FENERBAHÇE FUTBOL ANONİM ȘİRKETİ ET PİRȘEN c. TURQUIE

Publicat pe 14 februarie 2022 A DOUA RĂSPUNSURI: n 33702/21 FENERBAHÇE FUTBOL AÂÂÂÂÂÂ Ș cel de-al doilea reclamant fiind un lider al clubului sportiv Fenerbahçe, care este primul reclamant- de către Comisia pentru disciplina de fotbal profesionistă a federației de fotbal din Turcia ( din cauza publicării în contul oficial de twitter a primului reclamant al declarațiilor celui de-al doilea reclamant, critici față de TFF. Primul reclamant a primit o amendă disciplinară de 100 000 TRY (aproximativ 10 623 EUR la momentul faptelor) și a celui de-al doilea reclamant a primit o sancțiune de avertizare. Cererea se referă, de asemenea, la procedura de opoziție pe care reclamanții au intentat-o împotriva acestor sancțiuni în fața Comitetului de arbitraj al TFF.

Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de o lipsă de motivare a deciziilor pronunțate de comisia de disciplină și de comitetul de arbitraj al TFF. În același articol, reclamanții susțin, de asemenea, că aceste două organisme, cum ar fi cele constituite de reglementările relevante în vigoare la momentul faptelor, erau lipsite de independență și de imparțialitate. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la libertatea de exprimare pe motiv de sancțiuni. Întrebările cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție, în domeniul său civil sau penal, se aplicau procedurii urmate în speță în fața instanțelor TFF A garantat procedura un proces echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, comisia de disciplină și comitetul de arbitraj al TFF, care au cunoscut cauza reclamanților, au fost independenți și trași, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție?

(Ali R maiza și alții c. Turcia , n 30226/10 și 4 alții, § 222, 28 ianuarie 2020, Sedat Do 489009/14, § 27, 18 mai 2021, Naki și Amed Sportif Faaliyetler Kulübü Dernei c. Turcia, nr. 48924/16, § 26, 18 mai 2021 și Tokmak c. Turcia, nr. 54540/16, § 22, 18 mai 2021). A fost afectată libertatea de exprimare a reclamanților și în special dreptul acestora de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție, din cauza sancțiunilor care le-au fost impuse de organismele TFF? § 38-43, Naki și Amed Sportif Faaliyetler Kulübü Dernei, citată anterior, §§ 34-38 și Tokmak, citată anterior, §§ 33-37)? În special, autoritățile naționale au efectuat o examinare suficientă și o punere în balanță adecvată între dreptul reclamanților la libertatea de exprimare și alte interese implicate în criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele privind libertatea de exprimare (Gözel și Özer c. Turcia, Nos.

43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, nr. 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)?

Publié le 14 février 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 33702/21 FENERBAHÇE FUTBOL ANONİM ȘİRKETİ et Alper PİRȘEN contre la Turquie introduite le 10 juin 2021 communiquée le 28 janvier 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les sanctions disciplinaires infligées aux requérants – le deuxième requérant étant un dirigeant du club sportif Fenerbahçe qui est le premier requérant- par la commission de discipline de football professionnel de la fédération de football de Turquie (« TFF ») pour l’infraction de propos antisportifs prévue à l’article 38 de l’instruction disciplinaire du football, en raison de la publication sur le compte twitter officiel du premier requérant des déclarations du deuxième requérant, critiques à l’égard de la TFF. Il a été infligé au premier requérant une amende disciplinaire de 100 000 TRY (environ 10 623 euros à l’époque des faits) et au deuxième requérant une sanction d’avertissement.

La requête porte aussi sur la procédure d’opposition que les requérants ont intentée contre ces sanctions devant le comité d’arbitrage de la TFF. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent d’une insuffisance de motivation des décisions rendues par la commission de discipline et le comité d’arbitrage de la TFF. Toujours sur le terrain du même article, les requérants allèguent aussi que ces deux instances, telles qu’elles étaient constituées par les règlementations pertinentes en vigueur à l’époque des faits, manquaient d’indépendance et d’impartialité. Invoquant l’article 10 de la Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte portée à leur droit à la liberté d’expression à raison des sanctions infligées.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce devant les instances de la TFF ? La procédure garantissait-elle un procès équitable, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? La commission de discipline et le comité d’arbitrage de la TFF, qui ont connu la cause des requérants, étaient-ils indépendants et impartiaux, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? ( Ali Rıza et autres c. Turquie , n os 30226/10 et 4 autres, § 222, 28 janvier 2020, Sedat Doğan c. Turquie , n o 48909/14, § 27, 18 mai 2021, Naki et Amed Sportif Faaliyetler Kulübü Derneği c. Turquie , n o 48924/16, § 26, 18 mai 2021 et İbrahim Tokmak c. Turquie , n o 54540/16, § 22, 18 mai 2021). 2. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression des requérants, et spécialement à leur droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison des sanctions qui leur ont été infligées par les instances de la TFF ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ( Sedat Doğan , précité, §§ 38-43, Naki et Amed Sportif Faaliyetler Kulübü Derneği, précité, §§ 34-38 et İbrahim Tokmak, précité, §§ 33-37) ? En particulier, les autorités nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce,

un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre le droit des requérants à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression ( Gözel et Özer c. Turquie , nos 43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010 et Kula c. Turquie , no 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ?