DACI v. ALBANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Comunicată guvernului
DACI v. ALBANIA (CtEDO, 2025)
Publicat la 22 aprilie 2025 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 5232/24 Luan DACI împotriva Albaniei depusă la 13 februarie 2024 a comunicat la 4 aprilie 2025 OBIECTUL CAUZEI La 3 februarie 2017, reclamantul a solicitat să fie numit judecător la Camera de Apel Special (SAC), atașat la Curtea Constituțională. Solicitarea sa a avut succes și a fost numit de Parlament la 17 iunie 2017. În 2020 au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului pentru acuzații de falsificare a unui document. La 1 decembrie 2020, Tribunalul de Primă Instanță privind anticorrupția și crima organizată a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la șase luni de închisoare, suspendat timp de un an.
S-a stabilit că într-o declarație declarativă (autodeclarare) inclusă în cererea sa de judecător SAC, reclamantul nu a dezvăluit faptul că mandatul său anterior în calitate de judecător în instanță de district a fost încheiat în 1997 de către Consiliul Înaltul Judiciar, în urma procedurilor disciplinare (pentru încălcarea legii și a incompetenței). Acest eșec al reclamantului a constituit o „falsificare intellectuală”, prin prezentarea, în cererea sa, a unor date false și materiale în cadrul unei poziții de înaltă calitate în sistemul justiției. La 21 septembrie 2023, Curtea Constituțională a respins plângerile constituționale ale reclamantului referitoare la condamnarea sa penală, care au fost susținute în apel și de Curtea Supremă.
Reclamantul se plânge în temeiul articolului 7 din Convenție că comportamentul său nu a constituit o infracțiune penală în cauză și că această calificare nu a fost previzibilă pentru el. 7 din Convenția (a se vedea Delga v. Franța , nr. 38998/20, §§ 56-73, 9 iulie 2024; Pantalon v. Croația , nr. 2953/14, § 45-54, 19 noiembrie 2020; și Liivik v. Estonia , nr. 12157/05, §§ 92-104, 25 iunie 2009)? În special, având în vedere formularea articolului 186 din Codul Penal și a practicii judiciare relevante, a fost previzibilă pentru reclamant că (i) o declarație privată de interes depusă într-o entitate de stat, pentru care legea nu impune formalități speciale, ar constitui un „document”; și (ii) conținutul acestei declarații, făcută nu sub jurământ sau pedeapsă de perjuri, ar constitui „falsificare” în sensul infracțiunii relevante?
A fost presupusă falsitate a declarațiilor reclamantului în raportul său disciplinar anterior o chestiune de interpretare juridică argumentată? Guvernul este solicitat să furnizeze dovezi despre starea practicii judiciare relevante, deoarece a existat în momentul presupusei comisii a infracțiunii.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.