Galatasaray Sportif Sinai Ve Ticari Yatirimlar Anonim Șirketi împotriva Turciei

Publicat pe 14 februarie 2022 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 52186/21 GALATASARAY SPORT în cazul reclamantului, un club sportiv, de către comisia de disciplină de fotbal profesionistă a federației de fotbal din Turcia ( În ceea ce privește art. 38 din dreptul disciplinar al fotbalului, din cauza declarațiilor președintelui său, în cadrul unei emisiuni pe canalul de televiziune al clubului, prin care acesta din urmă critica arbitrii unui meci de fotbal, precum și organismele TFF. Cererea se referă, de asemenea, la procedura de opoziție pe care reclamantul a intentat-o împotriva acestor sancțiuni în fața Comitetului de arbitraj al TFF. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul afirmă că comisia de disciplină și comitetul de arbitraj al TFF, astfel cum au fost constituite de reglementările relevante în vigoare la momentul faptelor, își pierdeau independența și imparțialitatea.

Invocând întotdeauna același articol, recurentul se plânge de o lipsă de motivare a hotărârilor pronunțate de comisia de disciplină și de comitetul de arbitraj al TFF, care, în opinia sa, erau arbitrare. Invocând art. 10 din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare pe baza sancțiunii impuse. Invocând articolele 10 și 13 din convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, de posibilitatea de a supune deciziile Comitetului de arbitraj al TFF controlului organelor administrative sau judiciare. A garantat procedura un proces echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, comisia de disciplină și comitetul de arbitraj al TFF, care au cunoscut cauza reclamanților, au fost independenți și trași, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție?

(Ali R maiza și alții c. Turcia , n 30226/10 și 4 alții, § 222, 28 ianuarie 2020, Sedat Do 489009/14, § 27, 18 mai 2021, Naki și Amed Sportif Faaliyetler Kulübü Dernei c. Turcia, nr. 48924/16, § 26, 18 mai 2021, și Tokmak c. Turcia, nr. 54540/16, § 22, 18 mai 2021). A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza sancțiunii care i-a fost impusă de organismele TFF în … Naki și Amed Sportif Faaliyetler Kulübü Derne În special, autoritățile naționale au efectuat o examinare suficientă și o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese implicate în criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele privind libertatea de exprimare (Gözel și Özer c. Turcia), 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Publié le 14 février 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 52186/21

GALATASARAY SPORTİF SINAİ VE TİCARİ YATIRIMLAR ANONİM ȘİRKETİ

contre la Turquie introduite le 15 octobre 2021 communiquée le 28 janvier 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une amende disciplinaire de 100 000 livres turques (environ 10 241 euros à l’époque des faits) infligée au requérant, un club sportif, par la commission de discipline de football professionnel de la fédération de football de Turquie (« TFF ») pour l’infraction de propos antisportifs prévue à l’article 38 de l’instruction disciplinaire du football, en raison des déclarations de son président, faites lors d’une émission sur la chaine de télévision du club, par lesquelles ce dernier critiquaient les arbitres d’un match de football ainsi que les instances de la TFF. La requête porte aussi sur la procédure d’opposition que le requérant a intentée contre ces sanctions devant le comité d’arbitrage de la TFF.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue que la commission de discipline et le comité d’arbitrage de la TFF, telles qu’elles étaient constituées par les règlementations pertinentes en vigueur à l’époque des faits, manquaient d’indépendance et d’impartialité. Invoquant toujours le même article, le requérant se plaint d’une insuffisance de motivation des décisions rendues par la commission de discipline et le comité d’arbitrage de la TFF, qui selon lui étaient arbitraires. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à son droit à la liberté d’expression à raison de la sanction infligée. Invoquant les articles 10 et 13 de la Convention, le requérant se plaint aussi de l’impossibilité de soumettre les décisions du comité d’arbitrage de la TFF au contrôle des instances administratives ou judiciaires.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce devant les instances de la TFF ? La procédure garantissait-elle un procès équitable, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? La commission de discipline et le comité d’arbitrage de la TFF, qui ont connu la cause des requérants, étaient-ils indépendants et impartiaux, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? ( Ali Rıza et autres c. Turquie , n os 30226/10 et 4 autres, § 222, 28 janvier 2020, Sedat Doğan c. Turquie , n o 48909/14, § 27, 18 mai 2021, Naki et Amed Sportif Faaliyetler Kulübü Derneği c. Turquie , n o 48924/16, § 26, 18 mai 2021, et İbrahim Tokmak c. Turquie , n o 54540/16, § 22, 18 mai 2021). 2. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison de la sanction qui lui a été infligée par les instances de la TFF ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ( Sedat Doğan , précité, §§ 38-43, Naki et Amed Sportif Faaliyetler Kulübü Derneği précité, §§ 34-38, et İbrahim Tokmak précité, §§ 33-37) ? En particulier, les autorités nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce,

un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression ( Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010, et Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ?