ŠEDINOVÁ v. THE CZECH REPUBLIC and 2 other applications

Comunicat la 24 noiembrie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 17662/15 Ivana ŠEDINOVÁ împotriva Republicii Cehe și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazurilor Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Šedinová c. Republica Cehă, nr. 17662/15 La 23 martie 2009, Curtea Regională de Praga ( krajský soud ) a emis un ordin de plată promizoară ( směnečný platbní rozkaz ) împotriva reclamantului, care a ordonat să plătească 30.864 de coruna cehă (CZK 1.150 euro (EUR)), plus dobânzi. Reclamantul a contestat însă Curtea Regională a confirmat validitatea ordinului la 7 decembrie 2010. La 17 octombrie 2011, la apelul reclamantului, Curtea Înaltă de la Praga ( vrchní soud ) a anulat hotărârea Curții Regionale. La 23 iulie 2013, Curtea Regională a confirmat din nou validitatea ordinului de plată a promisiei. Mai 2014. Curtea de apel a instruit, de asemenea, reclamantul că un recurs asupra punctelor de drept ( dovolání ) la Curtea Supremă ( Nejvyší soud ) nu a fost disponibil în cazul ei. În urma acestei instrucțiuni, reclamantul a depus o plângere constituțională ( Ústavní stížnost ) la 2 septembrie 2014. La 14 octombrie 2014, Curtea Constituțională ( Ústavní soud ) ) a respins plângerea ei ca fiind inadmisibilă pentru neepuizarea drepturilor disponibile, și anume un recurs asupra punctelor de drept. Curtea a considerat că limita CZK 50.000, prevăzută la art. 238 alineatul (1) litera (c) din Codul de procedură civilă nu era aplicabilă în cazul reclamantului. Curtea Constituțională a remarcat: „... limită a CZK 50.000 ... nu se referă la o hotărâre prin care o instanță a decis că un ordin de plată promisie-notă rămâne valabil ...” În plus, Curtea Constituțională a afirmat că, în cazuri ambigue, numai Curtea Supremă trebuie să examineze admisibilitatea unui recurs asupra punctelor de drept. În orice caz, întrucât reclamantul nu a depus un recurs asupra punctelor de drept, plângerea ei a fost respinsă în ciuda informațiilor eronate furnizate de Înaltul Tribunal. AUTO HÉGR, a.s. c. Republica Cehă, nr. 20745/15 Societatea reclamantă este o societate de stoc comun înregistrată care a participat la comerțul cu autovehicule. La 29 septembrie 2011, Curtea de District Olomouc ( okresní soud ) a plătit CZK 934000 (38.030) EUR într-o cerere civilă. La 7 februarie 2013, Curtea de District a ordonat societății solicitantă să plătească suma de CZK 233.500 (9.060) EUR plus dobânzi și a respins restul cererii. La 24 octombrie 2013, Curtea Regională Ostrava a susținut hotărârea Curții de District în ceea ce privește suma CZK 233.500 plus dobânzi. A modificat hotărârea pentru a ordona societății reclamante să plătească, de asemenea, suma rămasă de CZK 700.500 (27.177) plus dobânzi. La 29 ianuarie 2014, Curtea Supremă a respins un recurs asupra punctelor de drept depuse de societatea reclamantă. Reprezentantul legal al societății reclamante a fost preluat cu decizia la 12 februarie 2014. La 19 martie 2014, societatea reclamantă a depus o plângere constituțională, susținând că decizia Curții Supreme era ilegală și solicitându-i Curții Constituționale să-l anuleze. În aprilie 2014, în termenul de două luni pentru depunerea unei plângeri constituționale, societatea reclamantă a prezentat observații suplimentare, susținând că hotărârile Curții de District Olomouc și ale Curții Regionale Ostrava au fost ilegale și a solicitat, de asemenea, ca Curtea Constituțională să anuleze decizia Curții Regionale Ostrava. La 6 noiembrie 2014, Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională a societății reclamante, care nu a reflectat asupra argumentelor suplimentare ale societății reclamante. Janáček c. Republica Cehă, nr. 9634/17 La 17 decembrie 2013, Curtea de District Zlín a hotărât cu privire la diviziunea proprietății matrimoniale ( vypořádání společného jmění manžel La 24 martie 2015, Curtea Regională Brno a modificat parțial hotărârea de primă instanță. La 12 ianuarie 2016, Curtea Supremă a respins un recurs asupra punctelor de drept de către reclamant ca fiind evident nefondat. La 19 iulie 2016, Curtea Constituțională