Comunicat la 8 ianuarie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 37866/18 Hüseyin UZUN împotriva Turciei introdusă la 16 martie 2018 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Hüseyin Uzun, este un resortisant turc născut în 1971 și deținut la închisoarea Burdur. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul a fost înscris în programul de formare la distanță de la Universitatea din Anadolu, în 4 ani de autoritate publică. La 20 iulie 2016, starea de urgență a fost declarată. În timpul stării de urgență, Consiliul de Miniștri a adoptat mai multe decrete-lege în conformitate cu art. 121 din Constituție. 677, publicat în Jurnalul Oficial la 22 noiembrie 2016, interzicea deținuților deținuți sau condamnați în legătură cu o infracțiune teroristă să se prezinte la orice tip de examinare. La 2 august 2016, reclamantul a fost pus în detenție provizorie pentru că a fost suspectat de a face parte din organizația FETÖ/PDY (Fetullahç La 23 noiembrie 2016, administrația din UE a solicitat reclamantului o copie a Decretului-lege nr. 677 și a Decretului-lege nr. 677, în temeiul articolului 4 din acest decret-lege, să participe la examinările sale universitare pe întreaga durată a stării de urgență și pe întreaga durată a încarcerării sale. La 22 decembrie 2016, reclamantul a introdus o acțiune individuală în fața Curții Constituționale și a susținut că interdicția instituită prin Decretul-lege nr. 677 a dus la încălcarea dreptului său la procedură. La 18 iunie 2018, Curtea Constituțională a respins această acțiune pentru neatenție vădită de temei. Aceasta a considerat că refuzul de a autoriza reclamantul să își efectueze examinările constituia o interferență în dreptul la dreptul de a se pronunța în instanță al laipei, că această interferență se baza pe art. 4 din Decretul-lege nr. 677, încorporat în Legea nr. 7083, și că aceasta a urmărit un scop legitim, și anume asigurarea disciplinei și securității în cadrul instituției. După ce a expus jurisprudența, Comisia a arătat că, în urma tentativei de lovitură de stat, numeroase persoane acuzate de terorism fuseseră reținute și/sau condamnate de acest șef de acuzare și că, în același timp, numărul de agenți responsabili pentru securitatea și protecția deținuților a scăzut considerabil. Potrivit Curții Constituționale, în lumina acestor elemente și a deciziei sale în cauza Mehmet Ali Eneze (punctele 15-22 de mai jos), nu s-a putut afirma că restricția în litigiu în dreptul reclamantului de a-și lua rămas bun nu era necesară într-o societate democratică; prin urmare, Curtea Constituțională concluzionează că echilibrul corect între obiectivele urmărite de această restricție și interesul reclamantului de a-și continua studiile. La 18 iulie 2018, starea de urgență a luat sfârșit. Dreptul și practica internă relevante 10. La art. 42 din Constituție este astfel formulat Nimeni nu poate fi privat de dreptul său la educație și la liturghie. Conținutul dreptului la liturghie este definit și reglementat de lege. (...) 11. Părțile relevante în speță la art. 67 din Legea nr. 5275 privind executarea pedepselor se citesc după cum urmează în instituțiile de corecție deschise sau închise, precum și în centrele de educație pentru minori, utilizarea instrumentelor de formare audiovizuală în spațiile desemnate în acest scop de administrație Õ nu poate fi autorizată decât în cadrul programelor de reinserție sau de formare. Internetul poate fi utilizat sub control și în măsura în care este necesar de programele de formare și reinserție. L Aceste drepturi pot fi restrânse în ceea ce privește persoanele care prezintă un anumit grad de pericol sau cele condamnate pentru apartenență la o organizație ilegală. 12. Regulamentul privind executarea pedepselor reia, la art. 90, această din urmă dispoziție. 