ÖZDIL c. TURQUIE

Comunicat la 18 decembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 22341/07 Melih ÖZD sancțiunea sportivă, și anume interdicția de a participa la comcereri timp de un an, impusă reclamantului, jucător profesionist de bridge, de consiliul de disciplină al Federației de bridge din Turcia, din cauza expresiilor referitoare la conducătorii federației, considerate insultătoare, pe care le-a folosit într-o scrisoare adresată Direcției Generale Tineret și Sport. Aceasta se referă, de asemenea, la procedura introdusă în fața instanțelor federației cu privire la această sancțiune. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare pe baza sancțiunii impuse. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul declară că consiliul de disciplină al Federației de bridge și consiliul de arbitraj al Direcției Generale Tineret și Sport nu pot fi considerate organisme judiciare independente.

Invocând art. 6 din Convenție, susține, de asemenea, că absența autorităților de la informații cu privire la deschiderea anchetei disciplinare ce cuvinte au fost folosite constituie o insultă la adresa posibilității de a-și exercita efectiv dreptul la apărare. Pe teritoriul aceluiași articol, acesta denunță, de asemenea, absența în jurul procedurii în fața instanțelor naționale. Invocând articolele 6 și 7 din Convenție, reclamantul declară că soluționarea disciplinară a Federației, pe baza căreia s-a pronunțat sancțiunea, nu era în vigoare la momentul faptei. În această privință, acesta se plânge de respingerea de către consiliul de arbitraj al Direcției Generale Tineret și Sport a cererii sale de redeschidere a procedurii introduse pe baza acestei afirmații.

De asemenea, a declarat că a fost sancționat în conformitate cu regulamentul disciplinar al Federației de bridge, în timp ce ancheta disciplinară fusese inițiată pe baza regulamentului disciplinar privind sportivii amatori din cadrul Direcției Generale Tineret și Sport cu patru luni în urmă. A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza sancțiunii care i-a fost impusă de organismele federației de bridge În lai, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție?

2, ținând cont în special de conținutul mesajului pe care l-a publicat și de circumstanțele acestei publicații, în special, soluționarea disciplinară în temeiul căreia reclamantul a fost sancționat, a fost în vigoare la data faptelor și se aplică reclamantului la art. 6 alin. 1 din Convenție, în domeniul său civil sau penal, se aplica procedurii urmate în speță în fața instanțelor federației de bridge și ale Consiliului de arbitraj al Direcției Generale Tineret și Sport Procedura în fața Consiliului de Disciplina și Consiliul de Arbitraj asigura un proces echitabil, conform cerințelor art. 6 alin. (1) din Convenție • A dispus reclamantul de timp și de facilitățile necesare pentru prezentarea apărării sale în fața consiliului de disciplină Membrii consiliului de disciplină al federației de bridge și al consiliului de arbitraj al Direcției Generale Tineret și Sport, care au cunoscut cauza reclamantului, erau independenți și obiectivi, astfel cum se prevede la art. 6 Õ 1 din Convenție, ținând cont în special de modul lor de desemnare și de durata mandatului lor?

(Findlay c. Regatul Unit, 25 februarie 1997, § 73, Repertoriu al hotărârilor și deciziilor 1997-I, și Brudnicka și alții c. Polonia, nr. 54723/00, § 38, CEDO 2005 II). Cauza reclamantului a fost auzită în mod public, așa cum se cere la art. 6 alin. (1) din Convenție. În absența unui răspuns în fața Consiliului de disciplină al federației de bridge și a Consiliului de arbitraj al Direcției Generale Tineret și Sport (a se vedea Dienet c. Franța, 26 septembrie 1995, § 33, seria A n 325-A, B. P. c. Regatul Unit, n 36337/97 și 35974/97, § 36, CEDH 2001-III, Martinie c. Franța [GC], n 58675/00, §, § 39, CEDO 2006-VI, Olujić c. Croația, n 22330/05, § 70, 5 februarie 2009 și Nikolova și Vandova c. Bulgaria, n 20688/04, § 67, 17 decembrie 2013)

