YILMAZ c. TURQUIE

Comunicat la 8 ianuarie 2019 A DOUA RĂSPUNSURI: 793/18 Hülya YILMAZ împotriva Turciei, introdusă la 8 decembrie 2017 sancțiunea disciplinară care a fost pronunțată împotriva reclamantei, agent al funcției publice, din cauza participării sale la o adunare de susținere a demonstrațiilor din Parcul Gezi pentru a protesta împotriva politicii guvernamentale, la cererea sindicatului său KESK (Kamu Emekçileri Sedikalar) Konfederasyonu Confederația sindicatelor salariaților din sectorul public), fără să fi solicitat permisiunea prealabilă. Invocând art. 11 din Convenție, reclamanta se plânge de o încălcare a libertății sale de asociere și a libertății sale sindicale. A intervenit vreo interferență cu libertatea de asociere a recurentei și, în special, cu dreptul de a exercita activități sindicale, în sensul articolului 11 alineatul (1) din Convenție?

În acest caz, această interferență era prevăzută de lege, avea un scop legitim și era proporțională cu scopul urmărit (a se vedea, Karaçay c. Turcia, nr. 615/03, § 37, 27 martie 2007, Kaya și Seyhan c. Turcia , n 3094/04, § 30, 15 septembrie 2009, Șișman și alții c. Turcia , n 1305/05, § 34, 27 septembrie 2011 și Do (a se vedea Makhmudov c. Rusia, nr. 35082/04, § 67-62, 26 iulie 2007, Annenkov și alții c. Rusia, nr 31475/10, § 134 139, 25 iulie 2017 și Öd. Turcia, n 60087/10 și alte 2 § 64-71, 19 decembrie 2017).

Communiquée le 8 janvier 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 793/18 Hülya YILMAZ contre la Turquie introduite le 8 décembre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction disciplinaire blâme (kınama) prononcée à l’encontre de la requérante, agente de la fonction publique, en raison de sa participation à un rassemblement de soutien aux manifestations au parc de Gezi pour protester contre la politique gouvernementale, sur l’appel de son syndicat KESK ( Kamu Emekçileri Sendikaları Konfederasyonu – la Confédération des syndicats des salariés du secteur public), sans avoir demandé une permission au préalable. Invoquant l’article 11 de la convention, la requérante se plaint d’une atteinte à sa liberté d’association et à sa liberté syndicale.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence à la liberté d’association de la requérante, et spécialement à son droit d’exercer des activités syndicales, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle proportionnée au but poursuivi (voir, Karaçay c. Turquie , n o 6615/03, § 37, 27 mars 2007, Kaya et Seyhan c. Turquie , n o 30946/04, § 30, 15 septembre 2009, Șișman et autres c. Turquie , n o 1305/05, § 34, 27 septembre 2011 et Doǧan Altun c. Turquie , n o 7152/08, § 50, 26 mai 2015) ? 3. Par ailleurs, les juridictions internes ont-elles effectué une mise en balance des différents intérêts en présence, ont-elles fourni des motifs pertinents et suffisants relatifs à l’existence de « l’ingérence » et à sa justification, et ont-elles fondé leurs conclusions sur une appréciation acceptable des faits pertinents (voir Makhmoudov c. Russie , n o 35082/04, § 67-62, 26 juillet 2007, Annenkov et autres c. Russie , n o 31475/10, §§ 134 ‑ 139, 25 juillet 2017, et Öğrü et autres c. Turquie , n os 60087/10 et 2 autres, § § 64-71, 19 décembre 2017).