CtEDO 15.09.2020 Auto

PETIC c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
15.09.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PETIC c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 43526/15 Victor PETIC împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 15 septembrie 2020 într-un comitet compus din Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 27 august 2015, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Victor Petic, este un resortisant român născut în 1970. El este în prezent deținut la Jilava. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V.E. Vasilica, un avocat care își desfășoară activitatea în București. a fost reprezentat de agentul său, în ultimul rând dl Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost asociatul unic și administratorul societății P.B., a cărei activitate a fost comercializarea cărnii și a altor produse din carne. Ca urmare a unui control fiscal efectuat la sediul societății P.B., Hotărârea Generală Finanțe Publice (inclusiv DGFP) De Teleorman a elaborat un raport în care a evidențiat nereguli în documentele contabile ale societății și a informat autoritățile penale cu privire la neregulile constatate la 15 decembrie 2011. A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauza C-482/99, ECLI:EU:C:2002:291, punctul 41. Dosarul penal conținea scrierile și documentele bancare și contabile ale mai multor societăți implicate în achiziționarea de bunuri de către P.B., rapoartele întocmite de Brigada financiară ( Garda financială). ) ca urmare a controalelor efectuate la toate societățile implicate, precum și a rapoartelor întocmite de DGFP de Teleorman în urma controalelor efectuate la sediile diferitelor societăți suspectate de a fi efectuat tranzacții comerciale cu societatea P.B. La 10 februarie 2012, după examinarea conținutului diferitelor rapoarte întocmite de DGFP de Teleorman (punctul 7 de mai sus), autoritatea de urmărire și-a luat decizia. Pe baza articolului 11 alineatul (2) și a articolului 3 din Ordonanța de urgență a guvernului privind Parchetul Național Anticorupție (OUG nr. 43/2002, a se vedea punctul 27 de mai jos), Comisia a solicitat specialiștilor care lucrau pentru DNA să verifice dacă societățile comerciale în cauză erau constituite în mod legal, dacă erau efectiv în exercițiu, ce metodă trebuia utilizată pentru a determina prejudiciul cauzat de societatea P.B. La 20 mai 2013, raportul de constatare a fost întocmit și a evidențiat diferențe între declarațiile financiare ale diferitelor societăți care efectuaseră tranzacții comerciale cu societatea P.B. și facturile incluse în documentele contabile ale acestora, care includeau și o evaluare a valorii prejudiciului cauzat la nivel de stat de societatea P.B., care corespundea veniturilor nerecuperabile din TVA și din impozitul pe profit. Acest raport de constatare a fost depus la dosarul penal 10. Reclamantul și societatea P.B. au solicitat Parchetului să efectueze o expertiză financiară și contabilă. Printr-o ordonanță din 12 noiembrie 2013, Parchetul le-a respins cererea pe motiv că cauza nu impunea intervenția unui expert, dat fiind că în dosar [a] existat un raport complet de constatare care [] fusese întocmit pentru a clarifica cauza DNA a trimis în judecată reclamantul, M.C., M.C. și societatea P.B.. Mai precis, reclamantul a fost trimis înapoi în fața justiției împotriva șefilor de fraudă fiscală, de spălare de bani și de asociere a răufăcătorilor. I s-a reproșat că, în perioada 2007-2009, în calitatea sa de administrator al societății P.B., menționat în mod repetat în documentele contabile ale societății sale de operațiuni fictive de achiziționare a cărnii, deși nu se afla în posesia autorizațiilor sanitare necesare, și i s-a reproșat, de asemenea, că era asociat cu M.C. și M.C.C. în vederea comiterii infracțiunii de fraudă fiscală și pentru a primi, prin intermediul unor societăți comerciale fantomă pe care le crease, produsul acestei infracțiuni. Astfel, reclamantul ar fi cauzat statului un prejudiciu corespunzător veniturilor nerecuperate din TVA și din impozitul pe profit. 12. Tribunalul Judecății departamentale. Printr-o hotărâre înainte de a declara drept pronunțată la 27 februarie 2014 în camera consiliului, tribunalul departamental a constatat că a fost sesizat în mod legal cu privire la cauza și că părțile nu au ridicat obiecții sau alte cereri privind legalitatea probelor efectuate și a actelor efectuate în timpul urmăririi penale. 