Daci împotriva Albaniei

Publicat la 22 aprilie 2025 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 5232/24 Luan DACI împotriva Albaniei depusă la 13 februarie 2024 a comunicat la 4 aprilie 2025 OBIECTUL CAUZEI La 3 februarie 2017, reclamantul a solicitat să fie numit judecător la Camera de Apel Special (SAC), atașat la Curtea Constituțională. Solicitarea sa a avut succes și a fost numit de Parlament la 17 iunie 2017. În 2020 au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului pentru acuzații de falsificare a unui document. La 1 decembrie 2020, Tribunalul de Primă Instanță privind anticorrupția și crima organizată a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la șase luni de închisoare, suspendat timp de un an.

S-a stabilit că într-o declarație declarativă (autodeclarare) inclusă în cererea sa de judecător SAC, reclamantul nu a dezvăluit faptul că mandatul său anterior în calitate de judecător în instanță de district a fost încheiat în 1997 de către Consiliul Înaltul Judiciar, în urma procedurilor disciplinare (pentru încălcarea legii și a incompetenței). Acest eșec al reclamantului a constituit o „falsificare intellectuală”, prin prezentarea, în cererea sa, a unor date false și materiale în cadrul unei poziții de înaltă calitate în sistemul justiției. La 21 septembrie 2023, Curtea Constituțională a respins plângerile constituționale ale reclamantului referitoare la condamnarea sa penală, care au fost susținute în apel și de Curtea Supremă.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 7 din Convenție că comportamentul său nu a constituit o infracțiune penală în cauză și că această calificare nu a fost previzibilă pentru el. 7 din Convenția (a se vedea Delga v. Franța , nr. 38998/20, §§ 56-73, 9 iulie 2024; Pantalon v. Croația , nr. 2953/14, § 45-54, 19 noiembrie 2020; și Liivik v. Estonia , nr. 12157/05, §§ 92-104, 25 iunie 2009)? În special, având în vedere formularea articolului 186 din Codul Penal și a practicii judiciare relevante, a fost previzibilă pentru reclamant că (i) o declarație privată de interes depusă într-o entitate de stat, pentru care legea nu impune formalități speciale, ar constitui un „document”; și (ii) conținutul acestei declarații, făcută nu sub jurământ sau pedeapsă de perjuri, ar constitui „falsificare” în sensul infracțiunii relevante?

A fost presupusă falsitate a declarațiilor reclamantului în raportul său disciplinar anterior o chestiune de interpretare juridică argumentată? Guvernul este solicitat să furnizeze dovezi despre starea practicii judiciare relevante, deoarece a existat în momentul presupusei comisii a infracțiunii.

Published on 22 April 2025

THIRD SECTION

Application no. 5232/24 Luan DACI against Albania lodged on 13 February 2024 communicated on 4 April 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

On 3 February 2017 the applicant applied to be appointed a judge at the Special Appeal Chamber (SAC), attached to the Constitutional Court. His application was successful, and he was appointed by Parliament on 17 June 2017. In 2020 criminal proceedings were instituted against the applicant on charges of falsifying a document. On 1 December 2020 the First Instance Court on Anticorruption and Organised Crime found the applicant guilty as charged and sentenced him to six months’ imprisonment, suspended for one year. It was established that in an affidavit (self-declaration) included in his application for the position of SAC judge, the applicant had failed to disclose the fact that his previous mandate as a district court judge had been terminated in 1997 by the High Judicial Council, following disciplinary proceedings (on the grounds of breaches of the law and incompetence).

This failure by the applicant had amounted to “intellectual falsification”, by presenting knowingly false and material data in his application for a senior position in the justice system. On 21 September 2023 the Constitutional Court dismissed the applicant’s constitutional complaints related to his criminal conviction, which had been upheld on appeal and by the Supreme Court. The applicant complains under Article 7 of the Convention that his conduct did not amount to the criminal offence at issue, and that such qualification had not been foreseeable to him.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did the act or omission of which the applicant was convicted constitute a criminal offence under national law at the time when it was committed, as envisaged by Article 7 of the Convention (see Delga v. France , no. 38998/20, §§ 56-73, 9 July 2024; Pantalon v. Croatia , no. 2953/14, §§ 45-54, 19 November 2020; and Liivik v. Estonia , no. 12157/05, §§ 92-104, 25 June 2009)? In particular, given the wording of Article 186 of the Criminal Code and the relevant judicial practice, was it foreseeable for the applicant that (i) a private statement of interest filed with a State entity, for which the law required no particular formalities, would constitute a “document”; and that (ii) the content of such statement, made not under oath or penalty of perjury, would constitute “falsification” for the purposes of the relevant offence?

Was the alleged falsity of the applicant’s statements on his prior disciplinary record a matter of arguable legal interpretation? The Government are requested to provide evidence of the state of the relevant judicial practice as it existed at the time of the alleged commission of the offence.