PETIC c. ROUMANIE

Comunicat la 15 ianuarie 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 43526/15 Victor PETIC împotriva României, introdusă la 27 august 2015 CEAIAFAR, cererea se referă la procedura penală inițiată împotriva reclamantului de către Parchetul național anticorupție (DNA) al șefilor de evaziune fiscală, de spălare de bani și de asociere a răufăcătorilor. În timpul urmăririi penale, departamentul specialiștilor DNA a întocmit un raport de constatare pentru a stabili anumite fapte și pentru a determina presupusul prejudiciu cauzat de reclamant prin faptele sale penale. Acest raport de constatare a fost depus ca probă la dosar. Cererile depuse de reclamant pe lângă autoritățile judiciare din statul membru de origine au fost respinse de către Parchet și de instanțele naționale pentru realizarea unei expertize contabile efectuate de experți independenți, în scopul de a pune în discuție raportul de constatare și detașarea obiectivelor acestuia.

Prin hotărârea definitivă din 27 februarie 2015, Curtea de Apel de la București l-a condamnat pe reclamant pentru acuzații, la o sentință de șapte ani de închisoare și la repararea prejudiciului cauzat părții civile. ÎNTREBARE CU PRIVIRE LA PĂRȚILE Reclamantului a beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție În special, având în vedere importanța raportului de constatare întocmit de specialiștii DNA în cadrul procedurilor penale, au fost respectate principiile egalității de arme și contradictorie în prezenta cauză (a se vedea, de exemplu, Matytsina c. Rusia, nr. 58428/10, § 169, 27 martie 2014 și Korošec c. Slovenia, nr. 77212/12, § 48, 8 octombrie 2015)

Communiquée le 15 janvier 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 43526/15 Victor PETIC contre la Roumanie introduite le 27 août 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur la procédure pénale engagée contre le requérant par le parquet national anticorruption (le DNA) des chefs d’évasion fiscale, de blanchiment d’argent et d’association des malfaiteurs. Au cours des poursuites pénales, le département des spécialistes du DNA a dressé un rapport de constatation pour établir certains faits et déterminer le préjudice prétendument causé par le requérant par ses faits pénaux. Ce rapport de constatation fut versé comme preuve au dossier. Les demandes formulées par le requérant auprès des autorités judiciaires d’ordonner la réalisation d’une expertise comptable réalisée par des experts indépendants, dans le but de remettre en cause le rapport de constatation et d’élargir ses objectifs, ont été rejetées par le parquet et les juridictions nationales.

Par un arrêt définitif du 27 février 2015, la cour d’appel de Bucarest condamna le requérant des chefs d’accusation susmentionnés à une peine de sept ans de prison et à la réparation du préjudice causé à la partie civile.

QUESTION AUX PARTIES

Le requérant a-t-il bénéficié d’un procès équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? Plus particulièrement, compte tenu du poids attaché au rapport de constatation établi par les spécialistes du DNA dans la procédure pénale, les principes de l’égalité des armes et du contradictoire ont-ils été respectés dans la présente affaire (voir, par exemple, Matytsina c. Russie , n o 58428/10, § 169, 27 mars 2014, et Korošec c. Slovénie , n o 77212/12, § 48, 8 octobre 2015) ?