14. Instanța departamentală l-a interogat pe reclamant, pe M.C. și pe domnul Cr. Aceștia doi, susținând că au făcut mărturisiri, au cerut aplicarea procedurii accelerate în privința acestora. Tribunalul departamental le-a respins cererea pe motiv că nu au recunoscut toate faptele care le-au fost reproșate în rechiziție. Reclamantul a solicitat instanței departamentale o expertiză contabilă și a susținut că, având în vedere caracterul economic al infracțiunilor care i-au fost reproșate, o astfel de expertiză ar constitui o dovadă importantă care ar putea permite soluționarea cazului. Acesta a adăugat că această expertiză contabilă ar trebui să aibă ca scop determinarea valorii totale a prejudiciului presupus a fi cauzat statului de faptele pretinse de fraudă fiscală și să identifice, prin intermediul unei analize a raportului dintre presupusele achiziții fictive de mărfuri și livrările efectuate de societatea P.B. către partenerii săi, mecanismul de fraudă fiscală utilizat. El a indicat că el putea, de asemenea, să depună la dosar documente care să justifice cererea sa. 16. El a cerut, de asemenea, ca mai mulți martori să fie ascultate. Prin hotărârea din 5 martie 2014, tribunalul departamental și-a amânat decizia cu privire la cererea de competență contabilă pentru a permite reclamantului să depună la dosar documentele relevante pentru a-și fundamenta cererea (punctul 15 de mai sus). El a fost parțial îndreptățit la cererea de citație a martorilor formulată de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 14 mai 2014, după ce a examinat documentele depuse la dosar de către reclamant, tribunalul departamental a respins cererea de expertiză contabilă pe motiv că, având în vedere elementele de probă deja administrate, nu era necesară o astfel de expertiză. Într-adevăr, s-a considerat că a fost posibil să se găsească din documentele deja depuse la dosar răspunsurile la întrebările pe care reclamantul intenționa să le pună în cadrul competenței contabile pe care o implica. El a adăugat că cel de-al doilea obiectiv pe care l-a urmărit competența în cauză trebuia să fie acela de a identifica mecanismul prin care a fost împrejmuită fâșia. La 26 iunie 2014, tribunalul județean l-a declarat vinovat pe reclamant al șefilor de asociație de răufăcători, de spălare de bani și de decădere continuă a fraudei fiscale și l-a condamnat la șapte ani de închisoare fermă. Această pedeapsă a fost însoțită de o interdicție de a exercita orice funcție într-o societate comercială timp de zece ani. Instanța departamentală a condamnat, de asemenea, la .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... și alți martori, pe documente contabile de care rezultă că au fost înregistrate tranzacții fictive în registrele contabile, în documente întocmite de Brigada financiară, în rapoartele de inspecție fiscală ale DGFP, în raportul de constatare și în documentele contabile ale diferitelor societăți care efectuaseră tranzacții comerciale cu societatea P.B. El a menționat că aceste documente confirmă declarațiile făcute de M.C. și de M.C.C. care au mărturisit o parte din fapte. 21. În partea din hotărâre consacrată examinării elementelor cu descărcare de gestiune, tribunalul departamental a adăugat cu privire la respingerea cererii de expertiză contabilă (punctul 15 de mai sus) că documentele pe care recurentul le-a comunicat în sprijinul cererii sale (punctele 15 și 17 de mai sus) se referă la etapa finală de vânzare și nu la etapa de cumpărare a materiilor prime, în timp ce pe această fază de achiziție a fost purtată rechiziționarea Parchetului (punctul 11 de mai sus). 22. Reclamantul a solicitat această hotărâre în fața instanței judecătorești din București ( Prin urmare, acesta a solicitat o nouă expertiză contabilă care, în opinia sa, ar trebui să aibă ca scop stabilirea, pe baza documentelor existente, a realității operațiunilor contabile și a înscrierilor în registrele contabile, să determine prejudiciul cauzat de încălcarea dreptului comunitar și să identifice modalitățile în care a fost comisă infracțiunea de fraudă fiscală. El a solicitat, de asemenea, ca mai mulți martori să fie ascultați. Printr-o hotărâre înainte de a spune dreptul din 19 noiembrie 2014, instana de apel a respins cererea de expertiză contabilă formulată de solicitant. În conformitate cu art. 172 alineatul (12) din noul cod de procedură penală (NCPP), contestarea de către reclamant a raportului de confidențialitate nu a fost suficientă numai pentru a da naștere instanței la obligația unei competențe contabile. Aceasta a explicat că dispozițiile articolului 172 menționat anterior trebuie interpretate în combinație cu art. 100 din NCPP, care reglementează normele generale în materie de administrare și de evaluare a probelor. Aceasta a adăugat că, în conformitate cu dispozițiile legale, raportul de constatare întocmit de specialiștii DNA constituia într-adevăr un mijloc de probă (punctul 26 de mai jos. În schimb, ea a primit parțial cererea de audiere a doi martori cu descărcare de gestiune. 