TOKMAK c. TURQUIE

Comunicat la 7 noiembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 54540/16 maim TOKMAK împotriva Turciei, introdusă la 24 august 2016 sancțiunea sportivă, și anume privarea de drepturi timp de trei luni, impusă reclamantului, arbitrului de fotbal, de consiliul de disciplină de fotbal profesionist al Federației de fotbal din Turcia, din cauza mesajelor pe care le-a publicat pe rețelele sociale, precum și procedura de opoziție pe care reclamantul a intentat-o împotriva acestei sancțiuni în fața Consiliului de Arbitraj al Federației. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare pe baza sancțiunii aplicate. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că consiliul de arbitraj nu poate fi considerat un tribunal instituit prin lege în sensul acestei dispoziții.

El se plânge de lipsa de echitate a procedurii în fața Consiliului de disciplină și a consiliului de arbitraj al federației de fotbal în mai multe puncte El afirmă că membrii acestor consilii nu sunt independenți și obiectivi în măsura în care sunt numiți de consiliul de administrație al Federației. Acesta se plânge de o încălcare a dreptului său de a avea acces la instanță din cauza valorii ridicate a cheltuielilor de opoziție și a absenței asistenței judiciare în fața consiliului de arbitraj. Acesta se plânge că nu a dispus de timp și facilități necesare pentru a-și pregăti apărarea în măsura în care i s-a cerut să își prezinte apărarea în termen de două zile în fața consiliului de disciplină și în termen de șapte zile în fața comisiei de arbitraj.

Acesta se plânge că nu a obținut deciziile motivate ale Consiliului de disciplină și ale Consiliului de arbitraj înainte de a introduce recursul împotriva acestor decizii. Invocând art. 13 din convenție, reclamantul se plânge și de faptul că nu poate supune deciziile Consiliului de disciplină și ale Consiliului de arbitraj controlului judiciar. Invocând art. 14 din Convenție, se plânge în sfârșit că a fost discriminat pe baza opiniilor sale politice, care ar fi pro-Atatürk. El susține în această privință că a fost sancționat pentru că a publicat un mesaj critic al unui scriitor islamist.

Întrebări adresate părților A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza sancțiunii care i-a fost impusă de organismele federației de fotbal În sensul articolului 10 alineatul (2), având în vedere, în special, conținutul mesajului pe care l-a publicat și circumstanțele acestei publicări la art. 6 alineatul (1) din convenție, în domeniul său civil sau penal, era aplicabil procedurii urmate în speță în fața organelor federației de fotbal Procedura în fața consiliului de disciplină și a consiliului de arbitraj al federației de fotbal a garantat un proces echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, ținând seama în special de legislația care reglementează componența și organizarea acestor organisme, de cuantumul cheltuielilor de recurs și de absența asistenței judiciare în fața Consiliului de arbitraj, de termenul acordat reclamantului pentru prezentarea apărării sale în fața Consiliului de disciplină și a Consiliului de arbitraj și de termenul pentru comunicarea deciziilor motivate ale acestor organisme reclamantului Membrii consiliului de disciplină și ai consiliului de arbitraj al federației de fotbal, care au cunoscut cauza reclamantului, erau independenți și obiectivi,

astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, ținând seama în special de modul în care au fost numiți, de durata mandatului lor (Findlay c. Regatul Unit, 25 februarie 1997, punctul 73, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1997-I și Brudnicka și alții c. Polonia, nr. 54723/00, § 38, CEDH 2005-II) A fost auzită în mod public cauza reclamantului, așa cum se prevede la art. 6 325-A, B. P. c Regatul Unit, n 36337/97 și 35974/97, § 36, CEDH 2001-III, Martinie c. Franța [GC], n 58675/00, § 39, CEDH 2006-VI, Olujić c. Croația, n 22330/05, § 70, 5 februarie 2009, și Nikolova și Vandova c. Bulgaria, n 20688/04, § 67, 17 decembrie 2013) În cazul în care un membru al consiliului de disciplină sau al consiliului de arbitraj al federației de fotbal nu este supus controlului jurisdicțional, acesta este compatibil cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, care garantează tuturor dreptul de a se pronunța de către o instanță cu privire la cauza sa și cu art. 13 din Convenție, care garantează existența în dreptul intern a unei acțiuni care să permită invocarea drepturilor și libertăților Convenției (Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 157, CEDH 2000-XI) A fost reclamantul victimă, în exercitarea drepturilor garantate de Convenție, a discriminării pe baza opiniilor sale politice, contrar articolului 14 din Convenție coroborat cu art. 10 din Convenție?

