MIHANCEA c. ROUMANIE

Comunicat la 5 decembrie 2018 SECȚIUNEA a patra Cerere nr 26354/14 Gheorghe MIHANCEA împotriva României, introdusă la 22 aprilie 2014 OBIECTUL L Reclamantul consideră că anularea recursului său în fața Curții Supreme de Casație și Justiție pentru neplata dreptului de timbru a fost rezultatul unei erori comise în cursul procedurii. El vede o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. În special, printr-o decizie înainte de a face trimitere la dreptul din 11 octombrie 2013, Înalta Curte a respins cererea reclamantului de scutire sau de reeșalonare a unei părți a dreptului de timbru la care era supus recursul său. De asemenea, Înalta Curte a stabilit un termen pentru reexaminarea cererii de exonerare. Având în vedere data comunicării deciziei înainte de a-i da dreptul reclamantului, termenul respectiv a expirat la 28 octombrie 2013. Cu toate acestea, printr-o hotărâre din 25 octombrie 2013, pronunțată în absența reclamantului, Înalta Curte a anulat recursul pentru neplătirea dreptului de timbru. La o dată ulterioară, Înalta Curte a respins contestația reclamantului care susținea că recursul său fusese anulat din greșeală înainte de expirarea termenului de reexaminare a cererii de timbru. A beneficiat reclamantul de un drept de acces la o instanță judecătorească, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere anularea, la 25 octombrie 2013, a recursului său înainte de examinarea cererii sale de reexaminare a taxei de timbru (a se vedea, Kuznetsov și alții c. Rusia, nr. 56354/09 și nr. 247070/08, § 45, 13 martie 2018; Gajtani c. Elveția, 43730/07, § 75, 9 septembrie 2014 și Freitag c. Germania, 71440/01, §§ 35 și următoarele: 19 iulie 2007)

Communiquée le 5 décembre 2018

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

26354/14

Gheorghe MIHANCEA

contre la Roumanie

introduite le 22 avril 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’atteinte alléguée au droit d’accès du requérant à un tribunal pour obliger l’Autorité des marchés financiers et un tiers à lui rembourser des sommes investies sur le marché financier. Le requérant estime que l’annulation de son pourvoi devant la Haute Cour de cassation et de Justice pour défaut de paiement du droit de timbre était la conséquence d’une erreur commise au cours de la procédure. Il y voit une violation de l’article 6 § 1 de la Convention.

En particulier, par une décision avant dire droit du 11 octobre 2013, la Haute Cour rejeta la demande du requérant d’exonération ou de rééchelonnement d’une partie du droit de timbre auquel son pourvoi était assujetti. La Haute Cour fixa également un délai pour le réexamen de la demande d’exonération. Compte tenu de la date de la communication de la décision avant dire droit au requérant, ce délai arrivait à échéance le 28

octobre 2013.

Toutefois, par un arrêt du 25 octobre 2013, prononcé en l’absence du requérant, la Haute Cour annula le pourvoi pour défaut de paiement du droit de timbre. A une date ultérieure, la Haute Cour rejeta la contestation du requérant qui alléguait que son pourvoi avait été annulé par erreur avant l’expiration du délai de réexamen de la demande d’exonération.

QUESTION AUX PARTIES

Le requérant a-t-il bénéficié d’un droit d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu de l’annulation, le 25 octobre 2013, de son pourvoi avant l’analyse de sa demande de réexamen du droit de timbre (voir,

Kuznetsov et autres c. Russie

, n

os

56354/09 et 24970/08, §

45, 13 mars 2018;

Gajtani c. Suisse,

n

o

43730/07, § 75, 9 septembre 2014 et

Freitag c. Allemagne, n

o

71440/01,

§§ 35 et suiv., 19 juillet 2007)

?