ALMAZ c. TURQUIE et 3 autres affaires

Publicat pe 3 mai 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 55789/19 Feza ALMAZ împotriva Turciei și alte 3 cereri depuse la 14 octombrie 2019 raportate la 15 aprilie 2021 OBIECTUL DE LIMBARE Solicitările se referă la sancțiuni disciplinare impuse reclamanților (blonț pentru Feza Almaz și Filiz Koçak Demir din cauza recidivei și avertizării pentru Adem Yavuz Kaya și Beyhan Yalçćn), funcționari publici din Ankara, pentru participarea la o zi de acțiune în încetare a activității în sprijinul manifestărilor din Gezi Park din Istanbul, organizată de KESK (Kamu Emekçileri Sedikalar Ele ridică probleme în temeiul articolului 11 din Convenție. Invocând art. 11 deal Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a libertății lor de întrunire și de asociere.

Referindu-se la dispozițiile Constituției, la textele internaționale în domeniu, precum și la jurisprudența Curții, a Curții Constituționale și a Consiliului de Stat, reclamanții susțin că a existat o încălcare a dreptului lor la libertatea de asociere, în timp ce au participat la o zi națională de încetare a activității care nu se conformează deciziei sindicatului din care sunt membri.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere principiile care decurg din jurisprudența Curții referitoare la dreptul la libertatea sindicală (a se vedea, printre altele, Karaçay c. Turcia, n 6655/03, 27 martie 2007, Kaya și Seyhan c. Turcia, n 30946/04, 15 septembrie 2009, Dilek și alții c. Turcia, 74611/01 și alte două, 17 iulie 2007), faptul că au aplicat sancțiuni disciplinare reclamanților (blonț pentru Feza Almaz și Filiz Koçak Demir din cauza recidivei și avertizării pentru Adem Yavuz Kaya și Beyhan Yalç În acest sens - a respectat această interferență condițiile prevăzute de legea mai sus, în sensul art. 11 din Convenție - intervenția a urmărit un scop legitim - această interferență a respectat un echilibru corect între cerințele interesului general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamanților În mod alternativ, autoritățile turce și-au îndeplinit obligațiile pozitive prevăzute de jurisprudența Curții în materie cu privire la art. 11 (a se vedea, mutatis mutandis Tek G Kaya c. Turcia 14/10/2019 Adem Yavuz KAYA 55931/19 Koçak Demir c. Turcia 14/10/2019 Filiz KOÇAK DEM

Publié le 3 mai 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 55789/19 Feza ALMAZ contre la Turquie et 3 autres requêtes introduite le 14 octobre 2019 communiquée le 15 avril 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent des sanctions disciplinaires infligées aux requérants (blâme pour Feza Almaz et Filiz Koçak Demir en raison de la récidive et avertissement pour Adem Yavuz Kaya et Beyhan Yalçın), fonctionnaires publics à Ankara, pour avoir participés à une journée d’action d’arrêt de travail en soutien aux manifestations de Gezi Park à Istanbul, organisée par KESK (Kamu Emekçileri Sendikaları Konfederasyonu – la Confédération des syndicats de fonctionnaires) syndicat dont ils sont membres. Elles posent des problèmes au regard de l’article 11 de la Convention. Invoquant l’article 11 deal Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur liberté de réunion et d’association.

Se référant aux dispositions de la Constitution, aux textes internationaux en la matière, ainsi que à la jurisprudence de la Cour, de la Cour constitutionnelle et du Conseil d’État, les requérants soutiennent qu’il y a eu violation de leur droit à la liberté d’association, alors qu’ils ont participé à une journée nationale d’arrêt de travail ne se conformant à la décision du syndicat dont ils sont membres.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. À la lumière des principes qui se dégagent de la jurisprudence de la Cour concernant le droit à la liberté syndicale (voir, parmi beaucoup d’autres, Karaçay c. Turquie , n o 6615/03, 27 mars 2007, Kaya et Seyhan c. Turquie , n o 30946/04, 15 septembre 2009, Dilek et autres c. Turquie , n os 74611/01 et 2 autres, 17 juillet 2007), le fait d’avoir infligé des sanctions disciplinaires aux requérants (blâme pour Feza Almaz et Filiz Koçak Demir en raison de la récidive et avertissement pour Adem Yavuz Kaya et Beyhan Yalçın) en raison de leur participation à l’action d’arrêt de travail pendant une journée pour soutenir les manifestations de Gezi Park à Istanbul sur l’appel de son syndicat a-t-il constitué une ingérence dans leur droit d’exercer leur liberté de réunion et d’association au sens de l’article 11 de la Convention ? Dans l’affirmative : - cette ingérence a-t-elle respecté les conditions « prévues par la loi », au sens de l’article 11 de la Convention ? - l’ingérence poursuivait-elle un but légitime ? - cette ingérence a-t-elle respecté un juste équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de sauvegarde des droits fondamentaux des requérants ? 2. Alternativement, les autorités turques ont-elles satisfait à leurs obligations positives définies par la jurisprudence de la Cour en la matière sur l’article 11 (voir, mutatis mutandis ,

Tek Gıda İș Sendikası c. Turquie , n o 35009/05, § 50, 4 avril 2017)? ANNEXE Liste des Requêtes N o Requête N o Nom de l’affaire Introduite le Requérant 1. 55789/19 Almaz c. Turquie 14/10/2019 Feza ALMAZ 2. 55896/19 Kaya c. Turquie 14/10/2019 Adem Yavuz KAYA 3. 55931/19 Koçak Demir c. Turquie 14/10/2019 Filiz KOÇAK DEMİR 4. 56981/19 Yalçın c. Turquie 14/10/2019 Beyhan YALÇIN