13. La art. 4 din Decretul-lege nr. 677 adoptat la 31 octombrie 2016 și publicat în Jurnalul Oficial la 22 noiembrie 2016 este astfel formulat Măsuri privind examinările Persoanele aflate în penitenciare pentru că sunt deținute sau condamnate pentru apartenență la o organizație teroristă sau pentru activități teroriste nu pot participa, atâta timp cât starea de urgență este în vigoare și sunt deținute în instituție [penitenciară], la concursurile naționale și la încercările organizate de toate tipurile de educație și de predare în incintele centrului de detenție sau în afara acestuia. 14. Conținutul articolului 4 din Decretul-lege nr. 677 a fost încorporat în Legea nr. 7083 (Legea privind aprobarea Decretului-lege nr. 677), care a fost adoptată la 6 februarie 2018 și publicată în Jurnalul Oficial la 8 martie 2018. Decizia Curții Constituționale de punere în aplicare a Decretului-lege nr. 677 15. La 23 mai 2018, Curtea Constituțională a pronunțat o decizie în cadrul unei acțiuni individuale (cauza Mehmet Ali Eneze, acțiunea n 2015/175352). Eneze a executat o pedeapsă care i-a fost impusă pentru apartenența la organizația teroristă Hizbullah și a fost înscris în programul de formare la distanță de la Universitatea din Istanbul, în aptul de istorie. După ce a solicitat să poată trece testele universitare, a avut posibilitatea să se opună unui refuz în temeiul articolului 4 din Decretul-lege nr. 677. 16. În decizia sa, Curtea a prezentat în detaliu jurisprudența Curții în materie de drept al deținuților în instanță. Examinând apoi circumstanțele cauzei aduse în fața ei, aceasta a considerat că obligația dlui Eneze de a-și efectua examenele universitare constituie într-adevăr o interferență în dreptul său la informare. Comisia a constatat că ingerința în cauză se baza pe art. 4 din Decretul-lege nr. 677. În această privință, Comisia a precizat că nu are competența de a se pronunța cu privire la acțiunile în anulare introduse împotriva decretelor-lege care au fost adoptate în cursul perioadei de urgență și că ar trebui să se verifice dacă măsurile individuale adoptate în temeiul acestor decrete-lege ar putea face obiectul unui control în cadrul acțiunilor individuale. Cu toate acestea, Comisia a considerat că nu era necesar să se efectueze mai mult înainte de examinarea acestui punct, deoarece Decretul-lege nr. 677 a fost încorporat în Legea nr. 7083 care a îndeplinit cerința de legalitate. 17. În ceea ce privește scopul legitim urmărit, Curtea Constituțională a precizat că Constituția nu conținea o listă exhaustivă a scopurilor legitime care pot fi invocate ca justificare a unei restricții privind dreptul la informare. Aceasta a indicat că statul dispune, în conformitate cu principiile generale prevăzute la art. 13 din Constituție, de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește întrebarea ce ar putea constitui un scop legitim. Comisia a considerat că faptul de a priva reclamantul, deținut pentru infracțiuni teroriste, de participarea la examene pe durata stării de urgență, astfel încât disciplina și securitatea să fie asigurate în instituțiile penitenciare, are într-adevăr un scop legitim. 18. Ulterior, Comisia a examinat dacă intervenția în litigiu era necesară într-o societate democratică și dacă era proporțională. Ea a amintit că dreptul la liturghie era protejat de Constituție și a subliniat caracterul și importanța serviciului public de învățământ. Curtea Constituțională a subliniat, de asemenea, necesitatea de a ține seama de consecințele naturale și inevitabile ale detenției. Ea a remarcat că, deși prizonierii continuau să se bucure în general de drepturile și libertățile fundamentale, drepturile și libertățile lor nu puteau fi considerate la fel de extinse ca cele ale persoanelor care trăiesc în libertate. Prin urmare, Comisia a considerat că drepturile și libertățile acestora pot fi restricționate în cadrul funcționării instituțiilor penitenciare și că aceste considerații sunt valabile și în materie de drept la procedură 