25. printr-o hotărâre definitivă din 27 februarie 2015, instanța de apel a respins cererea reclamantului și a confirmat temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță. Dreptul intern relevant Articolele NCPP se citesc astfel în părțile lor relevante în speță art. 97 (...) În materie penală, dovezile sunt obținute prin următoarele mijloace: (...) documente, rapoarte de competență sau de constatare, (...) art. 100 Organele judiciare pot respinge o cerere de admitere a probelor: (...) dacă acestea consideră că dosarul conține deja elemente de probă care să fie stabilite la data la care se referă dovezile a căror admitere este solicitată ; (...) art. 172 (...) În domenii strict specializate, în cazul în care anumite cunoștințe specifice sau alte cunoștințe de acest tip sunt necesare pentru a înțelege elementele de probă, instanța judecătorească sau instanța de urmărire penală poate informa experți care lucrează în cadrul sau în afara organelor judiciare (...) 10. Constatarea se realizează de către un specialist care lucrează în cadrul sau în afara organelor judiciare (...) 12. După finalizarea raportului de constatare, organul judiciar poate dispune de o competență și consideră că este necesar să se facă apel la un expert sau atunci când concluziile raportului de constatare sunt contestate. La art. 11 din ordonanța de urgență a guvernului privind Parchetul Național Anticorupție (OUG n 43/2002) se citește astfel în părțile sale relevante în speță art. 11 Sunt numiți la Parchetul Național Anticorupție, la ordinul procurorului general al Parchetului Suprem de Justiție, la propunerea procurorului general al Parchetului Național Anticorupție și după consultarea ministerelor competente, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar (...) a căror misiune este de a clarifica aspecte tehnice în cadrul procedurilor penale. Specialiștii menționați la alin. (1) au statut de funcționari publici și își exercită funcțiile sub conducerea, supravegherea și controlul direct al procurorilor [acționați] în cadrul Parchetului Național Anticorupție. Documentele întocmite la cererea scrisă a procurorului de către specialiștii menționați la alin. (1) pot constitui mijloace de probă. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că raportul de constatare a fost realizat de specialiști care, în opinia sa, nu erau independenți de DNA și că cererea sa de competență contabilă a fost respinsă și consideră că, prin urmare, nu a beneficiat de o procedură echitabilă. În cazul în care o persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Argumentele părților Guvernul 30. Guvernul indică faptul că reclamantul a solicitat o expertiză contabilă ale cărei scopuri diferă de cele ale raportului de constatare și consideră că statul a solicitat, prin urmare, admiterea unei noi dovezi, ceea ce instanțele naționale au refuzat în mod motivat după el. 31. Guvernul consideră că intervenția specialiștilor în cazuri specifice nu este susceptibilă de a afecta principiul egalității armelor în procedurile penale. Comitetul consideră că părțile sunt libere să prezinte dovezi pentru a respinge constatările experților și pentru a-și susține propria poziție cu privire la chestiuni de drept și de fapt discutate în fața instanțelor. Reclamantul susține că raportul de constatare care a fost depus la dosar nu a fost întocmit de experți independenți, în măsura în care, în opinia sa, specialiștii care au întocmit raportul au fost subordonați Parchetului. El adaugă că a solicitat atât instanțelor judecătorești, cât și instanțelor judecătorești să facă o expertiză contabilă ale cărei scopuri trebuiau să fie diferite de cele ale raportului de constatare, și că această cerere a fost respinsă. Evaluarea Curții 33. Curtea amintește că a avut deja ocazia de a examina obiecțiunile referitoare la independența experților numiți într-o procedură și la impactul intervenției acestora asupra echității acesteia (a se vedea, de exemplu, Matytsina c. Rusia, nr. 58428/10, mai puțin 169, 27 martie 2014, Korošec c. Slovenia, nr. 77212/12, § 48, 8 octombrie 2015 și Emmanuello c. Italia (dec.), 35791/97, 31 august 1999. De asemenea, Comisia a considerat că art. 6 alineatul (1) din Convenția n , citată anterior, § 45. Simplul fapt că experții în cauză sunt angajați de către una dintre părți nu este suficient pentru a face procedura inechitabilă (Poletan și Azirovik c. ex-Republica Iugoslavă a Macedoniei, nr 26711/07 și alte 2 § 94, 12 mai 2016). 34. Cu toate acestea, principiul egalității de arme, care este unul dintre elementele noțiunii mai largi de proces echitabil, necesită un un echilibru corect între părți: fiecare trebuie să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care nu o pun într-o situație de dezavantaj net față de adversarul sau adversarii săi (Yvon c. Franța, nr 44962/98, § 31, CEDO 2003 V, și Korošec, citată anterior, § 46). 35. În acest sens, Curtea ia notă de faptul că specialiștii DNA au întocmit un raport de constatare care a fost depus la dosar în cadrul procedurii penale deschise împotriva reclamantului (punctul 9 de mai sus). Subordonarea la parchet a specialiștilor care au întocmit acest raport (punctele 26 și 27 de mai sus) ar putea, desigur, să inspire temeri, dar dacă astfel de sentimente pot avea importanță nu sunt decisive; întrebarea decisivă este dacă îngrijorările apărute din aparențe pot fi justificate în mod obiectiv (a se vedea, de exemplu, Galea și Pavia c. Malta (dec.), nr. 77209/16 și 772216, § 46, 4 iulie 2017 și Zarb c. Malta , (dec.), nr 16631/04, 27 septembrie 2005). 