a respins o plângere constituțională de către reclamant, hotărând, printre altele, „Pentru evaluarea cazului, Curtea Constituțională a solicitat observații de la instanțele generale. După ce s-a familiarizat cu conținutul lor ... Curtea Constituțională a ajuns la concluzia că plângerea constituțională este evident nefondată.” Prin scrisoarea sa din 19 septembrie 2016, reclamantul a solicitat o explicație de la Curtea Constituțională cu privire la motivul pentru care nu i s-a dat ocazia să se familiarizeze cu observațiile scrise ale Curții de District Zlín, ale Curții Regionale de la Brno și ale Curții Supreme și cu ocazie de a-și exprima opiniile. În răspunsul său din 29 septembrie 2016, Curtea Constituțională a declarat că, întrucât observațiile nu au fost trimise reclamantului, judecătorul-relator a considerat probabil că nu au conținut informații noi sau argumente juridice.Legea internă relevantă și practică Šedinová c. Republica Cehă, nr. 17662/15 art. 237 din Codul de Procedură Civilă prevede că, cu excepția cazului în care nu a fost afirmat altfel, un recurs asupra punctelor de drept împotriva unei decizii finale ale unei instanțe de recurs este admisiv dacă decizia impugnată depinde de rezoluția unei chestiuni de drept material sau procedural în care o instanță de recurs a deviat de la practica bine stabilită a Curții Supreme. Același lucru se aplică în cazul în care decizia impușită se referă la o întrebare care nu a fost încă soluționată de Curtea Supremă sau care a fost judecată într-un mod diferit sau în cazul în care Curtea Supremă ar trebui să evalueze în mod diferit o întrebare juridică deja rezolvată. În conformitate cu art. 238 alineatul (1) litera (c) din Codul de procedură civilă, nu este admisibil un recurs privind punctele de drept împotriva unei decizii privind o cerere financiară sub 50 000 CZK, cu excepția cazului în care se referă la relații care decurg din contractele de consumatori și la relațiile cu dreptul muncii. Curtea Constituțională a constatat că plângerile constituționale admisibile au fost depuse direct împotriva hotărârii unei instanțe de recurs cu privire la validitatea unei ordonanțe de plată a notelor de promițătorie, atunci când a avut legătură cu o sumă mai mică de 50 000 CZK (a se vedea Hotărârile nr. IV. ÚS 376/11; IV. ÚS 457/10; și III. 980/13). În mod similar, Curtea Supremă a respins apelurile privind punctele de drept pentru nerespectarea criteriilor de admisibilitate atunci când suma a fost mai mică decât CZK 50.000 (a se vedea Hotărârile nr. Odo 1485/2005 și 29 Cdo 913/2012). AUTO HÉGR, a.s. c. Republica Cehă, nr. 20745/15 În temeiul articolului 72 § 3 din Legea Curții Constituționale, o plângere constituțională poate fi depusă în termen de două luni de la eliberarea deciziei în procedura finală prevăzută de lege. Janáček c. Republica Cehă, nr. 9634/17 Dispozițiile juridice relevante sunt descrise în Krčmář și alții c. Republica Cehă (n. 35376/97, §§ 24-28, 3 martie 2000). COMPLAINTS Šedinová c. Republica Cehă, nr. 17662/15 Respectând art. 6 din Convenție, reclamantul plânge că dreptul de acces la Curtea Constituțională a fost încălcat. AUTO HÉGR, a.s. c. Republica Cehă, nr. 20745/15 Societatea reclamantă se plâng, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că Curtea Constituțională nu și-a luat în considerare argumentele și propunerea inclusă în observațiile sale suplimentare din 10 aprilie 2014. Janáček c. Republica Cehă, nr. 9634/17 Reclamantul plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că observațiile scrise ale Curții de District Zlín, ale Curții Regionale Brno și ale Curții Supreme pe care Curtea Constituțională și-a bazat hotărârea nu au fost furnizate pe el și el nu a putut face o observație asupra acestora. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor civile ale acestora, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Apendice nr. Cerere nr. Alojată pe data de naștere a locului de reședință a reclamantului Reprezentat de 17662/15 09/04/2015 Ivana ŠEDINOVÁ 31/12/1973 Praha Jiří BÍLEK 20745/15 23/04/2015 AUTO HÉGR, A.S. 19/12/2000 Olomouc Petr RITTER 9634/17 31/01/2017 Ladislav JANÁČEK 10/11/1957