20. În plus, Curtea Constituțională a considerat că, pentru a explica interdicția impusă de art. 4 din Decretul-lege, ar trebui să se furnizeze anumite informații legate de tentativa de lovitură de stat și de evoluțiile ulterioare. Astfel, Comisia a explicat că, în urma acestei încercări, investigațiile judiciare au fost studiate împotriva multor persoane acuzate de a fi membre ale organizației FETÖ sau de a fi legate de aceasta. ;că,în cadrul acestor anchete, numeroși agenți ai funcției publice mai ales membri ai forțelor armate, ai poliției și ai justiției și ai civililor au fost arestați și reținuți;că, ulterior, un mare număr de astfel de persoane fuseseră reținuți provizoriu ; că, în cele din urmă, un număr de supraveghetori de închisoare și de jandarmi, responsabili pentru securitatea și protecția prizonierilor, precum și o parte importantă a forțelor de poliție care pot fi alocate, dacă este necesar, protecției deținuților, au fost revocați sau suspendați din funcție din cauza legăturilor lor cu organizațiile teroriste 21. Curtea Constituțională a indicat apoi că dl Eneze a făcut obiectul unei restricții întemeiate pe dreptul care i-a fost reprobată și că obiectivul acestei restricții era de a asigura disciplina și securitatea în închisoare evitând regruparea deținuților și condamnații în legătură cu infracțiunile teroriste. Ea a recunoscut necesitatea de a-i împiedica pe acești prizonieri sau pe deținuții care reprezintă un pericol pentru disciplină să participe în mod colectiv la anumite activități. Luând în considerare complexitatea organizației și costul gestionării activității de educație, numărul mare de persoane deținute și condamnate în legătură cu infracțiunile teroriste ca urmare a tentativei de lovitură de stat, precum și reducerea considerabilă a numărului de agenți însărcinați cu asigurarea securității și protecției prizonierilor, Curtea Constituțională a considerat că nu se putea spune că nu era necesar să se ingereze în litigiu într-o societate democratică. 22. Curtea Constituțională a adăugat că este necesar să se țină seama, în scopul evaluării proporționalității, de faptul că restricția în cauză nu a fost în vigoare decât pe parcursul perioadei în care se află situația de urgență și cea a detenției. Eneze nu a afirmat că diploma care sancționează programul de învățământ pe care îl urma trebuia să obțină într-un anumit interval de timp, a considerat în consecință că restricționarea posibilității de a urma o educație la distanță, în scopul de a asigura siguranța și disciplina în închisoare, este proporțională și, prin urmare, a ajuns la concluzia că măsura pe care M. Eneze a tras o atingere dreptului său la educație a fost în mod evident greșit întemeiat și că a fost necesar să se declare recursul inadmisibil. GRIEF 23. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul a declarat că dreptul care i s-ar fi impus să treacă examenele universitare din cauza interzicerii impuse de Decretul-lege nr. 677 nu și-a respectat dreptul la informare. RĂSPUNSURI CU PRIVIRE LA PUNCTUL DE INIȚIERE A Execuțiilor universitare din cauza interdicției impuse prin Decretul-lege nr. 677 și-a încălcat dreptul la informare, astfel cum a fost garantat prin art. 2 din Protocolul nr. 1 la convenție? Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la numărul de prizonieri implicați în interdicția impusă de Decretul-lege nr. 677, precum și cu privire la diferitele tipuri de anchete accesibile în detenție și la organizarea acestora.
Communiquée le 8 janvier 2019
Requête n
o
37866/18
Hüseyin UZUN
contre la Turquie
introduite le 16 mars 2018
1.
Le requérant, M. Hüseyin Uzun, est un ressortissant turc né en 1971 et détenu à la prison de Burdur.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le requérant était inscrit au programme de formation à distance de l’université d’Anadolu, en 4
e
année de la faculté d’administration publique.
4.