În special, reclamantul a suferit o diferență de tratament în sensul că sancțiunea aplicată viza sancționarea mesajelor sale cu privire la un scriitor care susținea ideologia islamistă În acest caz, diferența de tratament avea un scop legitim și avea o justificare rezonabilă? Reclamantul face parte dintr-un grup social deosebit de vulnerabil, ale cărui membri au fost discriminați în trecut în mod semnificativ? În acest caz, au existat motive foarte puternice de tratament (a se vedea mutatis mutandis Horváth și Kiss c. Ungaria, nr 11146/11, § 128, 29 ianuarie 2013)

Communiquée le 7 novembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 54540/16 İbrahim TOKMAK contre la Turquie introduite le 24 août 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction sportive, à savoir privation des droits pendant trois mois, infligée au requérant, arbitre de football, par le conseil de discipline de football professionnel de la fédération de football de Turquie, en raison des messages qu’il a publiés sur les réseaux sociaux, ainsi que la procédure d’opposition que le requérant a intentée contre cette sanction devant le conseil d’arbitrage de la fédération. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression à raison de la sanction infligée. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue que le conseil d’arbitrage ne peut être considéré comme un tribunal établi par la loi au sens de cette disposition.

Il se plaint du manque d’équité de la procédure devant le conseil de discipline et le conseil d’arbitrage de la fédération de football sur plusieurs points : - Il allègue que les membres de ces conseils ne sont pas indépendants et impartiaux dans la mesure où ils sont nommés par le conseil d’administration de la fédération. - Il dénonce l’absence de publicité et l’absence d’audience lors de la procédure devant ces instances. - Il se plaint d’une atteinte à son droit d’accès au tribunal en raison du montant élevé des frais d’opposition et de l’absence d’aide judiciaire devant le conseil d’arbitrage. - Il se plaint de ne pas avoir disposé du temps et facilités nécessaires pour préparer sa défense dans la mesure où il lui a été demandé de présenter sa défense dans un délai de deux jours devant le conseil de discipline et dans un délai de sept jours devant le conseil d’arbitrage.

- Il se plaint de ne pas avoir obtenu les décisions motivées du conseil de discipline et du conseil d’arbitrage avant d’introduire ses recours contre ces décisions. Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint aussi de l’impossibilité de soumettre les décisions du conseil de discipline et du conseil d’arbitrage au contrôle judiciaire. Invoquant l’article 14 de la Convention, il se plaint enfin d’avoir subi une discrimination fondée sur ses opinions politiques, qui seraient pro-Atatürk. Il soutient à cet égard qu’il a été sanctionné parce qu’il a publié un message critiquant un écrivain islamiste.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison de la sanction qui lui a été infligée par les instances de la fédération de football ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2, compte tenu notamment du contenu du message qu’il a publié et des circonstances de cette publication ? 2. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce devant les instances de la fédération de football ? La procédure devant le conseil de discipline et le conseil d’arbitrage de la fédération de football garantissait-elle un procès équitable, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu notamment de la législation régissant la composition et l’organisation de ces instances, du montant des frais de recours et de l’absence d’aide judiciaire devant le conseil d’arbitrage, du délai imparti au requérant pour la présentation de sa défense devant le conseil de discipline et le conseil d’arbitrage, et du délai de communication des décisions motivées de ces instances au requérant ? Les membres du conseil de discipline et du conseil d’arbitrage de la fédération de football, qui ont connu la cause du requérant,

étaient-ils indépendants et impartiaux, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu notamment de leur mode de désignation, de la durée de leur mandat ( Findlay c. Royaume-Uni , 25 février 1997, § 73, Recueil des arrêts et décisions 1997-I, et Brudnicka et autres c. Pologne , n o 54723/00, § 38, CEDH 2005-II) ? La cause du requérant a-t-elle été entendue publiquement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? L’absence d’audience devant le conseil de discipline et le conseil d’arbitrage de la fédération de football était-elle compatible avec l’article 6 § 1 de la Convention (voir Diennet c. France , 26 septembre 1995, § 33, série A n o 325‑A, B. P. c Royaume‑Uni , n os 36337/97 et 35974/97, § 36, CEDH 2001‑III, Martinie c. France [GC], n o 58675/00, § 39, CEDH 2006‑VI, Olujić c. Croatie , n o 22330/05, § 70, 5 février 2009, et Nikolova et Vandova c. Bulgarie , n o 20688/04, § 67, 17 décembre 2013) ? 3. L’impossibilité de soumettre les décisions du conseil de discipline et du conseil d’arbitrage de la fédération de football au contrôle juridictionnel est-elle compatible avec l’article 6 § 1 de la Convention, qui garantit à chacun le droit de faire statuer par un tribunal sur sa cause, et avec l’article 13 de la Convention,

qui garantit l’existence en droit interne d’un recours permettant de se prévaloir des droits et libertés de la Convention ( Kudła c. Pologne [GC], n o 30210/96, § 157, CEDH 2000‑XI) ? 4. Le requérant a-t-il été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par la Convention, d’une discrimination fondée sur ses opinions politiques, contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 10 de la Convention ? En particulier, le requérant a-t-il subi une différence de traitement en ce que la sanction infligée visait à sanctionner ses messages sur un écrivain défendant une idéologie islamiste ? Dans l’affirmative, la différence de traitement poursuivait-elle un but légitime, et avait-elle une justification raisonnable ? Le requérant appartient-il à un groupe social particulièrement vulnérable dont les membres ont subi une discrimination importante par le passé ? Dans l’affirmative, y avait-il des « de très fortes raisons » justifiant la différence de traitement (voir, mutatis mutandis , Horváth et Kiss c. Hongrie , n o 11146/11, § 128, 29 janvier 2013) ?