ERTASAY - SOCIÉTÉ PAR ACTIONS DES MINES ET DU COMMERCE c. TURQUIE

Comunicarea din 26 noiembrie 2018 a celei de-a doua SECȚIUNI: nr. 72099/10 ERTASAY (SOCIETATE PE ACȚIUNI ALE MINELOR ȘI ALE COMERȚULUI împotriva Turciei, introdusă la 8 noiembrie 2010 ÎN FAVOAREA LUXEMBURGULUI) sechestrarea uneltelor de șantier ale societății reclamante pe motiv că aceasta operase o mină înainte de reînnoirea permisului său de exploatare în zone forestiere de către Hotărârea Generală Pădurilor (O rman Genel Müdürlüiüüüüü În 1997, anumite bunuri ale reclamantei au fost confiscate în cadrul unei proceduri penale desfășurate în temeiul articolului 93 din Legea nr. În 1999, instanța de primă instanță a ordonat restituirea bunurilor confiscate.

Această decizie a devenit definitivă în 2000, iar bunurile în cauză au fost restituite reclamantei în 2001. La acțiunea în despăgubire inițiată de reclamantă a fost ulterior respinsă de instanțele interne pe motiv că uneltele de șantier în cauză nu erau înmatriculate la Camera de Comerț în numele reclamantei și că, întrucât aceasta din urmă nu a făcut ceea ce era necesar pentru a le înmatricula și pentru a li se restitui, aceasta a comis o greșeală gravă. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, societatea reclamantă se plânge de confiscarea bunurilor sale, de reținerea lor prelungită, precum și de refuzul instanțelor interne d În special, Comisia afirmă că, în conformitate cu normele aplicabile la momentul respectiv, administrația trebuie să facă ceea ce era necesar pentru înmatricularea mașinilor de construcții confiscate și neînregistrate în registrul relevant.

Având în vedere confiscarea bunurilor recurentei, reținerea prelungită a acestora și refuzul instanțelor interne de a-i acorda despăgubiri pentru presupusul prejudiciu rezultat, dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale consacrate la art. 1 din Protocolul nr 1 a fost respectat (a se vedea, mutatis mutandis, Džinić c. Croația, nr. 38359/13, §§ 67-81, 17 mai 2016 și Borjonov c. Rusia, n 18274/04, §§ 57-63, 22 ianuarie 2009) A fost înregistrată în registrul relevant înainte de restituirea lor către reclamantă în 2001? În acest caz, această înmatriculare a fost făcută la cererea recurentei sau la inițiativa administrației Guvernul este invitat să precizeze normele în vigoare la momentul respectiv, care reglementează restituirea uneltelor de șantier neînregistrate și confiscate în caz de încălcare a Legii nr. 6831 privind pădurile.

Părțile sunt invitate să furnizeze o copie completă a dosarelor procedurilor judiciare naționale.

Communiquée le 26 novembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 72099/10

ERTASAY – SOCIÉTÉ PAR ACTIONS DES MINES

ET DU COMMERCE

contre la Turquie introduite le 8 novembre 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la saisie des engins de chantier de la société requérante au motif qu’elle avait exploité une mine avant le renouvellement de son permis d’exploitation en zone forestière par la Direction générale des forêts (O rman Genel Müdürlüğü ). En 1997, certains biens de la requérante furent saisis dans le cadre d’une procédure pénale menée, en vertu de l’article 93 de la loi n o 6831 sur les forêts, contre son dirigeant. En 1999, la juridiction de première instance ordonna la restitution des biens saisis.

Cette décision devint définitive en 2000 et les biens en cause furent restitués à la requérante en 2001. L’action en indemnisation engagée par la requérante fut ensuite rejetée par les juridictions internes au motif que les engins de chantier en cause n’étaient pas immatriculés auprès de la Chambre de commerce au nom de la requérante et que, cette dernière n’ayant pas fait le nécessaire pour les faire immatriculer et pour se les voir restituer, elle avait commis une faute lourde. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la société requérante se plaint de la saisie de ses biens, de leur rétention prolongée ainsi que du refus des juridictions internes d’indemniser le préjudice qui en résulte.

Elle affirme notamment que selon les règles applicables à l’époque pertinente, il incombait à l’administration de faire le nécessaire pour l’immatriculation des engins de chantier saisis et non immatriculés au registre pertinent.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu de la saisie des biens de la requérante, de leur rétention prolongée, ainsi que du refus des juridictions internes de lui accorder une réparation pour le préjudice allégué qui en résulte, le droit de celle-ci au respect de ses biens consacré par l’article 1 du Protocole n o 1 a-t-il été respecté (voir, mutatis mutandis , Džinić c. Croatie , n o 38359/13, §§ 67-81, 17 mai 2016 et Borjonov c. Russie , n o 18274/04, §§ 57-63, 22 janvier 2009) ? 2. Les engins de chantier en cause ont-ils été immatriculés au registre pertinent avant leur restitution à la requérante en 2001 ? Dans l’affirmative, cette immatriculation a-t-elle été faite à la demande de la requérante ou à l’initiative de l’administration ? Le Gouvernement est invité à préciser les règles en vigueur à l’époque des faits, régissant la restitution des engins de chantier non immatriculés et saisis en cas de violation de la loi n o 6831 sur les forêts.

Les parties sont invitées à fournir une copie intégrale des dossiers des procédures judiciaires nationales.