BUCKOVÁ v. THE CZECH REPUBLIC

Comunicat la 13 decembrie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 61953/16 Marie BUCKOVÁ împotriva Republicii Cehe depusă la 20 octombrie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Marie Bucková, este un național ceh, născut în 1938 și locuiește în Praga. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl V. Vlk, un avocat care practică în Praga. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 octombrie 2010, Curtea de District din Praga 2 ( obvodní soud ) a respins o cerere formulată de reclamant cu privire la o litigiu privind plata anumitor sume de bani. Hotărârea sa a fost confirmată prin recurs de către Curtea Municipală din Praga ( městský soud ) la 26 mai 2011. Potrivit reclamantului, reprezentantul acesteia a depus un recurs la punctele de drept ( dovolání ) la Curtea de District din Praga 2 la 6 octombrie 2011. A fost depusă prin e-mail și includea semnătura electronică sigură a reprezentantului reclamantului.

La 22 aprilie 2014, reprezentantul reclamantului a întrebat despre statutul recursului privind punctele de drept care au fost depuse. Curtea de District a răspuns că nu există în baza de date a recursului reclamantului. Reclamantul a reintrodus recursul la 30 mai 2014 și de data aceaceasta a fost eliberat în mod corespunzător. La 4 iulie 2014, Curtea de District a respins recursul privind punctele de drept ca fiind depusă târziu. La un nou recurs, la 22 august 2014, Curtea Municipală a anulat decizia din 4 iulie 2014, pe baza că instanța ar fi trebuit să se ocupe de întrebarea dacă recursul privind punctele de drept a fost depus, nu de ce a fost înregistrat în baza de date a Curții.

În procedura ulterioară, la 26 ianuarie 2015, Curtea de District a solicitat ca reclamantul să dovedească că recursul privind punctele de drept a fost expediat între 9 august și 10 octombrie 2011. Reclamantul a prezentat un aviz expert care a confirmat că la 6 octombrie 2011, la ora 13.08, reprezentantul reclamantului a trimis un e-mail cu semnătura electronică sigură la adresa de e-mail a Curții ( [email protected] ). E-mailul conține un atașament pdf („Dovolání – definitivní 4.10.2011.pdf”). Reprezentantul reclamantului nu a primit confirmarea primirii. La 28 iulie 2015 Curtea Supremă ( Nejvyší soud ) a respins recursul ca fiind fără timp. Curtea a confirmat că recursul a fost trimis, dar a remarcat că nu a putut concluziona că acesta a fost, de asemenea, eliberat.

În plus, a declarat că reprezentantul reclamantului ar fi trebuit să fie mai diligent și când nu a primit confirmarea livrării e-mail-ului, el ar fi trebuit să întrebe în legătură cu prezentarea. Reclamantul a depus un recurs constituțional la 7 octombrie 2015, care a fost respins de Curtea Constituțională ( Ústavní soud ) la 10 mai 2016, referindu-se la motivele furnizate de Curtea Supremă. În conformitate cu art. 42 § 1 din Codul de Procedură Civilă, o cerere poate fi depusă în scris sau pe cale orală. , că o cerere care conține o cerere depusă în formă telegrafică trebuie să fie finalizată prin depunerea unei exemplare hard în termen de trei zile de la depunerea telegrafică cel târziu; dacă o cerere scrisă este depusă prin fax sau în formă electronică, aceasta trebuie finalizată în același termen prin depunerea unei exemplare hard originale sau a unei exemplare hard de o altă depunere scrisă care conține același text.

În temeiul articolului 42 § 5, dacă cererea este depusă în formă electronică cu o semnătură electronică garantată pe baza unui certificat autentificat eliberat de un prestator de servicii de certificare acreditat, nu este necesară prezentarea documentului original în conformitate cu alineatul (3). Hotărârea Curții Constituționale nr. ÚS 137/15 din 18 martie 2015 În hotărârea nr. I. ÚS 137/15 din 18 martie 2015 , Curtea Constituțională , menționând hotărârile sale anterioare , a declarat , printre altele „În mod neașteptat, întrebarea depunerii în timp util a unei cereri la o instanță poate deveni relevantă din punctul de vedere al dreptului constituțional, în special în ceea ce privește dreptul de acces la o instanță garantat constituțional (în calitate de aspect al dreptului la un proces echitabil în sensul articolului 36 § 1 din Carta)…

în hotărârea nr. IV. ÚS 2446/11 din 14 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a declarat că în cazul în care un document este depus prin corespondență electronică, pentru evaluarea oportunității sale, timpul livrării acestuia către biroul de înregistrare electronică, în special serverului său, este decisiv. Întrucât, în cursul acestui caz, Curtea Regională Ostrava a evaluat oportunitatea cererii pe baza datelor înregistrate de registrul instanței, care nu corespunde la realitate, Curtea Constituțională a concluzionat că drepturile reclamantului garantate prin art. 36 § 1 din Carta au fost încălcate… În hotărârea nr. II. ÚS 1911/11 din 29 martie 2012 Curtea Constituțională a abordat o situație în care reclamanții și-au trimis electronic plângeri împotriva unei ordine de plată obligatorie sub formă de factură, folosind un formular electronic disponibil pe site-ul internet www.justice.cz…

Curtea Constituțională a reproșat instanțele generale pe baza că, în ciuda incertitudinea evidentă cu privire la domeniul de aplicare și la conținutul cererii, acestea nu au efectuat o [proprietate] anchetă ... [în scopul de a afla dacă au existat defecte în transmiterea electronică a datelor… Curtea Constituțională ... a afirmat de asemenea: „În cazul în care legea permite unei părți la proceduri să continue printr-o rețea publică de date ..., nu este posibil ca posibilele defecțiuni din cadrul mecanismului de livrare să fie în detrimentul [partei respective].

