J.K. c. SUISSE

Comunicat la 9 ianuarie 2019 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 15500/18 J.K. împotriva Elveției introdusă la 29 martie 2018 sub forma unui LEFFAR Reclamantul este un resortisant chinez de'etnie tibetană, care a intrat în Elveția în noiembrie 2010. La 22 decembrie 2010, i s-a recunoscut calitatea de refugiat și i s-a recunoscut statutul de refugiat, iar admiterea provizorie a acestuia a fost pronunțată, din cauza liliacității trimiterii sale. Cu toate acestea, autoritățile au considerat că azilul nu i se putea acorda, din moment ce acest statut nu era acordat unei persoane care a devenit refugiat, prin părăsirea țării sale de origine sau din cauza comportamentului său ulterior (art. 54 din Legea federală privind azilul). La 9 octombrie 2014, reclamantul a depus o cerere de reîntregire a familiei în favoarea soției sale și a celor doi copii minori ai săi (născuți în 2003 și 2007), care se aflau în India. Această cerere a fost respinsă, autoritățile declarând că, în conformitate cu art. 85 alineatul (7) din Legea privind străinii, soțul/soția și copiii necăsătoriți cu mai puțin de 18 în cazul refugiaților admiși provizoriu, aceștia pot beneficia de reîntregirea familiei și de același statut, în termen de cel mult trei ani de la data pronunțării admiterii provizorii și în următoarele condiții: (b) și că familia nu depinde de ajutorul social (let. c). În cazul reclamantului, aceste condiții nu au fost îndeplinite, salariul său de îngrijitor nu este suficient de mare pentru a întreține o familie de patru persoane în cantonul Uri. Potrivit dreptului elvețian, admiterea provizorie este un statut special de o perioadă de un an care poate fi reînnoită. Nu este vorba despre un statut de ședere cu drepturi depline, ci despre o măsură de înlocuire pentru o trimitere care nu poate fi executată. Cu toate acestea, în fapt, acest statut durează adesea foarte mulți ani. Reclamantul a fost încă în beneficiul acestui statut în momentul depunerii cererii sale în fața Curții. Reclamantul susține că refuzul autorităților elvețiene de a acorda soțului și copiilor săi beneficiul reîntregirii familiei în Elveția cu încălcarea articolului 8, luat în mod individual și combinat cu art. 14. Pe terenul acestei din urmă dispoziții, acesta susține că dreptul elvețian face o diferență nejustificată de tratament între două categorii de refugiați : Refugiații în beneficiul azilului și refugiații cărora li s-a acordat admiterea provizorie, numai această a doua categorie de refugiați fiind supusă condiției de independență financiară, printre altele. Respingerea cererii de reîntregire a familiei de către autoritățile elvețiene încalcă dreptul reclamantului la respectarea vieții private și de familie, în sensul articolului 8 din convenție Reclamantul a fost victima, în exercitarea drepturilor garantate de Convenție, a unei discriminări pe baza statutului său, în detrimentul articolului 14 din Convenție coroborat cu art. 8

Communiquée le 9 janvier 2019

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

15500/18

J.K.

contre la Suisse

introduite le 29 mars 2018

OBJET de L’AFFAIRE

Le requérant est un ressortissant chinois d’ethnie tibétaine, qui entra en Suisse en novembre 2010. Le 22 décembre 2010, la qualité de réfugié lui fut reconnue et l’admission provisoire prononcée, en raison de l’illicéité de son renvoi. Les autorités considérèrent cependant que l’asile ne pouvait pas lui être octroyé, dès lors que ce statut n’était pas accordé à une personne qui n’était devenue un réfugié qu’en quittant son pays d’origine ou en raison de son comportement ultérieur (article 54 de la loi fédérale sur l’asile).

Le 9 octobre 2014, le requérant déposa une demande de regroupement familial en faveur de son épouse et de ses deux enfants mineurs (nés en 2003 et 2007), se trouvant en Inde. Cette demande fut rejetée, les autorités exposant que, conformément à l’article 85 alinéa 7 de la loi sur les étrangers, le conjoint et les enfants célibataires de moins de 18

ans des réfugiés admis provisoirement, peuvent bénéficier du regroupement familial et du même statut, au plus tôt trois

ans après le prononcé de l’admission provisoire et aux conditions suivantes

: qu’ils vivent en ménage commun (let.

a), qu’ils disposent d’un logement approprié (let.

b) et que la famille ne dépende pas de l’aide sociale (let. c). Dans le cas du requérant, ces conditions n’étaient pas remplies, son salaire d’aide-soignant n’étant pas assez élevé pour entretenir une famille de quatre personnes dans le canton de Uri.

Selon le droit suisse, l’admission provisoire est un statut particulier d’une durée d’un an renouvelable. Il ne s’agit pas d’un statut de séjour à part entière, mais d’une mesure de substitution pour un renvoi ne pouvant pas être exécuté. Cela dit, dans les faits, ce statut perdure souvent de très nombreuses années. Le requérant était encore au bénéfice de ce statut lors du dépôt de sa requête devant la Cour.

Le requérant fait valoir que le refus des autorités suisses d’accorder à son épouse et à ses enfants le bénéfice du regroupement familial en Suisse emporte violation de l’article

8, pris isolément et combiné avec l’article

: les réfugiés au bénéfice de l’asile et les réfugiés à qui l’on a octroyé l’admission provisoire, seule cette deuxième catégorie de réfugiés étant soumise à la condition de l’indépendance financière notamment.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le rejet par les autorités suisses de la demande de regroupement familial emporte-t-il violation du droit au respect de la vie privée et familiale du requérant, au sens de l’article

8 de la Convention

?

2.

Le requérant a-t-il été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par la Convention, d’une discrimination fondée sur son statut, au mépris de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8

?