DOĞAN c. TURQUIE

Comunicat la 21 septembrie 2017 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 489009/14 Sedat DO sancțiunile sportive și pecuniare aplicate reclamantului, care conduce un club de fotbal la fața locului, de consiliul de disciplină de fotbal profesionist al federației de fotbal din Turcia, din cauza declarațiilor sale făcute în cadrul unei emisiuni de televiziune și a mesajelor sale publicate pe rețelele sociale, precum și a procedurii de opoziție împotriva acestor sancțiuni în fața consiliului de arbitraj al federației. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare din cauza sancțiunilor impuse. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii în fața consiliului de disciplină al Federației de Fotbal și în fața Consiliului de Arbitraj. El a afirmat că membrii acestor consilii nu sunt independenți în măsura în care sunt numiți de președintele Federației. El denunță, de asemenea, absența publicității și absența acesteia în cadrul procedurii în fața acestor instanțe. Invocând art. 7 din Convenție, reclamantul declară că a făcut obiectul unei urmăriri arbitrare în măsura în care nu trebuia să fie supus sancțiunilor impuse de organismele federației în conformitate cu legislația relevantă. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge și de posibilitatea de a supune deciziile Consiliului de disciplină și ale Consiliului de Arbitraj controlului judiciar. A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza sancțiunilor care i-au fost impuse de organismele federației de fotbal În acest scop, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) În special, ingerința la libertatea de exprimare a reclamantului avea o bază legală clară, accesibilă și previzibilă? În plus, reclamantul era supus instanței organismelor federației de fotbal în conformitate cu legislația relevantă? (Delfi AS c. Estonia [GC], n 64569/09, §§ 120-122, CEDH 2015) La art. 6 alineatul (1) din convenție, în domeniul său civil sau penal, se aplica procedura urmată în speță în fața organelor federației de fotbal Procedura asigura un proces echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție Cauzele reclamantului au fost audiate în mod public, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție În lipsa unui răspuns în fața consiliului de disciplină și a consiliului de arbitraj al federației de fotbal, cum ar fi art. 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Diennet c. Franța, 26 septembrie 1995, § 33, seria A n 325-A, B., P. c. Regatul Unit, n 36337/97 și 35974/97, § 36, CEDH 2001-III, Martinie c. Franța [GC], n 58675/00, § 39, CEDH 2006-VI, Olujić c. Croația, n 22330/05, § 36, CEDH 2001-III, Martinie c. Franța [GC], n 58675/00, n 58675/00, § 39, CEDH 2006-VI, Olujić c. Croația, n 22330/05, § 70, 5 februarie 2009 și Nikolova și Vandova c. Bulgaria, n 20688/04, § 67, 17 decembrie 2013) Membrii Consiliului de disciplină și ai Consiliului de arbitraj al federației de fotbal, care au cunoscut cauza reclamantului, au fost independenți și imparțiali, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, ținând seama în special de modul în care au fost numiți, de durata mandatului lor ( Findlay c. Regatul Unit, 25 februarie 1997, § 73, Rec., p. Hotărârea din 1997-I și Brudnicka și alții c. Polonia, nr. 54723/00, § 38, CEDH 2005-II. Acțiunea pentru care reclamantul a fost sancționat constituie o încălcare a dreptului intern în momentul în care a fost săvârșită, în sensul articolului 7 din convenție (Žaja c. Croația, n 37462/09, § 86, 4 octombrie 2016) În cazul în care, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Convenție, în conformitate cu legislația relevantă, reclamantul era supus jurisdicției instanțelor federației de fotbal? Având în vedere lipsa controlului jurisdicțional al deciziilor consiliului de disciplină și ale consiliului de arbitraj al federației de fotbal, reclamantul avea la dispoziție, după cum prevede art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a articolelor 6 alineatul (1), 7 și 10 din convenție? (Chahal c. Regatul Unit) , 15 noiembrie 1996, § 145, Rec., 1996-V)