Le 20 juillet 2016, l’état d’urgence fut décrété. Pendant l’état d’urgence, le Conseil des ministres adopta plusieurs décrets-lois en application de l’article 121 de la Constitution. L’un de ces textes, le décret
‑
loi n
o
677, publié au Journal officiel le 22 novembre 2016, faisait interdiction aux prisonniers détenus ou condamnés en lien avec une infraction terroriste de se présenter à tout type d’examen.
5.
Le 2 août 2016, le requérant fut placé en détention provisoire parce qu’il était soupçonné de faire partie de l’organisation FETÖ/PDY (
Fetullahçı Terör Özgütü/Paralel Devlet Yapılanması
, organisation terroriste guleniste/structure d’État parallèle).
6.
Le 23 novembre 2016, l’administration pénitentiaire adressa au requérant une copie du décret-loi n
o
677 et lui notifia qu’il ne pouvait pas, en application de l’article 4 de ce décret-loi, participer à ses examens universitaires pendant toute la durée de l’état d’urgence et toute la durée de son incarcération.
7.
Le 22 décembre 2016, le requérant introduisit un recours individuel devant la Cour constitutionnelle. Il alléguait que l’interdiction mise en place par le décret-loi n
o
677 avait emporté violation de son droit à l’instruction.
8.
Le 18 juin 2018, la Cour constitutionnelle rejeta ce recours pour défaut manifeste de fondement. Elle considéra que le refus d’autoriser le requérant à passer ses examens constituait une ingérence dans le droit à l’instruction de l’intéressé, que cette ingérence était fondée sur l’article 4 du décret-loi n
o
677, incorporé dans la loi n
o
7083, et qu’elle poursuivait un but légitime, à savoir assurer la discipline et la sécurité au sein de l’établissement pénitentiaire. Après avoir exposé la jurisprudence, elle indiqua que, à la suite de la tentative de coup d’État, de nombreuses personnes accusées d’infractions terroristes avaient été placées en détention et/ou condamnées de ce chef d’inculpation et que, parallèlement, le nombre d’agents responsables de la sécurité et de la protection des détenus avait considérablement diminué. Selon la Cour constitutionnelle, à la lumière de ces éléments et de sa décision dans l’affaire
Mehmet Ali Eneze
(paragraphes
15-22 ci-dessous), on ne pouvait affirmer que la restriction litigieuse dans le droit du requérant à l’instruction n’était pas nécessaire dans une société démocratique. La Cour constitutionnelle conclut par conséquent que le juste équilibre entre les buts poursuivis par cette restriction et l’intérêt du requérant à poursuivre ses études avait été préservé.
9.
Le 18 juillet 2018, l’état d’urgence prit fin.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
10.
L’article 42 de la Constitution est ainsi libellé
:
«
Nul ne peut être privé de son droit à l’éducation et à l’instruction.
Le contenu du droit à l’instruction est défini et réglementé par la loi.
(...)
»
11.
Les parties pertinentes en l’espèce de l’article 67 de la loi n
o
5275 relative à l’exécution des peines se lisent comme suit
:
«
3.
Dans les établissements pénitentiaires ouverts ou fermés ainsi que dans les centres d’éducation pour mineurs, l’utilisation d’outils de formation audiovisuels dans les locaux désignés à cet effet par l’administration pénitentiaire ne peut être autorisée que dans le cadre de programmes de réinsertion ou de formation. Internet peut être utilisé sous contrôle et dans la mesure rendue nécessaire par les programmes de formation et de réinsertion. L’introduction, dans les établissements pénitentiaires, d’ordinateurs dans un but culturel ou de formation peut être autorisée après avis favorable du ministère de la Justice.
4.
Ces droits peuvent être restreints en ce qui concerne les personnes présentant une certaine dangerosité ou celles condamnées pour appartenance à une organisation illégale.
»
12.
Le règlement relatif à l’exécution des peines reprend, en son article
90, cette dernière disposition.
13.
