articolele 5 sau 2 din Protocolul nr. 4 (a se vedea De Tomasso c. Italia [GC] nr. 43395/09, 23 februarie 2017)? Reclamantul a avut o audiere corectă în conformitate cu art. 6 din Convenție în ceea ce privește examinarea cazului său? În special, procedurile judiciare au respectat principiul egalității armelor și al procedurii adversare în măsura în care nici reclamantul, nici reprezentantul său juridic ales nu au avut acces la documentele și dovezile clasificate, inclusiv răspunsul SRI la întrebările sale, care ar putea fi utilizate pentru apărarea sa (a se vedea mutatis mutandis Regner c. Republica Cehă ([GC], nr. 35289/11, 19 septembrie 2017)? De asemenea, au fost instanțe interne imparțiale având în vedere faptul că acestea au fost compuse din judecători care au fost examinați de SRI în timpul procedurii care trebuiau respectate pentru a obține clearance-ul de securitate necesar pentru a fi permis accesul la documente clasificate? În sfârșit, instanțele interne furnizează motive pentru hotărârile lor, în special în ceea ce privește argumentele reclamantului cu privire la transportul său (a se vedea Perez c. France [GC], nr. 47287/99, § 80, CEDO 2004)? A existat o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața privată și de familie, având în vedere faptul că (i) a fost interzis să părăsească casa sa pentru o parte semnificativă a zilei de transport; și (ii) că, în cadrul procedurii judiciare, a fost refuzat accesul la documente și informații legate direct de el? În cazul în care este cazul, a existat o încălcare a dreptului reclamantului garantat de art. 8 din Convenție? Procedura internă inițiată de reclamant i-a furnizat o soluție eficace pentru plângerile sale, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 25 November 2018

FOURTH SECTION

Application no. 56397/15

Ion DEDU

against Romania

lodged on 6 November 2015

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application originated in disciplinary proceedings which were opened against the applicant by the Romanian Intelligence Service (

Serviciul Român de Informații

– SRI). In particular, the applicant alleged that by taking and enforcing the decision to consign him, the authorities breached, respectively, his rights to liberty and to freedom of movement provided for by Articles 5 § 1 and 2 of Protocol No. 4 because the measure was unlawful and/or did not pursue a legitimate aim, and/or the courts failed to examine whether it was proportionate. He also alleged that the proceedings he was involved in were unfair and breached his rights guaranteed by Article 6 because (i) the courts lacked impartiality as they were composed of judges which were vetted by SRI during the procedure which must be followed in order to obtain ORNISS certificates; (ii) during the court proceedings neither the applicant, nor his chosen legal representative had access to essential evidence which was classified and which could be used for his defence; and (iii) the domestic courts failed to provide reasons for their judgments with regard to his arguments concerning his consignment. He further alleged that (i) the unlawful decision to consign him also at his home for nine days; and (ii) the fact that he was denied access to the orders issued against him and the documents grounding the said orders which concerned him directly amounted to a breach of his right to private and family life provided for by Article 8. Lastly, the applicant alleged that the domestic proceedings did not provide him with an effective remedy for the alleged breaches of his Convention rights in breach of Article 13.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the disciplinary sanction of consignment imposed on the applicant amount to a deprivation of liberty within the meaning of Article 5 of the Convention or to an interference with his right to freedom of movement within the meaning of Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention? If so, has there been a breach of the applicant’s rights guaranteed by Articles 5 or 2 of Protocol No. 4 (see

De Tomasso v. Italy

[GC] no. 43395/09, 23

February 2017)?

2.

Did the applicant have a fair hearing in accordance with Article 6 of the Convention with regard to the examination of his case? In particular, did the court proceedings respect the principle of equality of arms and of adversarial proceedings in so far as neither the applicant, nor his chosen legal representative had access to the classified documents and evidence, including the SRI’s answer to his questions, which could be used for his defence (see,

mutatis mutandis

,

Regner v. the Czech Republic

([GC], no.

35289/11, 19 September 2017)? Also, were the domestic courts impartial in view of the fact that they were composed of judges who were vetted by SRI during the procedure which had to be followed in order to obtain the necessary security clearance in order to be allowed access to classified documents? Lastly, did the domestic courts provide reasons for their judgments, particularly with regard to the applicant’s arguments concerning his consignment (see

Perez v. France

[GC], no. 47287/99, § 80, ECHR 2004)?

3.

Was there an interference with the applicant’s right to respect for private and family life in view of the fact (i) that he was prohibited from leaving his home for a significant part of the day during his consignment; and (ii) that during the court proceedings he was denied access to documents and information concerning him directly? If so, has there been a breach of the applicant’s right guaranteed by Article 8 of the Convention?

4.

Did the domestic proceedings initiated by the applicant provide him with an effective remedy for his complaints, as required under Article 13 of the Convention?