HALET c. LUXEMBOURG

Comunicat la 27 noiembrie 2018 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 21884/18 Raphael HALET împotriva Luxemburgului introdusă la 7 mai 2018 FOARTE DE L mai multe rapoarte fiscale ale angajatorului său, care au fost utilizate în cadrul unei a doua emisiuni de televiziune Cash Investigation (la un an de la difuzarea primei), privind evaziunea fiscală masivă practicată de întreprinderile multinaționale. În cadrul procesului său, reclamantul a invocat art. 10 din Convenție și a susținut, printre altele, că pertinența documentelor transmise jurnalistului a fost dobândită, declarațiile fiscale care au permis exploatarea și analizarea practicii Advance Tax Agreement, și să evidențieze amploarea și inadecvarea acestui proces, precum și câștigurile fiscale astfel realizate.

Curtea de apel, care se află în domeniul corecțional, consideră că declarațiile fiscale prezentate de reclamant nu fac decât să aprofundeze rezultatul anchetei jurnalistice și, în acest scop, erau, cu siguranță, utile jurnalistului, dar nu prezentau nici o informație esențială, nouă și necunoscută până în prezent. Comisia a considerat, de asemenea, că, deși a acționat cu bună-credință, reclamantul nu ar fi știut să profite de cauza de justificare a lansatorului de alertă, deoarece punerea în balanță a intereselor în joc a fost îndreptată spre cele ale PwC , care a suferit în mod necesar un prejudiciu ca urmare a acțiunilor reclamantului. În stabilirea pedepsei, Curtea de Apel își asumă totuși, ca circumstanță atenuantă, dreptul la motiv care l-a determinat pe reclamant să acționeze.

La civil, reclamantul a fost condamnat să plătească la PwC un euro simbolic cu titlu de despăgubire a prejudiciului moral. RĂSPUNSURI LA PWC A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție În …

Communiquée le 27 novembre 2018

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 21884/18 Raphaël HALET contre le Luxembourg introduite le 7 mai 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

L’affaire concerne la condamnation du requérant à une amende de 1 000 EUR dans le cadre de l’affaire dite « Luxleaks ». Le requérant – à l’époque agent administratif chez PricewaterhouseCoopers (« PwC ») – avait soustrait et révélé à un journaliste quatorze déclarations fiscales de clients de son employeur, qui furent utilisées dans le cadre d’une deuxième émission télévisée Cash Investigation (un an après la diffusion de la première), portant sur l’évasion fiscale massive pratiquée par des entreprises multinationales. Dans le cadre de son procès, le requérant invoqua l’article 10 de la Convention et soutint, entre autres, que la pertinence des documents remis au journaliste était acquise, les déclarations fiscales ayant permis d’exploiter et d’analyser la pratique des ATAs (« Advance Tax Agreement ») et de mettre en évidence l’ampleur et l’inadéquation de ce procédé ainsi que les gains fiscaux ainsi réalisés.

La Cour d’appel, siégeant en matière correctionnelle, estima que les déclarations fiscales produites par le requérant ne faisaient qu’entériner le résultat de l’enquête journalistique et étaient à ce titre certainement utiles au journaliste, mais ne fournissaient aucune information essentielle, nouvelle et inconnue jusqu’alors. Elle considéra également que, bien qu’ayant agi de bonne foi, le requérant n’aurait su profiter de la cause de justification du lanceur d’alerte, puisque la mise en balance des intérêts en jeu penchait vers ceux de PwC , qui avait subi nécessairement un préjudice du fait des agissements du requérant. Dans la fixation de la peine, la Cour d’appel tint toutefois compte, à titre de circonstance atténuante, de l’honorabilité du mobile qui avait poussé le requérant à agir.

Au civil, le requérant fut condamné à payer à PwC un euro symbolique à titre d’indemnisation du dommage moral.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? Les parties sont par ailleurs invitées à produire les conclusions de l’avocat général devant la Cour de cassation.