36. O astfel de justificare obiectivă lipsește în speță: Curtea consideră că statul în care un specialist lucrează pentru Parchet sau intră sub incidența unuia dintre departamentele sale nu permite în sine să îl creadă incapabil să acționeze cu neutralitatea dorită. Aceasta ar limita, în multe cazuri, în mod inacceptabil posibilitatea autorităților judiciare de a recurge la o opinie specializată, atunci când cauza cu care sunt sesizate are o specificitate specială (a se vedea mutatis mutandis Emmanello În plus, reclamantul nu a prezentat niciun element de probă care să demonstreze că specialiștii implicați în elaborarea raportului de constatare și-au exercitat funcțiile într-un mod care nu era imparțial sau obiectiv. ; într-adevăr, acesta se limitează la contestarea sistemului instituit de autoritățile române în ceea ce privește organizarea parchetului și statutul specialiștilor aflați la dispoziția acestuia (punctele 26 și 27 de mai sus). 37. Curtea observă apoi că reclamantul a avut posibilitatea de a contesta concluziile raportului de constatare. Or la ui nu a pus în discuție legalitatea acestei dovezi în cadrul procedurii de cameră preliminară (punctul 13 de mai sus). Ulterior, acesta a putut să depună la dosar probe scrise și să se adreseze audierii martorilor (punctele 17, 18 și 24 de mai sus). Este adevărat că cererea de expertiză contabilă pe care reclamantul a adresat-o instanțelor naționale a fost respinsă, nu mai puțin decât că obiectivele pe care le-a vizat în cadrul acestei expertize erau diferite de cele ale raportului de constatare (puncte Pe de altă parte, reclamantul ar fi putut efectua o expertiză extrajudiciară pentru a respinge concluziile raportului de constatare, fapt pe care nu l-a făcut. 38. În cele din urmă, în prezenta cauză instanțele naționale nu și-au întemeiat pe deplin concluziile pe raportul de constatare (a se vedea în acest sens Galea și Pavia, decizia menționată anterior, § În schimb, acestea s-au bazat pe alte elemente de probă din surse care nu au legătură cu raportul de constatare pentru a ajunge la constatările lor de vinovăție. În special, acestea au luat în considerare scrierile și documentele contabile, precum și rapoartele Brigăzii financiare și ale DGFP (punctul 20 de mai sus) și s-au bazat, de asemenea, pe declarațiile martorilor, în special pe cele ale coincriminaților M.C. și Cr., care au mărturisit o parte din fapte (punctul 20 de mai sus). 39. În aceste circumstanțe, Curtea nu poate considera că utilizarea raportului de constatare ca element de probă în procedură a adus atingere principiului egalității armelor sau a făcut ca procedura să fie inechitabilă. 40. Curtea observă apoi că, în afară de lipsa de independență a specialiștilor, recurentul se plânge, de asemenea, de refuzul instanțelor naționale de a efectua o expertiză contabilă. În această privință, Curtea reamintește că, potrivit unei jurisprudențe vechi și constante, în cazul în care art. 6 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, dar nu reglementează eligibilitatea probelor sau aprecierea acestora, aspect care intră în domeniul de aplicare principal al dreptului intern și al instanțelor naționale (Bochan c. Ucraina [GC], n 22251/08, § 61, CEDH 2015. În plus, cerința unui proces echitabil nu impune unei instanțe de drept lalle obligația de a deține o competență sau orice altă măsură de investigare doar pentru că o parte lal a solicitat (Poletan și Azirovik, menționat anterior, § 95). 41. Întradevăr, principala preocupare a Curții în temeiul articolului 6 § 1 este de a evalua echitatea generală a procedurii penale. Pentru a efectua această evaluare, Curtea examinează procedura în ansamblu, inclusiv modul în care au fost obținute elementele de probă, ținând seama de dreptul la apărare, dar și de interesul public și al victimelor de a vedea crima urmărită în mod corespunzător (a se vedea, de exemplu, Schatschwili c. Germania [GC], n 9154/10, § 101, CEDH 2015). Or, Curtea constată că, în speță, instanțele naționale au motivat în detaliu motivele pentru care au considerat că nu este necesar să se facă o evaluare contabilă (punctele 17, 18, 20 și 23 de mai sus). Nimic în dosarul respectiv nu indică faptul că aprecierea instanțelor naționale a fost în vreun fel arbitrară sau vădit nerațională. 42. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea consideră că cererea este în mod evident greșit întemeiată și că trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (1) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 8 octombrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă