SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 22341/07 Melih ÖZDIL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 13 decembrie 2018 într-un comitet compus din Valeriu Grițico, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Liv Tigerstedt, graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea formulată anterior la 10 mai 2007, După deliberarea sa, pronunță următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Melih Özdil s-a născut în 1948. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Yaimurdereli, avocat care exercită funcția la Istanbul. 1 și 10 din convenție, în ceea ce privește o presupusă încălcare a libertății sale de exprimare pe motiv că o sancțiune impusă de consiliul de disciplină al federației de bridge din Turcia din cauza expresiilor pe care le utilizase într-o scrisoare și în mod echitabil de procedura intentată în fața organismelor federației cu privire la această sancțiune au fost comunicate guvernului turc ( În cazul în care Comisia consideră că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta trebuie să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. În plus, Curtea a precizat că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, aceasta poate anula o parte din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele permit să se concluzioneze că reclamantul nu mai dorește să o mențină. Scrisoarea este adresată avocatului reclamantului la 10 octombrie 2018 În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să mențină cererea (articolul (a) Convenției. Pe de altă parte, în lipsa unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție și a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 § in fine. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 17 ianuarie 2019. Liv Tigerstedt Valeriu Grițco Grefier adjunct f.f. Președintele
Requête n
o
22341/07
Melih ÖZDIL
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 décembre 2018 en un comité composé de
:
Valeriu Grițco,
président,
Jon Fridrik Kjølbro,
Stéphanie Mourou-Vikström,
juges,
et de Liv Tigerstedt,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 mai 2007,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Melih Özdil est né en 1948.
Il a été représenté devant la Cour par M
e
M.E.
Yağmurdereli, avocat exerçant à Istanbul.
Les griefs que le requérant tirait des articles 6
§
1 et 10 de la Convention, relativement à une atteinte alléguée portée à sa liberté d’expression à raison d’une sanction infligée par le conseil de discipline de la fédération de bridge de Turquie en raison des expressions qu’il avait utilisée dans une lettre et à l’équité de la procédure intentée devant les instances de la fédération concernant cette sanction, ont été communiqués au gouvernement turc («
le Gouvernement
»), qui a soumis des observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci le 9
juillet
2018.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 28
septembre
2018, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai imparti pour la présentation de ses observations était échu depuis le 19
septembre 2018 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. La Cour a en outre précisé que, aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle peut rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances permettent de conclure que le requérant n’entend plus maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue à l’avocat du requérant le 10
octobre 2018
; celle-ci est toutefois demeurée sans réponse.
À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la partie requérante n’entend plus maintenir la requête (article
37
§
1
a) de la Convention. Par ailleurs, en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article
37 §
1
in fine
.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fait en français puis communiqué par écrit le 17 janvier 2019.
Liv Tigerstedt
Valeriu Grițco
Greffière adjointe f.f.
Président