AFFAIRE MIHANCEA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

17.11.2020

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Accès à un tribunal)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MIHANCEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA MIHANCEA c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 26354/14) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 noiembrie 2020 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Mihancea c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Carlo Ranzoni, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Georges Ravarani, judecători, și Ilse Freiwirth, Grefătoare adjunctă de secțiune Având în vedere cererea (n 26354/14) împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Gheorghe Mihancea ( Având în vedere decizia de a aduce cererea la cunoștința guvernului român la 13 decembrie 2018, având în vedere observațiile părților, După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 octombrie 2020, se retrage hotărârea, adoptată la această dată INTRODUCERE Cererea se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță din unghiul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Reclamantul s-a născut în 1939 și își are reședința în Oradea. A fost reprezentat de dl Anghel, avocat la Cluj-Napoca. guvernul român ( Prin hotărârea din 24 aprilie 2015, reclamantul a solicitat ca părțile pârâte să fie condamnate în solidar să restituie sumele pe care le-a investit la bursă și ca societatea de brokeraj să nu mai fie în măsură să îi restituie, întrucât Autoritatea a suspendat licența acesteia. aprilie 2013, Curtea de Apel din Oradea a acceptat parțial acțiunea reclamantului și a condamnat societatea de brokeraj să ramburseze sumele solicitate, dar a respins cererea în măsura în care aceasta din urmă a vizat Autoritatea. 950 EUR). Reclamantul și-a plătit parțial 5 000 de lei (aproximativ 1 050 de euro). Invocând dispozițiile privind ordonanța de urgență a guvernului nr. 51/2008 referitoare la asistența juridică în materie civilă, reclamantul a solicitat Curții Supreme de Casație și Justiție a statului membru în cauză sau a emis un plan de plată. El susținea că, în timpul pensionării sale, el nu mai avea mijloacele de a se achita de acest drept. Cu titlu subsidiar, el solicita o amânare a ridicării recursului pentru a se putea achita de dreptul de timbru în ansamblul său. Prin o decizie din 11 În octombrie 2013, Curtea a respins cererea de asistență judiciară pe motiv că reclamantul nu a furnizat documente în sprijinul cererii sale. În dispozitivul deciziei se preciza că: (i) în termen de cinci zile de la notificarea acesteia pentru a contesta respingerea cererii sale. Decizia din 11 octombrie 2013 octombrie 2013 a fost notificată reclamantului prin poștă la 21 octombrie 2013. 10. La 25 octombrie 2013, Înalta Curte a examinat recursul formulat împotriva hotărârii din 24 aprilie 2013, cu excepția prezenței reclamantului. octombrie 2013, pe care l-a achitat de plata taxei de timbru și pe care cererea sa de asistență judiciară a fost respinsă la 11 octombrie 2013. octombrie 2013 decizia prin care cererea de ajutor a fost respinsă și nu a informat Înalta Curte cu privire la o eventuală cerere de reexaminare. Prin urmare, aceasta a considerat că a fost imposibil să se amâne examinarea recursului și că landul nu a plătit taxa de timbru. octombrie 2013, reclamantul a contestat în fața Înaltei Cu r ii respingerea cererii sale de asistență judiciară. El a contestat, de asemenea, hotărârea din 25 octombrie 2013 și a solicitat anularea acesteia, considerând că Curtea Supremă a săvârșit o eroare prin anularea recursului său înainte de expirarea termenului acordat pentru a contesta respingerea cererii sale de asistență judiciară. În octombrie 2013, la 21 octombrie 2013, termenul de cinci zile pentru a solicita reexaminarea cererii de asistență judiciară, calculat în conformitate cu normele prevăzute la art. 181 din Codul de procedură civilă, a fost prelungit automat până luni, 28 octombrie. În noiembrie 2013, Înalta Curte a respins cererea de reexaminare a respingerii cererii de asistență judiciară. Aceasta a considerat că anularea recursului a făcut această cerere caducă. De asemenea, a respins cererea de anulare a hotărârii din 25 octombrie 2013, pe motiv că reclamantul critica o eroare de judecată CADUL JURIDIC INTERNE