Communicated on 24 November 2017

FIRST SECTION

Application no. 17662/15

Ivana ŠEDINOVÁ against the Czech Republic

and 2 other applications

(see list appended)

A list of the applicants is set out in the appendix.

A.

The circumstances of the cases

The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

1.

Šedinová v. the Czech Republic, no. 17662/15

On 23 March 2009 the Prague Regional Court (

krajský soud

) issued a promissory-note payment order (

směnečný platební rozkaz

) against the applicant, ordering her to pay the amount of 30,864 Czech korunas (CZK

‑

1,150 euros (EUR)), plus interest. The applicant objected but the Regional Court confirmed the validity of the order on 7 December 2010.

On 17 October 2011, upon an appeal by the applicant, the Prague High Court (

vrchní soud

) quashed the judgment of the Regional Court.

On 23 July 2013 the Regional Court confirmed the validity of the promissory-note payment order again. The applicant appealed but the impugned decision was eventually upheld by the Prague High Court on 22

May 2014. The appellate court also instructed the applicant that an appeal on points of law (

dovolání

) with the Supreme Court (

Nejvyšší soud

) was not available in her case.

Following this instruction, the applicant lodged a constitutional complaint (

ústavní stížnost

) on 2 September 2014. On 14 October 2014 the Constitutional Court (

Ústavní soud

) rejected her complaint as inadmissible for non-exhaustion of available remedies, namely an appeal on points of law. The court considered that the limit of CZK 50,000, set down in Article

238 § 1 (c) of the Code of Civil Procedure as a requirement for lodging an appeal on points of law, was not applicable in the applicant’s case. The

Constitutional Court observed:

“... The limit of CZK 50,000 ... does not relate to a judgment by which a court ruled that a promissory-note payment order remains valid ...”

In addition, the Constitutional Court stated that in ambiguous cases it is solely up to the Supreme Court to examine the admissibility of an appeal on points of law. In any case, as the applicant had failed to lodge an appeal on points of law her complaint was rejected despite the erroneous information given by the High Court.

2.

AUTO HÉGR, a.s. v. the Czech Republic, no. 20745/15

The applicant company is a registered joint-stock company engaged in the auto trade.

On 29 September 2011 it was ordered by the Olomouc District Court (

okresní soud

) to pay CZK 934,000 (EUR 38,030) in a civil claim.

On 7 February 2013 the District Court ordered the applicant company to pay the amount of CZK 233,500 (EUR 9,060) plus interest, and dismissed the remainder of the claim.

On 24 October 2013 the Ostrava Regional Court upheld the District Court’s judgment in so far as it concerned the amount of CZK 233,500 plus interest. It modified the judgment in ordering the applicant company to also pay the remaining amount of CZK 700,500 (EUR 27,177) plus interest.

On 29 January 2014 the Supreme Court dismissed an appeal on points of law lodged by the applicant company. The applicant company’s legal representative was served with the decision on 12 February 2014.

On 19 March 2014 the applicant company lodged a constitutional complaint, arguing that the decision of the Supreme Court had been unlawful and requesting that the Constitutional Court quash it. On 10

April 2014, within the two-month time-limit for lodging a constitutional complaint, the applicant company submitted additional submissions. It argued that the decisions of the Olomouc District Court and that of the Ostrava Regional Court had been unlawful. It further requested that the Constitutional Court quash the decision of the Ostrava Regional Court.