L’article 4 du décret-loi n
o
677 adopté le 31 octobre 2016 et publié au Journal officiel le 22 novembre 2016 est ainsi libellé
:
«
Mesures relatives aux examens
Les personnes se trouvant dans les établissements pénitentiaires parce que détenues ou condamnées pour appartenance à une organisation terroriste ou pour activités terroristes ne peuvent participer, aussi longtemps que l’état d’urgence est en vigueur et qu’ils sont détenus dans l’établissement [pénitentiaire], aux concours nationaux et aux épreuves organisées par tous types d’établissements d’éducation et d’enseignement dans les locaux du centre pénitentiaire ou à l’extérieur.
»
14.
Le contenu de l’article 4 du décret-loi n
o
677 a été incorporé dans la loi n
o
7083 (loi relative à l’approbation du décret-loi n
o
677), qui a été adoptée le 6 février 2018 et publiée au Journal officiel le 8 mars 2018.
Décision de la Cour constitutionnelle relative à la mise en œuvre de l’article 4 du décret-loi n
o
677
15.
Le 23 mai 2018, la Cour constitutionnelle a rendu une décision dans le cadre d’un recours individuel (affaire
Mehmet Ali Eneze
, recours n
o
Eneze purgeait une peine qui lui avait été infligée pour appartenance à l’organisation terroriste Hizbullah et il était inscrit au programme de formation à distance de l’université d’Istanbul, en faculté d’histoire. Ayant demandé à pouvoir passer les épreuves universitaires, il s’était vu opposer un refus sur le fondement de l’article 4 du décret-loi n
o
677.
16.
Dans sa décision, la haute juridiction a exposé de manière détaillée la jurisprudence de la Cour en matière de droit des détenus à l’instruction. Examinant ensuite les circonstances de l’affaire portée devant elle, elle a considéré que l’impossibilité pour M. Eneze de passer ses examens universitaires constituait bien une ingérence dans son droit à l’instruction. Elle a relevé que l’ingérence en question était fondée sur l’article 4 du décret-loi n
o
677.À cet égard, elle a précisé qu’elle n’avait pas compétence pour statuer sur les recours en annulation introduits contre les décrets-lois qui étaient adoptés pendant l’état d’urgence, et qu’il y avait lieu de rechercher si des mesures individuelles adoptées sur le fondement de ces décrets-lois pouvaient faire l’objet d’un contrôle dans le cadre des recours individuels. Elle a cependant estimé qu’il n’y avait pas lieu de mener plus avant son examen sur ce point, le décret-loi n
o
677 ayant été incorporé dans la loi n
o
7083 qui répondait à l’exigence de légalité.
17.
Pour ce qui est du but légitime poursuivi, la Cour constitutionnelle a précisé que la Constitution ne comportait pas de liste exhaustive des buts légitimes pouvant être invoqués en justification d’une restriction au droit à l’instruction. Elle a indiqué que l’État disposait, dans le respect des principes généraux contenus à l’article 13 de la Constitution, d’une grande marge d’appréciation quant à la question de savoir ce qui pouvait constituer un but légitime. Elle a estimé que le fait de priver le requérant, détenu pour infraction terroriste, de participation aux examens pendant la durée de l’état d’urgence, et ce afin que la discipline et la sécurité fussent assurées dans les établissements pénitentiaires, poursuivait bel et bien un but légitime.
18.
Elle a ensuite examiné le point de savoir si l’ingérence litigieuse était nécessaire dans une société démocratique et si elle était proportionnée. Elle a rappelé que le droit à l’instruction était protégé par la Constitution, et elle a souligné la particularité et l’importance du service public de l’enseignement. Elle a ajouté que le droit à l’instruction était soumis, de par sa nature, à une réglementation et que l’État disposait en la matière d’une certaine marge d’appréciation, qui aurait été d’autant plus large que le niveau de l’enseignement était élevé.
19.