PERTINENT15 Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare și taxa de timbru în vigoare la momentul respectiv avea în vedere în special art. 3 Nerespectarea obligației de a plăti dreptul de timbru în termenul stabilit este sancționată prin anularea acțiunii sau a cererii. În cazul în care un stat membru decide să acorde o scutire de la plata impozitului pe profit în temeiul articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, statul membru în cauză poate acorda o scutire de la plata impozitului pe profit sau de la plata impozitului pe profit în temeiul articolului 15 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament. În termen de cinci zile de la data la care i-a fost notificată decizia de respingere a cererii sale de asistență judiciară pentru a solicita reexaminarea acesteia. Cererea este examinată în camera de consiliere printr-o formare de judecată diferită. Modul de calculare a termenelor procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă în vigoare la momentul faptelor a fost următorul articol 181 1.2. În cazul în care un termen este exprimat în zile, cel al actului care face acest lucru să nu conteze. Ziua în care termenul nu este decontat. 2. În cazul în care termenul obținut după efectuarea calculului se încheie într-o zi legală, acesta se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare. art. 318 Hotărârile definitive pot face obiectul unei acțiuni în anulare în cazul în care sunt vătămate de o eroare materială (...) PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 18. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță pe motiv de anulare a recursului său. În acest sens, se face referire la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel de cuvinte. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 19. Constatând că nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă. Pe fond 20. Reclamantul susține că anularea recursului său, decisă ca sancțiune înainte de expirarea termenului aplicabil revizuirii cererii sale de asistență judiciară, a implicat o eroare comisă de Înalta Curte 21. Guvernul, la rândul său, susține că Înalta Curte nu avea obligația de a amâna examinarea recursului. El consideră că reclamantul a manifestat neglijență în lipsa obligației sale de a plăti integral dreptul de timbru înainte de ședința din 25 octombrie 2013 sau de a informa Curtea Supremă cu privire la intenția sa de a contesta respingerea cererii sale de asistență judiciară; consideră că o amânare ar fi contribuit la prelungirea nejustificată a procedurii; prin urmare, pentru acesta, dreptul de acces al reclamantului la o instanță judecătorească nu a fost necunoscut în substanța sa. 22. Curtea reamintește că nu are ca sarcină să se substituie instanțelor interne și că aceaceasta este în primul rând autorităților naționale, în special curților și instanțelor, că este de competența de a interpreta legislația internă ( Brualla Gómez de la Torre c. Spania, 19 decembrie 1997, § 31, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997 VIII, și Edificaciones March Gallego S.A. Spania, 19 În februarie 1998, § 33, Rec., 1998 I. Rolul său este limitat la verificarea compatibilității cu Convenția privind efectele unei astfel de interpretări. Curtea amintește, de asemenea, că acest lucru este deosebit de real în ceea ce privește interpretarea de către instanțele judecătorești a normelor procedurale, cum ar fi termenele care reglementează depunerea documentelor sau introducerea căii de atac (Tejedor García c. Spania, 16 În cele din urmă, Comisia reafirmă că normele privind termenele de introducere a unei căi de atac vizează asigurarea unei bune administrări a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice și că părțile interesate trebuie să se aștepte ca aceste norme să fie aplicate. Cu toate acestea, reglementarea în cauză sau aplicarea acesteia nu ar trebui să împiedice justițiabilul să se prevaleze de o cale de atac disponibilă (Aepi S.A.c. Grecia, n 48679/99, § 23, 11 aprilie 2002 23. În speță, Curtea constată că reclamantul a plătit o parte din taxa de timbru impusă pentru examinarea recursului (punctul 6 de mai sus) și că cererea sa de asistență judiciară pentru acoperirea fondului a fost respinsă la 11 octombrie 2013 (punctul 8 de mai sus). Având în vedere data la care i-a fost notificată această decizie și modalitățile de calculare a termenelor de procedură prevăzute la articolele 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 51/2008 și 181 din Codul de procedură civilă (punctele Cu toate acestea, la 25 octombrie 2013, Curtea a anulat recursul formulat de reclamant pe motiv că acesta nu l-a informat pe reclamant cu privire la intenția sa de a solicita reexaminarea cererii de ajutor juridic de care a fost revocată (punctul 17 de mai sus). 