Communiquée le 21 septembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

48909/14

Sedat DOĞAN

contre la Turquie

introduite le 17 juin 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

les sanctions sportives et pécuniaires infligées au requérant, dirigeant d’un club de football à l’époque des faits, par le conseil de discipline de football professionnel de la fédération de football de Turquie, en raison de ses déclarations faites lors d’une émission télévisée et de ses messages publiés sur les réseaux sociaux, ainsi que la procédure d’opposition contre ces sanctions devant le conseil d’arbitrage de la fédération. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression à raison des sanctions infligées. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint du manque d’équité de la procédure devant le conseil de discipline de la fédération de football et devant le conseil d’arbitrage. Il allègue que les membres de ces conseils ne sont pas indépendants dans la mesure où ils sont nommés par le président de la fédération. Il dénonce aussi l’absence de publicité et l’absence d’audience lors de la procédure devant ces instances. Invoquant l’article

7 de la Convention, le requérant allègue avoir fait l’objet d’une poursuite arbitraire dans la mesure où il ne devait pas être soumis aux sanctions infligées par les instances de la fédération selon la législation pertinente. Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint aussi de l’impossibilité de soumettre les décisions du conseil de discipline et du conseil d’arbitrage au contrôle judiciaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison des sanctions qui lui ont été infligées par les instances de la fédération de football

?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2

?

En particulier, l’ingérence à la liberté d’expression du requérant avait-elle une base légale claire, accessible et prévisible

? En outre, le requérant était-il soumis à la juridiction des instances de la fédération de football selon la législation pertinente

? (

Delfi AS

c. Estonie

[GC], n

o

64569/09, §§

120-122, CEDH 2015)

2.

L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce devant les instances de la fédération de football

?

La procédure garantissait-elle un procès équitable, comme l’exige l’article

6 §

1 de la Convention

?

La cause du requérant a-t-elle été entendue publiquement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention

? L’absence d’audience devant le conseil de discipline et le conseil d’arbitrage de la fédération de football était-elle compatible avec l’article 6 § 1 de la Convention (voir

Diennet c. France

, 26

septembre 1995, § 33, série A n

o

325‑A, B.,

P. c. Royaume‑Uni

, n

os

36337/97 et 35974/97, § 36, CEDH 2001‑III,

Martinie c. France

[GC], n

o

58675/00, § 39, CEDH 2006‑VI,

Olujić c. Croatie

, n

o

22330/05, §

70, 5

février 2009, et

Nikolova et Vandova c. Bulgarie

, n

o

20688/04, §

67, 17

décembre 2013)

?

Les membres du conseil de discipline et du conseil d’arbitrage de la fédération de football, qui ont connu la cause du requérant, étaient-ils indépendants et impartiaux, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu notamment de leur mode de désignation, de la durée de leur mandat

? (

Findlay c. Royaume-Uni

, 25 février 1997, § 73,

Recueil des arrêts et décisions 1997-I

, et

Brudnicka et autres c. Pologne

, n

o

54723/00, §

38, CEDH 2005-II).

3.

L’action pour laquelle le requérant a été sanctionné constituait-elle une infraction d’après le droit national au moment où elle a été commise, au sens de l’article 7 de la Convention

? (

Žaja c. Croatie

, n

o

37462/09, §

86, 4

octobre 2016)

Dans l’affirmative, l’action pour laquelle le requérant a été condamné était-elle couverte par l’exemption prévue à l’article 7 § 2 de la Convention

?

En particulier, selon la législation pertinente, le requérant était-il soumis à la juridiction des instances de la fédération de football

?

4.

Compte tenu de l’absence de contrôle juridictionnel des décisions du conseil de discipline et du conseil d’arbitrage de la fédération de football, le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance des articles 6 § 1, 7 et 10 de la Convention

? (

Chahal c. Royaume-Uni

, 15 novembre 1996, § 145,

Recueil

1996-V)