B.F. ET D.E. c. SUISSE

Comunicat la 9 ianuarie 2019 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 13258/18 B.F. și D.E. împotriva Elveției introdusă la 15 martie 2018 OBIECTUL L Cu toate acestea, autoritățile au considerat că azilul nu i se putea acorda, din moment ce acest statut nu era acordat unei persoane care a devenit refugiat, prin părăsirea țării sale de origine sau din cauza comportamentului său ulterior (art. 54 din Legea federală privind azilul). La 9 septembrie 2016, prima recurentă a depus o cerere de autorizare a fiicei sale, a doua reclamantă, născută la 23 ianuarie 2001, care se află în Sudan, să se alăture acesteia în Elveția.

Autoritățile au prezentat faptul că, în conformitate cu art. 85 alineatul (7) din Legea privind străinii, copiii necăsătoriți cu mai puțin de 18 în cazul refugiaților admiși provizoriu, aceștia pot beneficia de reîntregirea familiei și de același statut, în termen de cel mult trei ani de la pronunțarea admiterii provizorii și în următoarele condiții: (a) trăiesc în gospodărie comună (let.), au o locuință adecvată (let. (b) și familia nu depinde de ajutorul social (let. (c). În cazul recurentei 1, condițiile referitoare la termenul de trei ani de deficiență și la autonomia financiară nu au fost îndeplinite. Potrivit legislației elvețiene, admiterea provizorie este un statut special al unei perioade de un an care poate fi reînnoit.

Nu este vorba despre un statut de ședere cu drepturi depline, ci despre o măsură de substituție pentru o trimitere care nu poate fi executată. Cu toate acestea, în realitate, acest statut durează adesea foarte mulți ani. Recurenta a fost încă în beneficiul acestui statut în momentul depunerii cererii sale în fața Curții. Prima reclamantă susține că refuzul autorităților elvețiene de a acorda celei de a doua reclamante beneficiul reîntregirii familiei în Elveția cu încălcarea articolului 8, adoptată separat și combinată cu art. 14. Pe teren de această ultimă dispoziție, Comisia susține că dreptul elvețian face o diferență nejustificată de tratament între două categorii de refugiați : Refugiații în beneficiul azilului și refugiații cărora li s-a acordat admiterea provizorie, numai această a doua categorie de refugiați fiind supusă condiției de independență financiară, printre altele.

Respingerea de către autoritățile elvețiene a cererii de reîntregire a familiei încalcă dreptul recurentelor la respectarea vieții private și de familie, în sensul articolului 8 din convenție Recurentele au fost victime, în exercitarea drepturilor garantate de Convenție, ale unei discriminări bazate pe statutul primei reclamante, în detrimentul articolului 14 din Convenție coroborat cu art. 8

Communiquée le 9 janvier 2019

TROISIÈME SECTION

Requête n o 13258/18 B.F. et D.E. contre la Suisse introduite le 15 mars 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La première requérante est une ressortissante érythréenne, qui entra en Suisse en juillet 2012. Le 10 octobre 2014, la qualité de réfugié lui fut reconnue et l’admission provisoire prononcée, en raison de l’illicéité de son renvoi. Les autorités considérèrent cependant que l’asile ne pouvait pas lui être octroyé, dès lors que ce statut n’était pas accordé à une personne qui n’était devenue un réfugié qu’en quittant son pays d’origine ou en raison de son comportement ultérieur (article 54 de la loi fédérale sur l’asile). Le 9 septembre 2016, la première requérante déposa une demande visant à autoriser sa fille, la deuxième requérante, née le 23 janvier 2001, qui se trouve au Soudan, à la rejoindre en Suisse.

Les autorités exposèrent que, conformément à l’article 85 alinéa 7 de la loi sur les étrangers, les enfants célibataires de moins de 18 ans des réfugiés admis provisoirement, peuvent bénéficier du regroupement familial et du même statut, au plus tôt trois ans après le prononcé de l’admission provisoire et aux conditions suivantes : qu’ils vivent en ménage commun (let. a), qu’ils disposent d’un logement approprié (let. b) et que la famille ne dépende pas de l’aide sociale (let. c). Dans le cas de la requérante 1, les conditions relatives au délai de carence de trois ans et à l’autonomie financière n’étaient pas remplies. Selon le droit suisse, l’admission provisoire est un statut particulier d’une durée d’un an renouvelable.

Il ne s’agit pas d’un statut de séjour à part entière, mais d’une mesure de substitution pour un renvoi ne pouvant pas être exécuté. Cela dit, dans les faits, ce statut perdure souvent de très nombreuses années. La requérante était encore au bénéfice de ce statut lors du dépôt de sa requête devant la Cour. La première requérante fait valoir que le refus des autorités suisses d’accorder à la deuxième requérante le bénéfice du regroupement familial en Suisse emporte violation de l’article 8, pris isolément et combiné avec l’article 14. Sur le terrain de cette dernière disposition, elle soutient que le droit suisse opère une différence de traitement injustifiée entre deux catégories de réfugiés : les réfugiés au bénéfice de l’asile et les réfugiés à qui l’on a octroyé l’admission provisoire, seule cette deuxième catégorie de réfugiés étant soumise à la condition de l’indépendance financière notamment.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le rejet par les autorités suisses de la demande de regroupement familial emporte-t-il violation du droit au respect de la vie privée et familiale des requérantes, au sens de l’article 8 de la Convention ? 2. Les requérantes ont-elles été victimes, dans l’exercice de leurs droits garantis par la Convention, d’une discrimination fondée sur le statut de la première requérante, au mépris de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 ?