11 de mai sus).În al doilea rând, Curtea a respins cererea în anulare formulată de reclamant pe motiv că eroarea 51/2008 și Codul de procedură civilă nu prevăd o astfel de obligație, întrucât aceste texte se limitează la a se limita la depunerea cererii de reexaminare la formalitățile și termenele prevăzute de lege, formalități pe care reclamantul le-a urmat fără succes, cererea sa fiind declarată caducă (punctul Pe de altă parte, Curtea arată că nici Înalta Curte, nici guvernul în observațiile sale nu s-au bazat pe o jurisprudență care ar fi stabilit o astfel de obligație pentru justițiabil. 26. Având în vedere termenul de care dispune reclamantul pentru a solicita reexaminarea cererii sale de ajutor pentru a se achita de dreptul de timbru, trebuie să se constate că anularea recursului său pentru lipsa de plată a acestui drept era prematură. În consecință, Curtea apreciază că, în conformitate cu acest termen, Înalta Curte a comis o eroare vădită care l-a privat pe reclamant de o cale de atac (a se vedea, mutatis mutandis Șega c. România, n 29022/04, § 37, 13 martie 2012, Hietsch c. România, n 32015/07, § 21, 23 septembrie 2014 și Zubac c. Croația [GC], n 40160/12, § 90, 5 aprilie 2018 și jurisprudența citată). 27. Curtea nu subscrie la argumentul guvernului potrivit căruia amânarea examinării recursului ar fi condus la o prelungire nejustificată a procedurii. În această privință, Curtea constată că termenul stabilit pentru a solicita reexaminarea cererii de ajutor de stat expira la 28 octombrie 2013, adică la trei zile de la data de 25 În orice caz, acest termen nu poate fi considerat ca o prelungire nejustificată. 28. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că: prin anularea recursului formulat împotriva hotărârii din 24 aprilie 2013 și prin respingerea cererii de anulare, Înalta Curte l-a privat pe reclamant de dreptul de acces la o instanță (a se vedea, mutatis mutandis Șega, § 40 și Hietsch § 22 de mai sus). Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 31. Reclamantul solicită 595 750 EUR (EUR) pentru daune materiale. În opinia sa, această sumă corespunde sumelor pentru care a solicitat rambursarea în fața instanțelor interne. De asemenea, solicită 10 000 EUR pentru daune morale. 32. El solicită 4 192 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care le-a angajat în fața Curții. El furnizează un document care atestă plata acestei sume pentru onorariile avocatului său. 33. Guvernul contestă aceste pretenții și consideră că nu există nicio legătură cauzală între presupusa pagubă materială suferită și presupusa încălcare a convenției; de asemenea, consideră că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o reparație suficientă pentru eventuala pagubă morală suferită. 34. Tribunalul consideră excesivă cererea de rambursare a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, subliniind că reclamantul nu a furnizat o copie a contractului de asistență judiciară. 35. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Comisia consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral că simpla constatare a încălcării nu este suficientă pentru a remedia. Având în vedere natura încălcării constatate și circumstanțele în speță, Curtea, hotărând în mod echitabil, alocă reclamantului 5 000 EUR pentru daune morale. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR toate costurile și acordul reclamantului. 37. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele următoare, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale, 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată care trebuie plătite de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate cu dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge surplusul cererii de satisfacție echitabilă. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 17 noiembrie 2020, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Ilse Freiwirth Carlo Ranzoni Grefier Adjunct Președinte