Partea la procedură, în conformitate cu legea - și cu dreptate - se va baza pe faptul că regimul permis de lege pentru realizarea unui pas procedural asigură consecințele fiabile ale depunerii [a aplicării sale] și că responsabilitatea sa procedurală nu va fi asociată cu altceva decât cu ceea ce este de fapt capabil de a influența.” ... [aplicant] ... A atras atenția asupra avizului menționat anterior al Curții Constituționale, conform căruia nu este posibil ca erorile din mecanismul de livrare să fie o soluție a [aplicantului]. Curtea Constituțională se referă din nou la circumstanțele cauzelor în care a tras aceste concluzii. În hotărârea nr. II. ÚS 1911/11 [29 martie 2012], a existat o eroare în prelucrarea unui depunere efectuată direct prin intermediul portalului www.justice.cz, unde a fost documentată în mod clar atunci când depunerea a fost efectuată și ceea ce conținea.

În plus, documentația depusă a fost livrată instanței, dar într-o formă incompletă. Dimpotrivă, în hotărârea nr. II. ÚS 2560/13 ... Curtea Constituțională a subliniat faptul că documentele depuse înainte de sfârșitul termenului au fost livrate instanței doar la câteva minute după expirarea termenului respectiv, care au fost considerate, de asemenea, un punct crucial în hotărârea I. ÚS 829/14. Prin urmare, este clar că concluziile menționate de reclamant trebuie să fie aplicate în funcție de circumstanțele specifice ale cauzei, corectând interpretarea instanțelor generale, conform căreia, pentru evaluarea oportunității depunerii de e-mail, este momentul livrării lor decisive și nu momentul în care au fost trimise.

În opinia Curții Constituționale, circumstanțele specifice ale cazului [aplicant], astfel cum s-a descris mai sus, indică faptul că nerespectarea termenului de punere în aplicare a unei acțiuni a fost cauzată de lipsa de îngrijire a exercitării propriilor drepturi și că, având în vedere timpul petrecut, această cerere ar interfera semnificativ cu funcția și scopul instituției de termene.” În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plâng că dreptul de acces la instanță a fost încălcat prin abordarea instanțelor interne care se ocupă de recursul asupra punctelor de drept în modul în care își duce la respingerea ca fiind depusă din timp. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că, datorită respingerii apelului său asupra punctelor de drept, a fost refuzată accesul la o soluție internă eficace în legătură cu procedura inițială privind o litigiu privind plata unei anumite sume de bani.

Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, s-a constatat o încălcare a dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță prin abordarea instanțelor interne care se ocupă de recursul asupra punctelor de drept în modul în care a condus la respingerea acesteia ca fiind depusă din timp?

Communicated on 13 December 2018

FIRST SECTION

Application no. 61953/16 Marie BUCKOVÁ against the Czech Republic lodged on 20 October 2016

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Marie Bucková, is a Czech national, who was born in 1938 and lives in Prague. She is represented before the Court by Mr V. Vlk, a lawyer practising in Prague. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 6 October 2010 the Prague 2 District Court ( obvodní soud ) dismissed a claim brought by the applicant concerning a dispute about payment of a certain sum of money. Its decision was confirmed on appeal by the Prague Municipal Court ( městský soud ) on 26 May 2011. According to the applicant, her representative had lodged an appeal on points of law ( dovolání ) with the Prague 2 District Court on 6 October 2011. It had been submitted via email and had included the applicant’s representative’s secure electronic signature.

On 22 April 2014 the applicant’s representative enquired about the status of the appeal on points of law that had been submitted. The District Court replied that there was no record of the applicant’s appeal in the court’s database. The applicant therefore resubmitted the appeal on 30 May 2014 and this time it was properly delivered. On 4 July 2014 the District Court rejected the appeal on points of law as having been filed late. Upon a further appeal, on 22 August 2014, the Municipal Court quashed the decision of 4 July 2014 on the basis that the court should have dealt with the question whether the appeal on points of law had been submitted, not whether it had been registered in the court’s database.

In the subsequent procedure, on 26 January 2015 the District Court requested that the applicant prove that the appeal on points of law had been dispatched between 9 August and 10 October 2011. The applicant submitted an expert opinion which confirmed that on 6 October 2011, at 1.08 p.m., the applicant’s representative had sent an email with his secure electronic signature to the court’s email address ( [email protected] ). The email contained a pdf attachment (“Dovolání – definitivní 4.10.2011.pdf”). The applicant’s representative did not receive confirmation of receipt. On 28 July 2015 the Supreme Court ( Nejvyšší soud ) rejected the appeal as being out of time. The court confirmed that the appeal had been sent, but noted that it could not conclude that it had also been delivered.

