- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 noiembrie 2018
- Stat pârât
- HUN
- Concluzia
- Inadmisibil
Herman împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 4588/16 Gábor HERMAN împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 27 noiembrie 2018 în calitate de comitet compus din: Georges Ravarani, președinte, Marko Bošnjak, Péter Paczolay, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2015, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Gábor Herman, este un național maghiar, născut în 1950 și locuiește în Budapesta. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Grád, un avocat practicant în Budapesta.
Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl Tallódi, Agent, Ministerul Justiției. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat ca funcționar public. La 31 iulie 2012, el a început să primească pensii de vârstă. Acesta a fost deturnat pentru el în asociere cu salariile sale până la 30 iunie 2013. La 1 iulie 2013, plata pensiei reclamantului a fost suspendată în conformitate cu modificarea Legii din 1997 privind pensiile (a se vedea Fábián c. Ungaria [GC], nr. 78117/13, § 13, 5 În septembrie 2017, suspendarea a durat până la 1 iulie 2015, când reclamantul a încetat în cele din urmă angajarea.
Reclamantul a apelat împotriva deciziei administrative care ordona suspendarea, dar autoritatea pensiilor din a doua instanță a susținut decizia la 23 august 2013. El nu a contestat decizia administrativă finală în instanță. Legea și practicile interne relevante, precum și materialul de drept comparat au fost prevăzute la alineatele 19-43 din hotărârea Fábián (citată mai sus). HOTĂRÂREA în temeiul articolului 14 din Convenție citită coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 reclamantul s-a plâns că a fost discriminat față de pensionarii în vârstă care lucrează în sectorul privat. Considerând art. 13 din Convenție, el s-a plâns, de asemenea, de presupusa absență a unui remediu intern eficace. El a susținut că suspendarea depunerii pensiilor sale constituie o „situație continuă”.
Guvernul a contestat argumentele reclamantului, susținând, în special, că cererea a fost depusă din timp. 10. Curtea reiterează că conceptul de „situație continuă” se referă la o situație în care există activități continue de către sau din partea statului care face pe reclamant o victimă. Reclamațiile care au ca sursă evenimente specifice care au avut loc la date identificabile – cum ar fi adoptarea legislației – nu pot fi interpretate ca se referă la o în continuare. Faptul că un eveniment are consecințe semnificative în timp nu înseamnă că evenimentul a produs o „situație continuă” (a se vedea Posti și Rahko c. Finlanda , nr. 27824/95, §§39-40, ECHR 2002-VII).
11. Curtea consideră că plângerile reclamantului au la sursa lor a evenimentul specific, în special introducerea interdicției de „dublu venit” prin modificarea Legii din 1997 privind pensiile și suspendarea depunerii pensiei sale de vârstă la 1 iulie 2013 (a se vedea punctul 4 de mai sus; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Fábián , citat mai sus, § 98). 12. În astfel de circumstanțe, măsurile impușite nu pot fi interpretate ca fiind produsă o „situație continuă”, în ciuda consecințelor pe care le-ar putea avea în timp. 13. Prin urmare, obiecția preliminară a Guvernului trebuie acceptată și cererea, care a fost introdusă la 18 decembrie 2015, trebuie respinsă pentru nerespectarea termenului de șase luni în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 20 decembrie 2018. Andrea Tamietti Georges Ravarani vicepreședintele grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 4588/16 Gábor HERMAN against Hungary The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27 November 2018 as a Committee composed of: Georges Ravarani, President, Marko Bošnjak, Péter Paczolay, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 December 2015, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Gábor Herman, is a Hungarian national, who was born in 1950 and lives in Budapest. He was represented before the Court by Mr A. Grád, a lawyer practising in Budapest.
The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 4 . The applicant was employed as civil servant. On 31 July 2012 he started receiving old-age pensions. It was disbursed to him alongside his salaries until 30 June 2013. As of 1 July 2013, the disbursement of the applicant’s pension was suspended pursuant to an amendment of the 1997 Pensions Act (see Fábián v. Hungary [GC], no. 78117/13, § 13, 5 September 2017). The suspension lasted until 1 July 2015 when the applicant eventually terminated his employment.
The applicant appealed against the administrative decision ordering the suspension, but the second instance pension authority upheld the decision on 23 August 2013. He did not challenge the final administrative decision in court. B. Relevant domestic law and practice
The relevant domestic law and practice as well as comparative ‑ law material were set out in paragraphs 19 to 43 of the Fábián judgment (cited above). THE LAW
Under Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 the applicant complained of having been discriminated against vis-à-vis old-age pensioners working in the private sector. Relying on Article 13 of the Convention, he also complained of the alleged absence of an effective domestic remedy.
He argued that the suspension of disbursement of his pension constituted a “continuing situation”.
The Government contested the applicant’s arguments. They submitted, in particular, that the application had been lodged out of time.
The Court reiterates that the concept of a “continuing situation” refers to a state of affairs in which there are continuous activities by or on the part of the State which render the applicant a victim. Complaints which have as their source specific events which occurred on identifiable dates – like the adoption of legislation – cannot be construed as referring to a continuing situation. The fact that an event has significant consequences over time does not mean that the event has produced a “continuing situation” (see Posti and Rahko v. Finland , no. 27824/95, §§ 39-40, ECHR 2002-VII).
The Court considers that applicant’s complaints have at their source a specific event, notably the introduction of the prohibition of “double income” by the amendment of the 1997 Pension Act and the suspension of disbursement of his old-age pension as of 1 July 2013 (see paragraph 4 above; see also, mutatis mutandis , Fábián , cited above, § 98).
In such circumstances, the impugned measures cannot be construed as having produced a “continuing situation”, notwithstanding the consequences which they could have over time.
It follows that the Government’s preliminary objection must be accepted and the application, which was introduced on 18 December 2015, must be rejected for non-compliance with the six-month time-limit pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 20 December 2018. Andrea Tamietti Georges Ravarani Deputy Registrar President