B.Y. c. BULGARIE

Publicată la 8 noiembrie 2021 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 29259/21 B.Y. împotriva Bulgariei introdusă la 3 iunie 2021, comunicată la 13 octombrie 2021, CU PRIVIRE LA LUXEMBURG, recurentul este un apatrid de origine palestiniană născut în Siria în 1977, unde locuia până în 2013. El pretinde că a părăsit Siria înainte de 2013 din cauza războiului civil, a violenței generale, a agresiunii și a amenințărilor la adresa vieții sale și a sosit în Bulgaria în august 2013 după ce a traversat Turcia. La 27 februarie 2014, Agenția Națională pentru Refugiați i-a acordat statutul umanitar. Prin hotărârea definitivă din 8 decembrie 2020, Curtea Administrativă Supremă a confirmat o decizie a Agenției Naționale pentru Refugiați privind revocarea statutului umanitar al reclamantului pe motiv că acesta din urmă prezenta un pericol pentru securitatea națională.

Reclamantul se plânge că această decizie aduce atingere în mod disproporționat drepturilor sale garantate prin art. 8 din convenție. El adaugă că nu a primit o cale de atac astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenție pentru a-și proteja drepturile. A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție? În sensul articolului 8 alineatul (2) (a se vedea, printre altele, C.G. și altele c. Bulgaria, nr. 1365/07, 24 aprilie 2008, Amie alții c. Bulgaria, nr 58149/08, 12 februarie 2013 și Gaspar c. Rusia, n 23038/15, 12 iunie 2018) A avut reclamantul la dispoziția sa, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula interdicția de necunoaștere a art. 8 din Convenție?

Publiée le 8 novembre 2021

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 29259/21 B.Y. contre la Bulgarie introduite le 3 juin 2021 communiquée le 13 octobre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant est un apatride d’origine palestinienne né en Syrie en 1977 où il vivait jusqu’à 2013. Il affirme avoir quitté la Syrie avant 2013 en raison de la guerre civile, la violence générale, des agressions exercées contre lui et des menaces à sa vie. Il arriva en Bulgarie en août 2013 après avoir traversé la Turquie. Le 27 février 2014, l’Agence nationale pour les réfugiés lui accorda le statut humanitaire. Par un arrêt définitif du 8 décembre 2020, la Cour administrative suprême confirma une décision de l’Agence nationale pour les réfugiés portant sur la révocation du statut humanitaire du requérant au motif que ce dernier présentait un danger pour la sécurité nationale. Le requérant se plaint que cette décision porte atteinte disproportionnée à ses droits garantis par l’article 8 de la Convention.

Il ajoute qu’il ne bénéficiait pas d’un recours tel qu’exigé par l’article 13 de la Convention pour protéger ses droits.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 (voir, parmi d’autres, C.G. et autres c. Bulgarie , n o 1365/07, 24 avril 2008, Amie et autres c. Bulgarie , n o 58149/08, 12 février 2013, et Gaspar c. Russie , n o 23038/15, 12 juin 2018) ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 8 ?