O.D. c. BULGARIE

Comunicat la 28 noiembrie 2018 CINQUEA SECȚIUNEA N 34016/18 O.D. împotriva Bulgariei introdusă la 13 iulie 2018 CU PRIVIRE LA LEFFAR Reclamantul, de cetățenie siriană, a declarat că a părăsit Siria în martie 2013 ca urmare a războiului civil, după ce a servit în armata guvernamentală pe care ar fi dezertat, apoi în armata siriană liberă. El a sosit în Bulgaria în iunie 2013. În plus, cererea reclamantului de a obține un statut umanitar în Bulgaria a fost respinsă printr-o decizie definitivă a Curții Administrative Supreme din 23 ianuarie 2018. Recurentul se plânge că o trimitere la Siria este supusă riscului de a fi supusă unor tratamente contrare articolelor 2 și 3 din convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Trimiterea reclamantului în Siria, dacă este efectuată, ar fi contrară articolelor 2 și 3 din convenție (a se vedea L.M.

și alții c. Rusia, nr. 40081/14 și alte două, 15 octombrie 2015)? Situația actuală în Siria, per se, face , au examinat autoritățile competente din țara în cauză acuzațiile reclamantului conform cărora ar fi expus riscului de moarte și/sau tratamente inumane și degradante dacă s-ar fi întors în Siria Reclamantul i-ar fi pus la dispoziție, conform cerințelor articolului 13 din convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut să-și examineze obiecțiunile întemeiate pe articolele 2 și 3 din convenție privind eventuala sa trimitere în Siria și riscurile de moarte și/sau de maltratare presupuse în Siria

Communiquée le 28 novembre 2018

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 34016/18 O.D. contre la Bulgarie introduite le 13 juillet 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant, de nationalité syrienne, affirme avoir quitté la Syrie en mars 2013 en raison de la guerre civile, après avoir servi dans l’armée gouvernementale qu’il aurait désertée, puis dans l’armée syrienne libre. Il arriva en Bulgarie en juin 2013. Il fait l’objet d’une mesure d’expulsion confirmée par la Cour administrative suprême le 6 août 2014, non exécutée. Par ailleurs, la demande du requérant d’obtenir un statut humanitaire en Bulgarie fut rejetée par une décision définitive de la Cour administrative suprême du 23 janvier 2018. Le requérant se plaint qu’un renvoi vers la Syrie l’exposerait au risque d’être soumis à des traitements contraires aux articles 2 et 3 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le renvoi du requérant en Syrie, si effectué, serait-il contraire aux articles 2 et 3 de la Convention (voir L.M. et autres c. Russie , n os 40081/14 et 2 autres, 15 octobre 2015) ? La situation actuelle en Syrie, per se , rend ‑ elle tout renvoi vers ce pays incompatible avec les articles 2 et 3 de la Convention ? Les autorités compétentes, ont-elles examiné les allégations du requérant selon lesquelles il serait exposé à des risques de mort et/ou à des traitements inhumains et dégradants s’il retournait en Syrie ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu faire examiner ses griefs tirés des articles 2 et 3 de la Convention concernant son éventuel renvoi en Syrie et les risques de mort et/ou de mauvais traitement prétendument encourus dans ce pays ?