TSIFROVI SISTEMI OOD v. BULGARIA

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 9838/12 STIFROVI SISTEMI OOD împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 13 decembrie 2018 în calitate de comitet compus din: Siofra O’Leary, Președintele Mārtiδš Mits, Lado Chanturia, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul de secțiune interimar, având în vedere cererea depusă la 27 ianuarie 2012, După deliberare, decide după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Societatea reclamantă, Tsifrovi Sistemi OOD, este o societate bulgară de răspundere limitată care are sediul social în Varna. Societatea reclamantă a fost reprezentată în fața Curții de către dl Marinov, avocat practicant în Varna.

Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție care, datorită interdicției legale privind controlul judiciar prevăzute la art. 416 alineatul (7) din Codul muncii din 1986, în vigoare între decembrie 2008 și octombrie 2012, instanțele interne au refuzat să examineze contestația sa juridică împotriva amenzilor impuse de directorul inspectorului muncii Varna cu privire la fondul. La 4 iulie 2017, plângerea a fost comunicată Guvernului bulgar („Guvernului”), care a prezentat observații cu privire la admisibilitatea și meritul. Prin scrisoarea din 22 ianuarie 2018, trimisă prin post înregistrat la adresa reprezentantului juridic al societății reclamante în Varna, Bulgaria, societatea reclamantă a fost informată că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 18 decembrie 2017 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului.

Societatea reclamantă a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate elimina o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să-l urmărească. După ce a fost informat de serviciile poștale cu privire la sosirea scrisorii, reprezentantul legal al societății reclamante a lăsat-o nedeclarată la oficiul poștal. Scrisoarea a revenit nedeschis Curții la 22 martie 2018. Nu a fost primită corespondență suplimentară de la societatea reclamantă, în timp ce ultima sa comunicare adresată Curții datează din 20 noiembrie 2012. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că societatea reclamantă nu poate fi considerată ca fiind nu mai dorind să urmărească cererea (articolul (a) din Convenție).

În plus, în conformitate cu articolul în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 ianuarie 2019. Liv Tigerstedt Síofra O’Leary Președintele adjunct al grefierului interimar

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 9838/12

TSIFROVI SISTEMI OOD

against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 13 December 2018 as a Committee composed of: Síofra O’Leary, President , Mārtiņš Mits, Lado Chanturia, judges , and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 27 January 2012, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant company, Tsifrovi Sistemi OOD, is a Bulgarian limited liability company having its registered office in Varna. The applicant company was represented before the Court by Mr M. Marinov, a lawyer practicing in Varna. The applicant company complained under Article 6 § 1 of the Convention that owing to a statutory ban on judicial review envisaged in Article 416(7) of the Labour Code 1986, in force between December 2008 and October 2012, the domestic courts had refused to examine its legal challenge against fines imposed by the Varna Labour Inspectorate’s Director on the merits. On 4 July 2017 the complaint was communicated to the Bulgarian Government (“the Government”), who submitted observations on the admissibility and merits.

By letter dated 22 January 2018, sent by registered post to the applicant company’s legal representative’s address in Varna, Bulgaria, the applicant company was advised that the period allowed for submission of its observations had expired on 18 December 2017 and that no extension of time had been requested. The applicant company’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue it. Having been informed by the postal services of the letter’s arrival, the applicant company’s legal representative left it unclaimed at the post office.

The letter returned unopened to the Court on 22 March 2018. No further correspondence has been received from the applicant company, whereas its latest communication to the Court dates from 20 November 2012. THE LAW In the light of the foregoing, the Court concludes that the applicant company may be regarded as no longer wishing to pursue the application (Article 37 § 1 (a) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto which require the continued examination of the application. Accordingly, the case should be struck out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 17 January 2019. Liv Tigerstedt Síofra O’Leary Acting Deputy Registrar President