La Cour constitutionnelle a souligné aussi la nécessité de tenir compte des conséquences naturelles et inévitables de l’emprisonnement. Elle a noté que, même si les prisonniers continuaient de jouir de manière générale des droits et libertés fondamentaux, on ne pouvait considérer que leurs droits et libertés étaient aussi étendus que ceux des personnes vivant en liberté. Elle a ainsi estimé que leurs droits et libertés pouvaient être restreints dans le cadre du fonctionnement des établissements pénitentiaires, et que ces considérations valaient également en matière de droit à l’instruction.
20.
En outre, la Cour constitutionnelle a estimé que, pour expliquer l’interdiction apportée par l’article 4 du décret-loi, il fallait donner certaines informations liées à la tentative de coup d’État et aux développements ultérieurs. Elle a ainsi exposé que, à la suite de cette tentative, des enquêtes judiciaires avaient été instruites contre de nombreuses personnes accusées d’être membres de l’organisation FETÖ ou d’être liées à celle-ci
; que, dans le cadre de ces enquêtes, de nombreux agents de la fonction publique – en majorité des membres des forces armées, de la police et de la justice – et des civils avaient été arrêtés et placés en garde à vue
; que, par la suite, un grand nombre de ces personnes avaient été placées en détention provisoire
; que, enfin, un certain nombre de surveillants de prison et de gendarmes, responsables de la sécurité et de la protection des prisonniers, ainsi qu’une partie importante des forces de police pouvant au besoin être affectées à la protection des détenus, avaient été révoqués ou suspendus de leurs fonctions en raison de leurs liens avec les organisations terroristes.
21.
La Cour constitutionnelle a ensuite indiqué que M. Eneze avait fait l’objet d’une restriction fondée sur l’infraction qui lui était reprochée, et que l’objectif de cette restriction était d’assurer la discipline et la sécurité au sein la prison en évitant le regroupement des détenus et condamnés en lien avec des infractions terroristes. Elle a admis la nécessité d’empêcher ces prisonniers ou des prisonniers représentant un danger pour la discipline de participer collectivement à certaines activités. Prenant en considération la complexité d’organisation et le coût de gestion de l’activité d’éducation, le nombre important de personnes détenues et condamnées en lien avec des infractions terroristes à la suite de la tentative de coup d’État ainsi que la diminution considérable du nombre d’agents chargés d’assurer la sécurité et la protection des prisonniers, la Cour constitutionnelle a estimé qu’on ne pouvait affirmer que l’ingérence litigieuse n’était pas nécessaire dans une société démocratique.
22.
La Cour constitutionnelle a ajouté qu’il convenait de tenir compte, aux fins de l’appréciation de la proportionnalité, du fait que la restriction en cause n’était en vigueur que pendant la durée de l’état d’urgence et celle de l’emprisonnement. Considérant par ailleurs que M.
Eneze n’avait pas allégué que le diplôme sanctionnant le programme d’enseignement qu’il suivait devait s’obtenir dans un laps de temps déterminé, elle a estimé en conséquence que la restriction apportée à la possibilité de suivre un enseignement à distance, dans l’objectif d’assurer la sécurité et la discipline dans la prison, était proportionnée. Elle a dès lors conclu que le grief que M.
Eneze tirait d’une atteinte à son droit à l’éducation était manifestement mal fondé et qu’il y avait lieu de déclarer son recours irrecevable.
GRIEF
23.
Invoquant l’article 2 du Protocole n
o
1 à la Convention, le requérant allègue que l’impossibilité qui lui aurait été faite de passer ses examens universitaires en raison de l’interdiction apportée par le décret-loi n
o
677 a méconnu son droit à l’instruction.
L’impossibilité pour le requérant de passer ses examens universitaires en raison de l’interdiction apportée par le décret-loi n
o
677 a-t-elle méconnu son droit à l’instruction tel que garanti par l’article 2 du Protocole n
o
1 à la Convention ?
Le Gouvernement est invité à fournir des informations sur le nombre de prisonniers concernés par l’interdiction apportée par le décret-loi n
o
677 ainsi que sur les différents types d’examens accessibles en détention et l’organisation de ceux-ci.