Furthermore, it stated that the applicant’s representative should have been more diligent and when he had not received confirmation of the delivery of the email, he should have enquired about the submission. The applicant lodged a constitutional appeal on 7 October 2015, which was dismissed by the Constitutional Court ( Ústavní soud ) on 10 May 2016, referring to the reasons given by the Supreme Court. B. Relevant domestic law and practice 1. Code of Civil Procedure (Act no. 99/1963) Under Article 42 § 1 of the Code of Civil Procedure, an application may be submitted in writing or orally. Written submissions can be made in hard copy or in electronic form via a public data network, telegraph or fax.

Article 42 § 3 provides, inter alia , that an application containing a petition submitted in telegraphic form must be finalised by filing a hard copy within three days of the telegraphic submission at the latest; if a written application is submitted by fax or in electronic form, it must be finalised within the same time-limit by filing an original hard copy or a hard copy of a further written submission containing the same text. Under Article 42 § 5, if the application is submitted in electronic form with a secured electronic signature based on an authenticated certificate issued by an accredited certification service provider, the submission of the original document in accordance with paragraph 3 is not required.

2. The Constitutional Court’s judgment no. ÚS 137/15 of 18 March 2015 In judgment no. I. ÚS 137/15 of 18 March 2015, the Constitutional Court, mentioning its previous judgments , stated, inter alia : “Undoubtedly, the question of the timely delivery of an application to a court may become relevant from the point of view of constitutional law, particularly with regard to the constitutionally guaranteed right of access to a court (as an aspect of the right to a fair trial within the meaning of Article 36 § 1 of the Charter)… In judgment no. IV. ÚS 2446/11 of 14 November 2011, the Constitutional Court stated that where a document is filed by electronic mail, for the assessment of its timeliness, the time of its delivery to the electronic registry office, specifically to its server, is decisive.

Since, in the course of that case, the Ostrava Regional Court assessed the timeliness of the application on the basis of data noted by the court registry, which did not correspond to reality, the Constitutional Court concluded that the applicant’s rights guaranteed by Article 36 § 1 of the Charter had been violated… In judgment no. II. ÚS 1911/11 of 29 March 2012 the Constitutional Court dealt with a situation where the applicants had electronically sent their complaints against a compulsory payment order in a form of bill, using an electronic form available on the Internet site www.justice.cz… The Constitutional Court reproached the general courts on the basis that despite the obvious uncertainty about the scope and content of the application, they had not carried out a [proper] investigation ... [in order] to find out whether there had been any defects in the electronic transmission of data…

The Constitutional Court ... also stated: ‘If the law allows a party to the proceedings to proceed through a public data network ..., it is not conceivable that possible malfunctions inside the delivery mechanism should be to the detriment of [that party]. The party to the proceedings, in accordance with the law - and rightly so -, will rely on the fact that the regime allowed by the law for performing a procedural step ensures the reliable consequences of the submission [of its application], and that its procedural responsibility will not be associated with anything other than what it is actually able to influence.’ ... The [applicant] ... drew attention to the above-mentioned opinion of the Constitutional Court, according to which it is not conceivable that errors in the delivery mechanism would be for the [applicant] to remedy.

The Constitutional Court again refers to the circumstances of the cases in which it drew those conclusions. In judgment no. II. ÚS 1911/11 [of 29 March 2012], there was an error in the processing of a filing made directly through the portal www.justice.cz, where it had clearly been documented when the filing was effected and what it contained. Moreover, the filed documentation was delivered to the court but in an incomplete form. On the contrary, in judgment no. II. ÚS 2560/13 ... the Constitutional Court highlighted that the materials filed before the end of the time-limit had been delivered to the court merely a couple of minutes after the expiry of that time-limit, which had also been considered to be a crucial point in judgment I. ÚS 829/14.

It is therefore clear that the conclusions referred to by the applicant must be applied in the light of the specific circumstances of the case, correcting the interpretation of the general courts, according to which, for the assessment of the timeliness of email filings, it is the time of their delivery that is is decisive and not the time when they were sent. The specific circumstances of the [applicant]’s case as described above, in the opinion of the Constitutional Court, indicate that the failure to comply with the time-limit for bringing an action was caused by the [applicant]’s lack of care in exercising her own rights, and that allowing the application would, in view of the time elapsed, significantly interfere with the function and purpose of the institution of time-limits.” COMPLAINT The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that her right of access to court was violated by the approach of the domestic courts handling her appeal on the points of law in the manner leading to its rejection as having been lodged out of time.

The applicant also complains, under Article 13 of the Convention, that due to the rejection of her appeal on points of law, she was denied an access to an effective domestic remedy in connection with the original proceedings concerning a dispute about payment of a certain sum of money. QUESTIONS Did the applicant have a fair hearing in the determination of her civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, has there been a violation of the applicant’s right of access to a court by the approach of the domestic courts handling her appeal on the points of law in the manner leading to its rejection as having been lodged out of time?