On 6 November 2014 the Constitutional Court dismissed the applicant company’s constitutional complaint. It did not reflect upon the applicant company’s additional submissions.

3.

Janáček v. the Czech Republic, no. 9634/17

On 17 December 2013 the Zlín District Court ruled on the division of the matrimonial property (

vypořádání společného jmění manželů

) of the applicant and his former wife.

On 24 March 2015 the Brno Regional Court partially altered the first-instance judgment.

On 12 January 2016 the Supreme Court dismissed an appeal on points of law by the applicant as manifestly ill-founded.

On 19 July 2016 the Constitutional Court dismissed a constitutional complaint by the applicant, finding,

inter alia

:

“To assess the case, the Constitutional Court requested observations from the general courts. Having familiarised itself with their content ... the Constitutional Court came into the conclusion that the constitutional complaint is manifestly ill-founded.”

By his letter of 19 September 2016 the applicant requested an explanation from the Constitutional Court as to why he had not been given an opportunity to familiarise himself with the written observations of the Zlín District Court, the Brno Regional Court and the Supreme Court and an opportunity to express his views.

In its reply of 29 September 2016 the Constitutional Court stated that as the observations had not been sent to the applicant, the judge-rapporteur had probably considered that they had contained no new information or legal arguments.

B.

Relevant domestic law and practice

1.

Šedinová v. the Czech Republic, no. 17662/15

Article 237 of the Code of Civil Procedure provides that unless stated otherwise, an appeal on points of law against any final decision of a court of appeal is admissible if the impugned decision depends on the resolution of a question of substantive or procedural law in which a court of appeal diverted from the well-established practice of the Supreme Court. The same applies if the impugned decision concerns a question which has not yet been resolved by the Supreme Court or has been adjudicated in a different way or if the Supreme Court should assess an already resolved legal question differently.

Under Article 238 § 1 (c) of the Code of Civil Procedure, an appeal on points of law against a decision on a financial claim below CZK 50,000 is not admissible, unless it concerns relationships stemming from consumer contracts and labour-law relationships.

The Constitutional Court found admissible constitutional complaints lodged directly against the decision of a court of appeal on the validity of a promissory-note payment order when it concerned a sum lower than CZK

50,000 (see, decisions nos. IV. ÚS 376/11; IV. ÚS 457/10; and III.

ÚS

980/13). In a similar fashion, the Supreme Court has rejected appeals on points of law for non-compliance with admissibility criteria when the sum was lower than CZK 50,000 (see, decisions nos.

29

Odo

1485/2005, and 29 Cdo 913/2012).

2.

AUTO HÉGR, a.s. v. the Czech Republic, no. 20745/15

Under Section 72 § 3 of the Constitutional Court Act, a constitutional complaint may be submitted within two months of the delivery of the decision in the final procedure provided for by law.

3.

Janáček v. the Czech Republic, no. 9634/17

The relevant legal provisions are described in

Krčmář and Others v. the Czech Republic

(no. 35376/97, §§ 24-28, 3 March 2000).

COMPLAINTS

1.

Šedinová v. the Czech Republic, no. 17662/15

Relying on Article 6 of the Convention, the applicant complains that her right of access to the Constitutional Court was violated.

2.

AUTO HÉGR, a.s. v. the Czech Republic, no. 20745/15

The applicant company complains under Article 6 § 1 of the Convention that the Constitutional Court failed to consider its arguments and proposal included in its additional submissions of 10 April 2014.

3.

Janáček v. the Czech Republic, no. 9634/17

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the written observations of the Zlín District Court, the Brno Regional Court and the Supreme Court on which the Constitutional Court based its decision were not served on him and he could not comment on them.

COMMON QUESTION

Did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?

APPENDIX

No.

Application

no.

Lodged on

Applicant name

date of birth

place of residence

Represented by

17662/15

09/04/2015

Ivana ŠEDINOVÁ

31/12/1973

Praha

Jiří BÍLEK

20745/15

23/04/2015

AUTO HÉGR, A.S.

19/12/2000

Olomouc

Petr RITTER

9634/17

31/01/2017

Ladislav JANÁČEK

10/11/1957

Říčany u Prahy

David ZAHUMENSKÝ