Communiquée le 18 décembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 22341/07 Melih ÖZDİL contre la Turquie introduite le 10 Mai 2007

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction sportive, à savoir l’interdiction de participer aux compétions pendant un an, infligée au requérant, joueur professionnel de bridge, par le conseil de discipline de la fédération de bridge de Turquie, en raison des expressions concernant les dirigeants de la fédération, jugés insultantes, qu’il a utilisées dans une lettre adressée à la direction générale de la jeunesse et du sport. Elle concerne aussi la procédure intentée devant les instances de la fédération concernant cette sanction. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression à raison de la sanction infligée. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant allègue que le conseil de discipline de la fédération de bridge et le conseil d’arbitrage de la direction générale de la jeunesse et du sport ne peuvent pas être considérés comme des organes judiciaires indépendants.

Invoquant l’article 6 de la Convention, il soutient en outre que le défaut des autorités de l’informer à l’ouverture de l’enquête disciplinaire quelles expressions qu’il a utilisées constituaient une insulte l’a privé de la possibilité d’exercer effectivement ses droits de défense. Sur le terrain du même article, il dénonce aussi l’absence d’audience lors de la procédure devant les instances nationales. Invoquant les articles 6 et 7 de la Convention, le requérant allègue que le règlement disciplinaire de la fédération, sur le fondement duquel la sanction a été prononcée, n’était pas en vigueur à l’époque des faits. Il se plaint à cet égard du rejet par le conseil d’arbitrage de la direction générale de la jeunesse et du sport de sa demande de réouverture de la procédure introduite sur le fondement de cette allégation.

Il allègue aussi qu’il a été sanctionné en application du règlement disciplinaire de la fédération de bridge alors que l’enquête disciplinaire avait été ouverte sur le fondement du règlement disciplinaire relatif aux sportifs amateurs de la direction générale de jeunesse et de sport quatre mois auparavant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison de la sanction qui lui a été infligée par les instances de la fédération de bridge ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2, compte tenu notamment du contenu du message qu’il a publié et des circonstances de cette publication ? En particulier, le règlement disciplinaire en application duquel le requérant a été sanctionné, était en vigueur à l’époque des faits et applicable au requérant ? 2. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce devant les instances de la fédération de bridge et du conseil d’arbitrage de la direction générale de la jeunesse et du sport ? La procédure devant le conseil de discipline et le conseil d’arbitrage garantissait-elle un procès équitable, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? Le requérant a-t-il disposé du temps et des facilités nécessaires à la présentation de sa défense devant le conseil de discipline ? Les membres du conseil de discipline de la fédération de bridge et du conseil d’arbitrage de la direction générale de la jeunesse et du sport, qui ont connu la cause du requérant,

étaient-ils indépendants et impartiaux, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu notamment de leur mode de désignation et de la durée de leur mandat ? ( Findlay c. Royaume ‑ Uni , 25 février 1997, § 73, Recueil des arrêts et décisions 1997-I , et Brudnicka et autres c. Pologne , n o 54723/00, § 38, CEDH 2005 ‑ II).

La cause du requérant a-t-elle été entendue publiquement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? L’absence d’audience devant conseil de discipline de la fédération de bridge et le conseil d’arbitrage de la direction générale de la jeunesse et du sport était-elle compatible avec l’article 6 § 1 de la Convention (voir Diennet c. France , 26 septembre 1995, § 33, série A n o 325‑A, B. et P. c. Royaume‑Uni , n os 36337/97 et 35974/97, § 36, CEDH 2001‑III, Martinie c. France [GC], n o 58675/00, § 39, CEDH 2006‑VI, Olujić c. Croatie , n o 22330/05, § 70, 5 février 2009, et Nikolova et Vandova c. Bulgarie , n o 20688/04, § 67, 17 décembre 2013) ?